Sa ne intelegem de la inceput!!! Nu fac dulciuri ca sa le mananc. E pur si simplu un sport pe care il practic ca sa ma relaxez. Da, exact cum unii merg la sala si trag de aparate, eu ma antrenez cu linguri, castroane, tavi… si cu mopul si buretele dupa ce fac haos si dezastru in bucatarie. Pai ce, nu-i si asta un fel de miscare??
Duminica am facut prajitura gustata sambata la Fina… daca pentru gustat putem accepta similarul “infulecat 3 bucati pe parcursul a 15 minute”. Si ma mai plang de ce nu au efect salatele! :) Am facut-o, mi-a iesit si m-am abtinut sa nu dau gata toata tava! Am luat doar asa, sa ma conving ca e ok sa dau si altora fara sa ma fac de ras.
Se face foarte usor si, prin urmare, o recomand. Si cica de-asta se si cheama ca e prajitura desteapta. :) Lucrurile decurg cam asa:
9 galbenusuri se freaca bine-bine cu 250 de grame zahar (eu am pus 200 si a iesit taman buna ca dulcitura) si cu un praf de sare. Cand s-au amestecat si s-au inteles bine, le-am adaugat un pachet (200 de grame) de unt topit si racit… turnat treptat. Apoi 1 litru de lapte (degresat… de parca mai conteaza!), 1 plic de zahar vanilat, 250 de grame faina si iar le-am mixer-uit bine pana m-am plictisit un pic. Separat am facut cele 9 albusuri spuma si la final am unificat totul intr-un castron foarte mare pentru ca iese ceva compozitie. E foarte lichida, dar asta nu e de speriat. Se pune intr-o tava maricica, preferabil inalta, tapetata clasic cu ulei si faina sau cu hartie de copt si se lasa pana se rumeneste bine si pana trece de proba scobitorii. (Asa am vazut eu ca e exprimarea savanta pe site-urile de specialitate!)
Si e foarte usoara, astfel incat se mananca de nici nu-ti dai seama… decat a 2-a zi pe cantar... cand oricum e prea tarziu!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu