I-am facut ieri Arinei. Nu ma laud cu ele pentru ca nu am luat nota de trecere - copilu' a gustat doar, iar expertul meu culinar personal zice ca-s de nota 6 pe scara de la 1 la 10. Dar ei sunt si foarte mofturosi pe de alta parte. Adevarul e ca nu sunt din cele clasice, grase si bine prajite, tocmai de-asta zic ca-s indicate pentru copii mai mici si pentru diete ceva. Si nu-s de aruncat, dovada ca o sa le mananc eu si nu Toby sau Bubu.
Le-am facut asa: am fiert un piept de pui cat se poate de bine. Apoi l-am scos din apa si l-am transferat in robotul de bucatarie. Am aruncat peste el un cartof si un morcov (reteta de inspiratie zicea sa le fierb si pe-astea in prealabil, dar n-am avut timp), apoi doi catei mici de usturoi si o ceapa verde cu tot cu frunze. Am mai pus marar si patrunjel si am lasat robotul sa le casapeasca. In mai putin de un minut erau bine amestecate. Am pus sare si piper si putina apa. Am facut gogoloaie pe care initial le-am bagat la cuptor pe uscat in tava de teflon. Dar le-am lasat foarte putin pentru ca mi s-a parut ca se usuca prea tare. Asa ca le-am scos si le-am aruncat intr-o tigaie cu ulei incins sa le perpelesc putin. Pana la urma nu pot sa tin piticania la nesfarsit fara pic de prajeala.
Acum stau sa ma gandesc de ce n-o fi avut reteta ou... poate ar fi ajutat la un gust mai bun. O sa incerc sa pun data viitoare si poate le tavalesc si prin putin pesmet. Baza cam asta e, dar se poate completa dupa gust si nivelul de colesterol pe care il are fiecare.
Eu recurg la reteta clasica, in care pun verdeata din abundenta si ou, ung chiftelutele cu putin ulei si le fac la gratar. Sunt bune si sanatoase si pentru cei mici si pentru cei mari :) .
RăspundețiȘtergere