joi, 24 decembrie 2009

Craciun Fericit!

Dragele mele dragi si dragii mei dragi,
Maine e Craciunul si e de bine! Mai mult sau mai putin comercial, mai mult sau mai putin simbolic, lumea inca il sarbatoreste si asta e un semn incurajator.
Sper ca pentru fiecare dintre voi spiritul asta de Sarbatoare sa fie suficient de puternic incat sa nu mai conteze cat aveti de luptat pentru cumparaturi in supermarketuri, sa nu mai conteze blocajul din trafic la iesirea din oras, sa nu mai conteze ca nu puteti cumpara chiar toate lucrurile pe care ati vrea sa le faceti cadou celor dragi (pana la urma incercam inca sa ne autoconvinem ca nu partea maeriala e cea importanta, nu?). Va doresc doar tuturor sa ajungeti „acasa”, acolo unde sufletul vostru se simte acasa, sa simtiti din plin liniste si relaxare alaturi de cei dragi, sa nu mai existe nici un fel de griji macar pentru o zi-doua, sa simtiti ca ati primit tot ceea ce aveti nevoie, sa simtiti mirosul de brad adevarat si pe cel de cozonac proaspat scos din cuptor, sa fiti veseli ca niste copii alaturi de copii pe cat posibil, sa ascultati sau chiar sa cantati colinde cu toata inima, sa credeti in Mos Craciun, in miracole si magie! Construiti amintiri frumoase pentru suflet alaturi de cei pe care ii iubiti si nu ezitati sa le spuneti celor dragi ca va sunt dragi!
Craciun fericit!

marți, 22 decembrie 2009

De la Mos Craciun darnic si bun :))


Si sunt mult mai mici decat par in iamgine. :))

De Craciun

Si mie imi miroase deja a Craciun. De ceva vreme si din ce in ce mai mult. Aprinderea beculetelor de pe 5 decembrie si ghirlandele care impodobesc strazile principale din minunata noastra capitala europeana nu prea m-au impresionat. Dar probabil mi-a fost de mare ajutor zapada care s-a asternut peste tot si care imi place la nebunie in ciuda problemelor pe care le-a creat. Si mai e si faptul ca am schimbat atmosfera de oras sufocant pe una rurala, mult mai linistita si mai relaxanta. De la fereastra dormitorului meu iarna se vede cu totul altfel anul asta.
Ce-i drept nu mai e Cracinul de odinioara. Nu mai am vacanta la bunici cu zapada care tinea la nesfarsit si care era perfecta pentru sanie. (Banala sanie! Acum exista schiurile si patinoarele si snowbord-urile si snowmobilele si alte snow-chestii care mai de care mai indraznete si mai costisitoare. Dar mie imi ajungea sania. Lungimea unei zile de sanius nu ajungea niciodata, dar o sanie care sa alunece bine era singurul lucru de care aveam nevoie.) Nu mai merg nici cu colindatul si nu mai simt nici placerea de a merge la Pomana Porcului. (Faptul ca nu mananc carne de porc e o deprindere a ultimilor ani determinata chipurile de traiul intr-o societate informata si cultivata. Doar se aleg acum vacantele in locuri exotice cu recreere la centre de spa, nu? Eu as fi ales cu draga inima Pomana Porcului oricand, pacat insa ca oamenii care o faceau atat de speciala pentru mine nu mai sunt.)
Si ce s-a mai schimbat? Bradutii mici care luminau timid in camerele de la drum ale caselor de tara au fost inlocuiti acum cu mii de beculete, ghirlande uriase care stralucesc in toate culorile pe toate strazile… ca nu le mai pot spune ulite. Vecinii mei parca au initiat un concurs – cine are cele mai multe si mai frumoase luminite agatate pe casa, in pomi si peste tot. Nu arata toate foarte bine, dar am intrat in atmosfera si nu pot sa nu ma bucur. E sentimentul ala de asteptare… asteptarea ca urmeaza sa se intample ceva frumos si deosebit. Bradul meu e artificial si nu arata foarte bine anul asta… din pacate nu prea am avut posibilitatea sa ma ocup de el. Nu m-am putut bucura nici de alergatul prin oras dupa cadouri… incerc sa ma obisnuiesc cu ideea ca o sa fiu un Mos cu alte prioritati anul asta. Ascult colinde, dar nu merg la concerte. Mi-e dor sa ies sa fiu cu prieteni, dar trebuie sa ma rezum la ai primi pe cei care au timp de vizite.
Astept in schimb. Astept un mic miracol. Anul asta ma bucur de emotiile de dinaintea unui mare eveniment, iar la anul… stati numai sa vedeti!!

luni, 21 decembrie 2009

Ho,Ho,Ho

Craciunul a fost si va ramane sarbatoarea mea preferata.
Pe langa insemnatatea religioasa a acestui moment, sunt o gramada de alti factori care contribuie cu succes la castigarea locului 1 in topul preferintelor mele.
Desi nu ma omor dupa zapada imi place sa asociez Craciunul cu aceasta, pentru ca imi aduce aminte de copilarie, cand totul era alb si Mosul se chinuia sa razbeasca printre nameti ca sa ne umple casa de daruri.
Imi place de asemenea surpriza deschiderii cadourilor gasite sub brad.
O … si sa nu uitam de impodobitul bradului, ce mare bucurie imi aduce acest moment!
Colindele sunt in aceasta perioada cea mai frumoasa muzica care iti coplesesc sufletul de bucurie.
Dar cel mai mult imi place sa daruiesc!
Iubesc momentele cand pot face un cadou si ma pot substitui Mosului. La aceasta se adauga si toate activitatile premergatoare daruitului: lista cu ce si-ar dori fiecare si goana dupa cadouri.
Obisnuiesc de ceva vreme sa ii fac Mosului o lista cu ce imi doresc pentru anul ce urmeaza; este mai degraba o lista pentru mine, cu realizarile pe care doresc sa le am in noul an si fac tot posibilul sa ma “tin” de ea.
My 2010 to do list este una speciala pentru un an special guvernat de sentimente generate de schimbarea prefixului. Cred ca cel mai important, pentru tine si pentru cei din jur, este sa iti doresti mereu sa te perfectionezi, sa fii mai bun, mai darnic, mai iubitor!

luni, 14 decembrie 2009

Reclamele noastre de toate zilele

Nu va scot din sarite toate reclamele astea idioate care apar pe toate posturile la fiecare 15-20 de minute? Ca sunt prea multe si prea des, ar fi una. Pana la urma reclama e sufletul comertului si posturile TV din asta traiesc (pentru ca ma limitez acum sa bomban doar reclamele de televiziune). Dar cele mai multe sunt penibile, ingrozitoare, de prost gust si asta fara sa reuseasca macar sa isi atinga tinta… pentru ca de cele mai multe ori, eu una, imi amintesc o reclama groaznica, dar fara sa mai stiu ce produs incearca sa aduca in prim plan. Daca mesajul n-are legatura directa cu obiectul sau serviciul in sine, nici o sansa!
Spre exemplu m-ar duce capul sa fac legatura intre baia lui Paul si un odorizant, dar care anume ar fi acela, nu cred ca mi-a ramas vreo secunda in minte. De fapt nici nu cred ca imi amintesc finalul reclamei pentru ca mi se pare cumplit de stupida… sau nu stupida, mai degraba scarboasa. Pot sa spun asa? Cred ca da. Plus ca e si contrafacuta. Sa pui voci romanesti peste cele originale (de ce natie or fi ele si oare suna la fel de ridicol?!?) mi se pare o idee proasta. Totul suna fals si nelalocul lui. Din pacate sunt multe reclamele la odorizante pentru baie si toate deloc reusite. Si a devenit plictisitor pentru ca de fiecare data auzim “S-a terminat, s-a terminat!”, dar par sa nu se mai termine niciodata.
Si m-am plictisit si de atatia experti pentru indepartarea petelor, de retelele de telefonie mobila care nu mai au clienti si practica stresul in toate felurile, dar mentinand probabil cele mai ridicate preturi din Europa, si m-am plictisit si de reclamele cu balonarea si tranzitul intestinal care se rezolva miraculos, dar care iti cam pun nervii pe bigudiuri. A, bine ca parca a mai disparut cea cu termopanul care rezista, rezista, rezista… pentru ca nu stiu cat as mai fi rezistat eu sa nu renunt la televizor definitiv.
Din fericire sau din pacate asta e salvarea mea. Emisiunile tv sunt atat de proaste, aceleasi filme vechi si rasuflate se redifuzeaza la nesfarsit (iar s-a dat “Greu de ucis” ca doar Bruce Willis e un mit care trebuie mentinut!), aceleasi pitzipoance sau altele nou-descoperite apar sa se balacareasca in public pentru a deveni cat mai mondene, incat nu stiu ce pretentii ar trebui sa mai am de la reclame… si aleg sa nu ma mai uit la nimic. E calea cea mai sigura pentru protejarea creierului. Si totusi… nu va scot din sarite toate reclamele astea idioate care par sa isi bata joc de bunul nostru simt?

duminică, 13 decembrie 2009

SIBIU

Sibiul este un oras de care este aproape imposibil sa nu te indragostesti iremediabil.
Am constatat ca imi plac din ce in ce mai mult destinatiile romanesti unde te simti cat mai departe de Romania. Probabil plecarile din ultima perioada mi-au dezvoltat gustul “vestic” sau altfel spus al civilizatiei si asta incerc sa caut si acasa.
Orasul Sibiu este intr-adevar o oaza, un taram ce te face sa uiti de cotidian (vorbesc acum in numele bucurestenilor pentru care cotidianul este sinonim cu stress-ul, traficul infernal si acea goana nebuna - inca nu stiu dupa ce anume - ce iti intra inevitabil in sange) si este cu siguranta locul ideal, de ce nu, pentru o escapada romantica.
Am abordat Sibiul de aceasta data ca si turist. Mi-am facut temele de pe Internet si am pornit in cautarea obiectivelor turistice demne de “bifat”.

Palatul Brukenthal merita vizitat mai ales pentru ca gazduieste si Galeria de arta romaneasca, unde cu mare surprindere si cu incredibila emotie am descoperit opere ale pictorilor grei romani, Grigorescu, Tonitza, Aman, Luchian, Baba, samd.
Un alt obiectiv important si care intr-adevar m-a facut sa cred ca ma aflu pe alte taramuri, este Biserica Evanghelica, acum in renovare si pentru care am donat o mica suma de bani pentru a o revedea mai curand in toata splendoarea sa.

Muzeul de etnografie gazduieste pe langa el cateva magazine unde traditia si frumusetea merg mana in mana, unde poti admira si achizitiona icoane pictate pe lemn sau pe sticla, costume populare, ceramica si alte obiecte de arta populara. Chiar daca nu sunt o persoana traditionalista acest loc m-a cucerit!


In aceasta perioada, Sibiul, ca si alte mari orase europene, gazduieste un targ de craciun, spre deliciul (la propriu – amintesc astfel de castanele coapte, turta dulce, kurtos colac, langosi, clatite, vin fiert and so on - si la figurat) celor mici dar si al celor mari. Trecand cu vederea influentele de prin alte tari, gasesti aici si produse traditionale si obiecte inedite executate de artistii locali.



Si daca imi amintesc si cate bunatati am gustat aici, imaginea de dragoste eterna se contureaza tot mai mult.
Am asemuit Sibiul in cateva randuri cu orasul german Mainz, ordonat, civilizat, linistit si primitor. Pana si copacii erau "tunsi" ca acolo!


Intr-un mod absolut ciudat, am vazut aici cei mai simpatici caini vagabonzi (nu cred ca pot sa am pretentia in niciun oras romanesc sa nu vad caini vagabonzi, dar macar ma bucur sa vad ca nu au un aspect fioros : ) )!


Dupa acest weekend minunat petrecut la Sibiu, declar ca acesta este orasul meu preferat din Romania!

miercuri, 2 decembrie 2009

Just AMSTERDAM

Amsterdam-ul porneste cu un (dez)avantaj inca de cand ii pronunti numele. Daca te hotarasti sa il si vizitezi trebuie sa stii foarte bine ce iti doresti pentru ca in Amsterdam, aproape orice placere poate fi satisfacuta.
Marturisesc ca acum la intoarcere ma simt usor mahnita ca multi ii pun din start Amsterdam-ului acea eticheta de oras in care orice este permis, in care you can get as much sex and drugs as you can take because you just can!
Intr-un mod nesurprinzator acest oras este mai mult de cat mirosul inconfundabil de “iarba” care te loveste din orice coffeeshop sau culoarea rosie a felinarelor.
La o prima impresie poate sa iti para un oras monoton, mai ales din cauza caselor cu fatade de caramida, dar daca iti oferi ragazul sa il descoperi, vei stii ca nu ai gresit acordandu-i toata atentia pe care o merita.
Amsterdam-ul este in continua schimbare si vei observa ca peste tot se renoveaza sau se contruieste.
Pot afirma fara sa gresesc ca olandezii sunt unul din acele popoare care stiu sa vanda si sa faca turism (si din nou aceasta afirmatie imi lasa un gust amar gandindu-ma ca romanii nu se incadreaza in aceasta categorie oricate daruri le-ar fi oferit natura …).
Bulbi de lalele (mi-am amintit cu aceasta ocazie de frumoasa carte a lui Alexandre Dumas – Laleaua neagra), branza traditionala olandeza Gouda, gogosile cu variate filling-uri pe care le gasesti la gheretele de pe strada, cartofii prajiti cu maioneza, faianta sau obiectele din ceramica sunt cateva din lucrurile la mare pret aici. Diamantele si drogurile usoare sunt si ele la indemana pentru cine isi doreste. Dragostea face si ea parte din comert si contribuie la bugetul statului.


Strazi intregi de magazine precum si celebrele flea markets satisfac exigentele oricarui shopaholic.

Piata de flori este si ea o adevarata incantare pentru oricine o viziteaza.


Muzeele sunt atractii turistice importante, aproape orice si oricine are un muzeu dedicat. Unele te dezamagesc (dar vor ramane totusi o atractie turistica) dar altele te inalta. Personal cel mai mult m-au atras Hermitage Amsterdam (expozitia curenta “At the Russian Court” a fost o adevarata incantare), Rijskmuseum, Madame Tussauds si muzeul Van Gogh.


O plimbare pe canale este aproape ceva obligatoriu pentru ca are un aer romantic si placut.
Fara a avea o bucatarie traditionala foarte variata, olandezii stau bine insa la capitolul bere. Aici este, sa nu uitam, patria Heineken!


Amsterdam-ul merita strabatut la pas pentru a-l simti si a-l trai mai bine; o bicicleta insa poate fi binevenita pentru a fi in trend cu locuitorii acestui oras. Cred ca aici oricine are o bicicleta.


Aici vremea este simtita altfel decat in alte parti desi ne raportam la temperaturi identice. Soarele de decembrie este sigur cu dinti si te face sa te infofolesti cat mai mult desi acasa nu ai face-o.
Amsterdam-ul este un oras de weekend. Daca stai mai multe zile vei observa diferenta dintre forfota din zilele de sambata sau duminica din zonele de interes si calmul si lejeritatea din restul zilelor saptamanii.
Nu as stii cum sa concluzionez povestea legata de calatoria la Amsterdam decat spunand ca mi-a oferit nenumarate amintiri frumoase si ca este un loc unde mi-ar placea sa revin peste ani!