miercuri, 26 februarie 2014

Update

De vreo saptamana asa functionez pe avarie! S-au adunat mai multe, de tot felul, lasand urme de oboseala, iritare, depreciere fizica si imbatranire prematura. Nu o sa intru in detalii... Nu asta imi e scopul. Oricum, povestite, faptele n-ar avea efectul pe care l-au avut asupra mea. Nu sint intr-atat de talentata!!! Dar ma descarc aici intr-o oarecare masura in ideea ca poate, paradoxal, pot incuraja, indemna, sustine macar o persoana care trece prin situatii similare.

Ziceam saptamana trecuta ca prevad o criza pe marti (adica ieri) din punct de vedere cresa. Si a fost criza!!! Doar ca a fost din alt motiv. Bubulina mea n-a plans deloc pana acum, dar azi stam impreuna acasa sa ne tratam de raceala. Nu-mi mai amintesc de Arina... cat de repede a resimtit ea efectul colectivitatii. Parca a durat totusi mai mult. Dar clar, si de-as avea 10 copii, nu as fi niciodata pregatita sau imunizata la suferinta pe care o vad pe chipsorul care inca miroase a lapte atunci cand starea fizica nu e tocmai buna.

E foarte greu! Febra si nasucul curgator si ochisorii mici si plangaciosi, tusea pe care o resimt eu ca lovituri in stomac, somnul agitat sau lipsa lui. Suge degetul sa se linisteasca si de fapt se enerveaza si mai rau pentru ca, in felul asta, nu mai poate respira nici pe guritza. Mananca sau nu... e la noroc. Pentru ca oricum nu ii convine nimic, trece de la o stare la alta, incepe sa tipe din senin... si ma enervez si eu din cauza neputintei, a impasului de a nu mai sti cum sa procedez. Ne blocam, ne mai revenim, o luam de la capat... Si ma trezesc gandid ca o sa creasca... dandu-mi seama in felul asta cat de multe ii pretind Arinei, cum ma astept si ii si cer ca ea sa stie, sa faca, sa se decurce.

Si am mai gandit uneori ca mi-ar fi prins bine sa arunc din responsabilitati asupra altcuiva. Pentru ca uneori ma termina grijile, uneori as vrea doar sa dorm si atat, uneori simt ca se invarte camera cu mine sau ca imi fuge pamantul de sub picioare. Dar despre ce vorbim?? Ce mama poate sta linistita cand bebe are nevoie de ea?!? Nu exista alte prioritati! Nu exista ceva sau cineva mai important! Si, pana la urma, calculand plusurile si minusurile, eu una nu vreau sa pierd nimic. Pentru ca, si cu ochisorii mici de chinezoaica, racita de nu poate sta in picioruse, se chinuie sa se catere pe mine sa o tin doar in brate. Daca ies din camera, ma striga si ma cauta... si "mami" devine "babi" la cat de fonfaita e. Si ii transpira perisorul si e mereu ciufulita... Dar zambeste cand se ascunde dupa usa si imi spune "bau!". Si e "chiaraghioasa", cum zice sora-sa. E maraita, dar intinde manutele pentru protectie. Si e exclus sa o ignori! Pentru ca te sensibilizeaza.

E important sa fim langa ei... ele... cati.... cate om avea, cat de mult se poate. Pentru ca sint bucati rupte din noi, pentru ca ne imbogatesc si ne completeaza, pentru ca ne dau lectii zilnic, pentru ca exprima inocenta, sinceritate si bucurie, pentru ca ne iubesc neconditionat. Si, oricat ar fi de greu, merita totul.

luni, 24 februarie 2014

Happy 5!

Astazi e ziua Cafenelei noastre! Implinim 5 ani de povesti, destainuiri,  bucurii, uneori framantari existentiale :), plimbari si mai presus de orice, de prietenie. Si nu vreau sa uit nici de oamenii frumosi pe care i-am intalnit pe acest parcurs si pe care am incercat sa ii cunoastem mai bine prin interviurile noastre.
Pai, sa ne traiesti drag spatiu virtual si sa ne gazduiesti si de acum gandurile si istorisirile, de bine, de frumos si de impliniri!


miercuri, 19 februarie 2014

Prima zi de cresa

De fapt prima zi de cresa reloaded. Ca stim de acum 3 ani deja cu ce se mananca! Si nu, nu e mai usor pentru parinti!!

Kitty a fost matinala ca intotdeauna. De fapt am ajuns sa cred ca e pe o ora araba sau ceva gen. Sau mai degraba ma inclin in fata teoriilor ironice - tot ce n-ai fost te forteaza copilul sa fii, lucrurile pe care ai promis ca nu le faci in veci ti le scoate pe nas, gesturile ce te indignau la alti parinti ti se intorc impotriva... Si mai ales nu te pune cu incapatanarea progeniturii ca ti-o iei grav!!!
Ne-am trezit la 6 prin urmare, ne-am pregatit conform rutinei deja implementate si am trecut la fapte. Eu nu mi-am asumat startul precoce, asa ca a mers cu tati si mamaie. Mamaie ar fi fost in stare sa stea cu ea acolo... Ceea ce ar fi atras un esec din start. Iar norocul a fost ca e curioasa si ca ii place agitatia, deci n-a varsat nimeni lacrimi azi. Povestea va sta insa un pic altfel cam in a treia zi cand se va prinde ca se repeta figura. Din fericire se nimereste ca in a treia zi, vineri adica, sa nu mearga... si sa aiba in schimb trei zile acasa. Prin urmare, concluzie logica, momentul adevarului va fi pe luni-marti. Sau cand ne asteptam mai putin!

Cand am zis ca nu imi asum startul precoce m-am referit la faptul ca, daca as putea, as tine-o in permanenta langa mine. Pentru amandoua de fapt imi va tremura sufletul in fiecare secunda pana la sfarsitul zilelor mele... Pentru orice! Pentru ca le-as tine in puf si le-as da luna de pe cer. Dar imi asum decizia de a o duce la cresa. Si nu ma mai ating intrebarile de genul "Dar nu e prea mica?", "Dar nu aveti o bunica, o matusa ceva?". Acum 3 ani imi zgaltaiau un pic increderea. Acum sunt constienta de riscuri, stiu in mare ce ne asteapta... Si ma rog sa fie bine! Incredere in ea am, in lume in general nu prea. Dar ma lupt cu mine sa fiu tare si sa fac ceea ce e bine si nu ceea ce e comod. Si Doamne-ajuta sa putem regla si rezolva totul fin mers!

vineri, 14 februarie 2014

Parerea mea...

... e ca treaba sta cam asa:
- calendarul meu ortodox, si cel de pe patriarhia.ro de altfel, zice ca azi sunt sfintii Auxentiu, Maron si Avraam. Nici un Valentin, nici o Valentina. Acum, sa ma ierte cei care se serbeaza "clandestin"... Dar nu m-am simtit sa ii urez exact pe motivul asta. Si mie mi se pare unul foarte bun.
- eu/noi avem o Valentina foarte draga pe care am urat-o pe 10 februarie. Prin intermediul aceleasi surse am identificat-o pe sfanta in cauza la data asta. Acum, fiecare se serbeaza cand si cum considera de cuviinta... Chiar si de mai multe ori. Nu-i bai si nu-i treaba nimanui. Dar ma gandesc ca e mai bine sa si verificam inainte... Asa, sa evitam situatiile stanjenitoare si bulversante.
- cat despre Valentine's Day... mai mult de kitsch nu pot sa ii zic. Pai tre' sa ne iubim programat azi???  Si daca avem treaba la serviciu??? Si daca ne-am certat ieri??? Ne impacam musai si ne apucam de bombanit iar maine?? Eu stiu ca iubirea mai creste si mai scade in intensitate... e drept!!! Dar nu in functie de data din calendar. Si nu e vorba de urat "la multi ani!". Mai bine sa ne dorim intelegere, respect, incredere, fidelitate, interese comune, dedicare...
La multi ani daca vreti voi!! Dar mai ganditi-va!! ;)

joi, 13 februarie 2014

Accident

"Mami, sa stii ca a dat taxiul peste noi... El era déjà acolo, unde erau oamenii si noi la fel. Eu cu tati ne duceam la gradi si mergeam pe strada asa! Si taxiul a dat in fata. Si direct ne vedea pe noi. Cred ca voia sa dea peste noi."
"De ce sa vrea??"
"De unde sa stiu eu?? Si desigur ca a dat "clanc-clanc!" Doamne fereste!! Si tati s-a certat cu ei... Cu taranchii aia. Si erau trei masini. Eu mai stateam in masina singurica... Ca tati s-a dus la ei... Si Kitty era la mamaie... Si a dormit Kitty, bineinteles. Si pe urma sa stii ca aia au facut ceva groaznic! Ne-au batut, chiar serios!!! (Asta e imaginatie!)
"Si cum erau oamenii aia?"
"Unul era gras... Soferul!"
"Si tie ti-a fost frica?"
"Lu' tati?"
"Nu, ma! Tie!"
"Nuu. Si ti-am povestit tot. Gata!"

miercuri, 12 februarie 2014

Hi-hi-hi!

"Sa stii ca vin si cu spancientii mei. Ca sa ma ocup de ei!"

"Hai la pipi!
Te-a prins Kitty!" Asta e o poezie!!!

"Ichide usa si stati acolo ca vin imediat!"
"Stai sa il ies pe Toby si o inchid!"

"Aaaa, m-a udat Kitty cu cabluc. M-a balosat!"

"Hopa-hopa, Tenelopa!!"

"Asta e un pătrat, asta un triunghi si asta un ormb."

"Sa știi ca, dacă nu ești cuminte, nu vom te serba!"

"Sa-mi iei apa sus ca o sa mi-e sete!"

"Au, genunchiul meu!!!"
"Genunchiul tau beteal??"

"Mami, sint intranspirata rau!"

"Mami, ce înseamnă răcit cobz?"

"Cum se cheamă, Ari calul ăla cu corn in frunte?"
"Ihorn!"

"Lupul ăla mic era deja lup si s-a consumat in vulpe."

"Când mai creste, mami Kitty mare?"
"Creste. De ce?"
"Ca sa se joaca corect."

"Mamiiiiii, ia-o pe sor-ta de aici!"
"Sor-mea sau sor-ta?"
"Exact! Sor-ta!"

"Vreau paste. Imi faci? Si spaghete si spriralute!"

"Ai dat pe masa, Arina!"
"Nu eu!!!"
"Dar cine?"
"Lingurita!"

"Are mama doua fete..."
"Da, si pe cea cumintica o cheama Arinuca si pe cea rasfatica Katerina!"

"Hai, da-i bataie si mananca!"
"Ce inseamna da-i bataie?"
"Sa mananci mai repede."
"Nu pot! Am doar doua manutze!"

"Mami, a desfacut cineva bateriile lu' tati!"
"Da, cineva Arina!"
"Nuuuu, nu eu!"
"Dar cine?"
"Mamolea, lupu', vrajitoarea... cineva!"







miercuri, 5 februarie 2014

Cum fac fata...

Mi s-a pus de multe ori intrebarea asta... Cum fac fata cu doi copii?!?! :)))))) Imi vine sa rad! Pentru ca sincer... nici eu nu stiu cum fac fata!

E complicat si complex. Si greu! Am mai spus-o si in general se si stie - nu avem bona, nu ne ajuta nimeni la curatenite, gatit, calcat etc. Arina merge la gradinita de dimineata pana la 4.15, iar Kitty sta la bunici (care "lucreaza" in ture) de la 8 la 4.30. Asta se intampla in perioada asta in linii mari. Si astea sunt detalii. Sunt multi parinti in situatia noastra, probabil... Si multi in situatii mult mai grele. Si e obositor, acaparator, cu timp si daruire de 100%.

In principiu reusim planificand succesiunea lucrurilor cu 3-4 saptamani inainte. Concediile le sacrificam pe vacante. Daca inainte ma speria neprevazutul, acum il urasc din tot sufletul. Daca inainte imi placeau surprizele, de cand cu fetele nu le mai suport. De nici un fel!!! Ma scoate din sarite orice lucru care mi-ar putea da peste cap programul, fie ca vorbim de o ninsoare, de plecatul de acasa cu 10 minute mai tarziu care poate atrage modificari in cascada, fie ca se intampla sa ajungem acasa cu jumatate de ora mai tarziu, lucru care decaleaza baia si masa de seara si care implicit inseamna plansete si maraieli si nerabdare...

Vorbim de haos 6 zile din 7. Dar incercam sa mentinem un haos cat de cat organizat. Seara pregatesc hainute pentru a doua zi, uneori chiar hainele mele, fac ghiozdanelul, aranjez inclusiv caciulite, ghetute etc. Daca as putea sa le administrez de seara si laptele de dimineata, ar fi perfect! Ma stresez sa nu depasesc o anumita ora de culcare ca sa nu imi fie obosite si necooperante a doua zi de dimineata si tot e nevoie sa imi folosesc la maximum tactul si capacitatile de negociere. In proportii foarte mari am creat rutina si obisnuinte (de ex. pe Arina o imbrac cu ochii inchisi, laptele il bea doar la desenul de dimineata etc.), iar schimbarile trebuie sa le prevad macar cu cateva zile inainte, sa le introduc incetul cu incetul mai intai vorbind despre, inventand jocuri care sa para amuzante daca e cazul... Pentru ca Arina,cel putin, nu reactioneaza deloc bine la necunoscut.

Arina ma ajuta de multe ori - o supravegheaza pe Kitty, ba chiar s-a transformat in turnatoare la gradinita pentru ca observa copiii si da raportul despre fiecare ce face, mai ales daca i se pare ei ca e ceva nu tocmai in ordine. Kitty o adora si o urmareste pretutindeni si, din fericire, am ajuns in faza in care avem cateva minute bune in care se joaca impreuna. Pe de alta parte, niciuna nu are rabdare, se plictisesc repede, se cearta pe jucarii, se lasa cu impins-ciupit-tras de par, iar Kitty e un adversar redutabil! Apoi mai sunt si geloziile. Kitty nu le manifesta decat in mica masura si raportat la mine. Arina le arata in fiecare zi sub diverse forme - "Ia-ma si pe mine in brate!", "Vreau sa imi dai tu sa mananc!"... Nu mai spun ca le fac dus impreuna! Le pun la zid, cu spatele la mine si le spal in tandem.

Nu iesim in oras cu amandoua decat daca e musai sa cumparam ceva. Si asta se intampla rar pentru ca pana si cumparaturile saptamanale le facem on-line la unul din marile hypermarket-uri (preferam sa dam 10 lei si sa salvam timp... si chiar alti poate 100 de lei pe care i-am fi dat pe lucruri care ni s-ar fi lipit de maini la fata locului fara sa fie absolut necesar), si pentru ca unul din bunici are in fisa postului diverse comisioane - dus si luat haine de la curatat, cumparat alimente pe care evitam sa le comandam pe net... si tot asa. Mergem in vizite restranse, acolo unde stim ca furtunile sunt intelese si tacit acceptate. Nu ne ferim de nimeni si nimic, nici macar de raceli, dar preferam locuri si situatii in care sa putem sa ne desfasuram in voie, fara necesitatea de a o tine pe Kitty in continuu in brate de teama sa nu devasteze cine stie ce, fara nevoia de a alerga sau a ne cocosa multumita ne-starii neobosite si interminabile a unor specimene carora jur ca nu le inteleg sursa de energie!!! Adica, daca i-as da de cap, poate as face si eu rost de ceva macar in mica masura.

Per total sintem noi 4 mai mereu... plus doi atunci cand avem nevoie. Ajutorul este inestimabil si binecuvantat. Uneori imi doresc sa fi putut apela macar pentru o ora de iesit in oras in mai multe parti. Nici nu am indraznit sa o fac, nici nu am avut prea multe oferte... In principiu am inteles ca fiecare le are pe ale lui, fiecare se descurca cum poate... si nu multi au curaj sa gestioneze situatii de "+2 copii mici imprevizibili, nelinistiti si salbatici pe alocuri". Asa ca, eu una, am devenit oarecum comoda in ce ma priveste (nu ies la cafea cu fetele, nu merg la shopping, masaj sau alte terapii), fara a fi insa comoda in ce le priveste pe fete. Ne-am asumat de mult faptul ca ne raportam la ele, ne adaptam nevoilor lor, cantarim si luam decizii de la ele pornire... si restul, orice poate astepta. Iar acceptarea rolului asta, capacitatea de a trata momentul asa cum e si de a lua lucrurile ca atare, fara incrancenari, fara fixatii, talentul de a ii transmite copilului relaxare si nu nelinistile si temerile noastre, sentimentul ca orice lucru e binevenit si, daca nu e, il facem noi sa fie... astea ne fac viata mai usoara. Nu sunt usor de dobandit, dar sunt de dorit.

Am scris cu multe pauze chestia asta. :))) Nu stiu cat de coerent... Probabil ca as mai fi avut de spus... Dar mi-a expirat timpul!!! :)))

Recuperand

Cu ceea ce am mai facut, am mai creat, am mai realizat. Doar asa un pic... dupa posibilitati. Ca prea am ramas in urma. Daca tot sunt in concediu, ma grabesc sa scriu, sa fac poze, sa descarc poze, sa aranjez poze, sa mai povestesc una-alta. Daca tot ma trezeste "cuca" mea la 6 dimineata, iar "huhureza" se culca la 11... Mai scriu doua cuvinte, mai alerg dupa una, mai pun o poza, mai fac un piure, o supa ceva, mai urc scarile repede ca s-a trezit cealalta, mai bag o rufa la spalat... Luni ma duc la serviciu sa ma odihnesc un pic musai!!!

Si ca sa si explic un pic... 

Dragostea e pe toate usile la noi in casa!!! :))



Arina e fan "Art Attack"! Si asa s-a gandit ea sa construiasca un urs.



Buburuza si ziua Mariei. Pentru ca ziua Mariei a fost si va ramane un reper!


Boacanele au si consecinte uneori...


Deocamdata vor sa se faca bucatarese.


Zeci de jucarii... si tot se bat pe ele!!!


Doua matze si un tort.


Si aici faceam lectii pentru "cap destept" la 11 noaptea. Eu ma rugam de ea sa mergem la culcare, ea insista sa terminam. Tare sunt curioasa daca o s-o tina tot asa pana termina liceul!!! :)


marți, 4 februarie 2014

La multi ani, Kitty!

Mami, mi-a venit ideea. Vrei sa facem impreuna?? Sa ma ajuti sa fac o prajitura si sa facem tort pentru ziua lu' Kitty si sa ii dam sa mananca! Dar ii dam putin. Si nu ii dam partipan! Ii dam doar din ala care a fost la ziua mea la restaurant la Piatra Alba cu Zambarici si cu stea cu mov si roz si mov si roz... Si punem si o printesa lumanare... Suflu eu pentru ea... Si restul de tort mancam noi! Tortul e cu frisca si cu vanilie si cu faina.

Si strigam "Hip, hip, gura!" toti, si cantam cu multi ani traiasca si "Happy Birth" dup-aia, si o pupam... Si pune-i mana la ochi ca sa va aduc cadoul care e... ca nu va zic daca e cadou... Adica e surpriza.
Si vezi ca vin musafirii mei, cum sa nu?? Ca au si ei grija de Kitty ca au cunoscut-o pe Kitty si o stiu pe Kitty.

Si facem o turta pentru Kitty ca sa aleaga ea de pe tava tot ce vrea ea. Ea se gandeste... ca eu nu stiu. Pe urma facem jucare, punem jucariile pe covor si ne jucam. Si la sfarsit ne intindem la soare si ne culcam. Si cand vine tati o sa latra Bubu si o sa ne zica ca a venit, si tati o sa vina pitil-pitil, dar noi o sa il speriem cu obraznicie... adica cu o tipare mare. Si gata!

luni, 3 februarie 2014

Aventurile momentului

Ieri copila mare a facut 4 ani. In principiu mananca singura, cand si cand isi revendica insa portia de rasfat pretinzand sa o hranesc ca pe sora-sa:"Nu pot sa mananc!! Vreau sa imi dai tu!" Iar eu ii fac pe plac mai de fiecare data pentru ca nu mi se pare asa un capat de lume.

Maine copila mica face 1 an. Iar eu, mama moderna si deschisa :))))), o las sa experimenteze cu mancatul. Pffff!! Nu ca ma mananca pielea... Dar ma gandesc sa nu aman totusi pana in clasa I. Ca ce e asa mare lucru pana la urma??? Baga lingurita in castron... dar o baga invers. Nu varsa mare lucru din ea... pentru ca nu apuca mare lucru. Insista, insista... apoi baga mana. Daca ar murdari-o doar pe ea, ar fi una. Dar are degete rare - un sfert din ce prinde pica pe bluza, un sfert pe scaun, o oarecare parte, mica ce e drept, nu nimereste gura, o oarece alta parte nimereste insa parul... Ea risca sa ramana nemancata, pe mine ma doare un pic si risipa. Contez totusi pe faptul ca la un an si jumatate o sa manance singura cum obisnuia sora-sa.

Cat despre capitolul curatenie, scap ieftin - copilul face dus in mijlocul zilei, hainele le schimb pana sau de la pampers (noroc ca nu mai am timp sa spal zilnic!), avem haine de patat si haine diferite de iesit in civilizatie, scaunul de masa se curata direct in cada... adica face si el dus... Iar aspiratorul Toby curata ce se poate in faza pre-mop. Si in spalatul pe jos e nevoie de abilitati pentru ca slalomul se face printre copii, caine si mobilele ce nu se pot muta. Daca facem asta de trei ori pe zi.... A zis cineva ca ne-am plange de viata monotona??






duminică, 2 februarie 2014

2 februarie

Dupa doua zile agitate, am intrat pe FB acum cateva minute si am "frunzarit" un pic cele mai recente postari. In urma acestei instructive activitati am reusit urmatoarele:

- sa ma apuce o foame crunta;
- sa ma gandesc ca sunt anormala pentru ca nu imi cumpar lenjerie de pat o data la o luna;
- sa imi pun serios problema existentiala de "ce dracu' faceau oamenii in serile de iarna cand nu se inventasera jocurile pe calculator;
- sa imi realimentez si inveninez ura pentru zapada, frig, inzapeziri, coduri, meteorologi, experti, plangaciosi;
- sa ma insiropez cu formule intelepte si inspirationale despre natura umana... Nu ca ele ar schimba vreodata pe cineva.
- si sa imi dau seama ca mi se inchid crunt ochii.

Nu e postarea la care se astepta lumea pentru 2 februarie. :)))