marți, 25 octombrie 2011
Prajitura din 23
miercuri, 19 octombrie 2011
Lumea in care traim II
Ce-mi scapa? Care e sensul? Care e normalul? Ce e ala normal pana la urma?
marți, 18 octombrie 2011
Lumea in care traim
luni, 17 octombrie 2011
De pe bloguri adunate
Deci ieri am facut chiftelute, sarmale, peste prajit cu mamaliga si usturoi si mai ales...
... eclere cu crema alba. Si crema chiar a iesit buna!!
si prajitura cu iaurt si cocos:
Pozele nu au iesit chiar bine, dar la gust incep sa ma specializez.
duminică, 16 octombrie 2011
CHINA - Jurnal de calatorie (v)
Acest oras este capitala Cantonului si o zona aparte. Este “orasul florilor”. Aici in sud, oamenii sunt curiosi si prietenosi. Mai toata lumea vrea sa faca poze cu tine pentru ca esti, probabil, o ciudatenie.
Am vizitat insula Shamian, o oaza unde britanicii si francezii si-au construit locuinte si cladiri pe gustul si stilul lor.
Orice cladire sau edificiu este mandria orasului, asadar Templul Familiei Chen sau statuia celor 5 capre trebuie vizitate.
Bucataria cantoneza este ciudatica fata de ce mancasem pana acum si cu exotisme precum supa din gaina de matase care are pielea si carnea negre si care se spune ca este benefica pentru sanatate.
Aici in sud se mananca si carne de pisica, dar aceasta “delicatese” nu se gaseste pe toate drumurile.
Am mancat aici insa si ceva mai normal, respectiv castane coapte. Nimic mai banal poate si totusi au fost cele mai gustoase si mai carnoase castane pe care le-am mancat vreodata. Nice memories :) .
Hong Kong si Macao
Alt tren de mare viteza, alta gara SF-ista, alta destinatie.
Am ajuns in Hong Kong si inca de pe drum incepea sa se vada diferenta. Oameni de afaceri, cu prestanta si buni vorbitori de engleza ne-au insotit pe aceasta distanta.
Am circulat pe partea stanga a drumului. Hong Kong, desi nu avea stralucirea Shanghaiului ne-a impresionat probabil in special pentru influenta englezeasca. L-am clasat pe locul 3 in topul preferintelor mele din aceasta excursie.
Ne-am petrecut urmatoarea zi in Macao, care s-a aflat acum ceva vreme sub ocupatie portugheza.
Paradis al cazinourilor si al cumparaturilor, Macao este o zona foarte dezvoltata si in continua dezvoltare.
Statuia zeiteii Guan Yin strajuieste orasul.
Oamenii sunt calzi si parca au imprumutat ceva din spiritul si atitudinea portughezilor.
Ne-am intors in Hong Kong care ne-a impresionat inca o data.
Am urcat sa vedem panorama deosebita oferita de Victoria Peak si am coborat ca sa admiram cu invidie pe cei care faceau plaja sau surfing in Repulse Bay.
Aici toata lumea traieste bine, chiar si cei fara mari posibilitati. Intrebati daca au resimtit criza au marturisit cu bucurie ca tara mama, China, a avut grija de ei.
Aici engleza este la ea acasa si comunicarea este foarte facila. Am luat masa la/pe un restaurant plutitor la care am ajuns cu o barcuta. Cea mai interesanta masa am avut-o aici sau poate doar m-am lasat influentata pentru ca ni s-au servit creveti (preferatii mei) preparati in diverse modalitati dar toate extrem de delicioase.
Paradis pentru amatorii de shopping, aici gasesti orice, de la electronice de ultima ora, la piata de produse contrafacute. In Hong Kong nu se plateste TVA.
Am plecat si de aici cu promisiunea de a reveni.
Acum, la cateva saptamani dupa intoarcerea acasa ma gandesc cu nostalgie la aceasta excursie care mi-a deschis pofta de a explora Asia si care mi-a conferit confort si echilibru.
Acesta din urma cred ca este cel mai frumos dar pe care l-am primit, prin invatare, de la chinezi.
marți, 11 octombrie 2011
Supa chinezeasca
luni, 10 octombrie 2011
Mini-Picasso la 1 an si 8 luni
Uit de toate insa pentru ca am langa mine si prima ei opera de arta. Mi-au dat de la cresa la plecare si minunatia la care a lucrat ea azi. Pai sa nu te topesti?!?! Si e mov, da?? Ca nu degeaba i-am tot explicat eu ca e in trend!
Activitate de duminica
Pasta de avocado cu rosii si patrunjel:
Pateuri cu sunca si cascaval:
Clatite cu pui si marar:
Pilaf cu carnita de pui (ne-gras):
Briose cu scortisoara, cocos, stafide si migdale:
Astept musafiri pentru ca vremea urata abia a inceput. Si daca o sa continuu asa, la primavara o sa fiu de nerecunoscut!
Despre prietenie
Ciudat, as spune, eu fiind antisociala prin definitie. Totusi, exista persoane cu care esti pe aceeasi lungime de unda de la inceput si faptul ca lucrati impreuna nu face altceva decat sa alimenteze si sedimenteze o frumoasa relatie.
Aproape de fiecare data, decizia de a-mi schimba job-ul a fost influentata sau amanata pentru ca imi era nu stiu cum sa imi parasesc colegele.
Cel mai dragut a fost, cand, in mai multe dati, ne-am luat talpasita cu toatele, schimband angajatorul si asa, deodata, sentimentul de vina ca iti lasi prietenele singure dispare, chiar daca fiecare a apucat-o pe drumul sau.
Dar tocmai aici devin lucrurile frumoase. Fiecare fiind cu drumul sau, avem mai multe de povestit, de barfit si disecat. Si chiar daca nu ne vedem zi de zi, este tare distractiv sa depanam amintiri despre locul care ne-a unit sau povesti despre ceea ce facem mai nou.
Este un sentiment tare, tare placut, sa stii ca in fiecare loc pe unde ai trecut si ai muncit, cel putin un suflet a vazut lucrurile la fel ca tine, a simtit si a trait la unison cu tine.
Nu o sa uit niciodata cand lucram sambata si internetul era un lux chiar daca eram intr-un palat, cand ne faceam salata si cappuccino in vila din Dorobanti sau cand stateam pana la 10 noaptea sa pregatim dosare. Toate sunt amintiri frumoase care ma fac sa ma bucur tare mult pentru ca sunt atat de castigata sa am astfel de prietene!
duminică, 9 octombrie 2011
Yummy!
Nu-mi plac cele foarte dulci si siropoase. Asa ca in Grecia nu-mi amintesc sa fi savurat ceva... in afara de Frappe-ul cu inghetata. Nici baclavalele si cataiful turcilor nu m-au atras. Au un rahat foaaaaaaaarte bun ei in schimb. Si stiu si sa isi prezinte si sa isi vanda marfa.
Nedulci, dar parca in extrema cealalta au fost experientele libaneze. Astia sunt cam budincosi. Mie imi plac budincile, dar Osmalia pe care am mancat-o eu avea o fidea prea prajita, iar budinca de ziceam era complet fada. Kahtalia e o variatie pe aceeasi tema, salvata oarecum de un sirop, nuca si fistic. Dar la un restaurant libanez clar nu m-as mai duce pentru desert.
In Italia e dementiala inghetata. Si briosele pe care le-am gasit peste tot pe la Autogrill-urile de pe autostrada. Tiramisu e deja prea banal... si nici nu stiu cat de des il fac italienii pana la urma. In schimb, vitrinele magazinelor de dulciuri din Venetia te fac sa lesini de pofta... sau sa iti cumperi mult mai multe prajituri decat ai putea manca in 2-3 zile. Medovnik e o prajitura ceha - nu am fost la ea acasa, sper sa ajung, dar am gustat-o prin alte parti. E buna. La fel, cel mai bun strudel cu mere si sos de vanilie l-am mancat undeva langa Zurich. Deci nu in tara de bastina... dar strudelul pana la urma a devenit cam de pretutindeni.
Ideea e ca am mancat diverse prin alte tari sau pe la tot felul de restaurante. Si cele mai bune prajituri mi se par tot astea de-acasa, fie ca au ele alte origini sau nu. Preferata mea ramane si dupa atatia ani Alba-ca-zapada, crema de vanilie as pune-o la toaaaaate dulciurile, iar tortul in nici un caz nu e numai pentru aniversari si nunti... dar sa nu fie de ciocolata.
Si tot in materie de preferinte - eclerul cu cafea de la Chocolat, placinta cu mere si inghetata de la Thalia, cea cu dovleac de la Taverna Sarbului, tortul de mere de la Hanul Berarilor, tortul cu crema de vanilie si fructe de padure de la Shogun... si abia astept sa mai descopar si altele!
Teatru si nu numai
Lasand gluma la o parte, si Emilia Popescu, si Banica, si actrita tanara care interpreteaza o gasculitza naiva, toti isi joaca rolurile foarte bine... nu si celalalt personaj masculin care e ok, dar nu suficient de interesant. Si nu e vorba deloc de comedie (chiar daca e Teatrul de Comedie, chiar daca numele astea de mai sus te fac sa te gandesti in primul rand la comedie), decat de limbaj pe ici, pe colo. Asa mi s-a parut mie - foarte trista piesa, foarte triste personajele, foarte trist gustul care iti ramane la final. Cred ca mai conteaza si starea in care esti... si locul pe care il ai in sala pentru ca, prin spate cel putin, exista riscul sa nu auzi chiar toate replicile. Dar per ansamblu e o piesa buna si grea, dramatica, sa fiu mai inteligenta - merita vazuta, in conditiile in care cauti ceva mai complex, mai psihologic, mai cu substraturi care au nevoie de un pic de efort pentru a fi intelese. Daca o privesti superficial, o vezi degeaba.
Eu recunosc ca nu am avut destula rabdare. Oboseala imi era mai puternica. Nu am adormit, ba chiar am fost atenta, dar mi-a prins tare bine "inghesuiala" de dupa de pe Lipscani, fie ea si cu aer de ex-dorobantism imbinat cu "Meciul de fotbal e mai interesant la terasa si la bere ca asa poate ne consolam ca suntem varza mereu". Si m-au mai "ridicat" ceva si limonada si planurile pentru Atena... si am eu niste prieteni asa care ma binedispun mereu!
Hai ca dau dintr-una intr-alta!! Tocmai am vazut o reclama ca reincepe megashow-il "In puii mei". Doaaaaamne fereste!! Oribil!! Chiar ca vine sfarsitul lumii!!!
luni, 3 octombrie 2011
Week-end
Uneori nu apuci sa faci in week-end mare lucru sau, cu alte cuvinte, faci ceea ce e urgent si nu ai putut face in timpul saptamanii. Si e un pic enervant daca iei asta ca pe o irosire de timp pretios. Pentru ca in timpul saptamanii foarte rar poti sa faci ceea ce nu ai apucat in week-end. Si atunci amani pe week-ul urmator si pana atunci poate se strang altele.
Pentru mine, la fel de groaznica precum senzatia de luni dimineata e cea de duminica seara. Doar ca mai poate fi indulcita un pic de satisfactia unui week-end bun. Si sunt surprinsa sa constat ca week-end-ul care tocmai s-a incheiat pentru mine a fost unul bun pana la urma. Nu a fost marea evadare spre recreere pe care o planuiam, dar am facut multe lucruri. Asa ca week-end bun poate sa insemne si mers la coafor (si, ca sa se inteleaga, urasc sa stau acolo 2,3 uneori si 4 ore!), facut cumparaturi (si asta urasc sa o fac in week-end de obicei pentru ca nu am rabdare sa conduc si caruciorul printre alte zeci de carucioare), culcat devreme si trezit mai tarzior (asta e mereu la mila copilului :)), luat cauciucuri de iarna (desi nu am agreat deloc suma uriasa pe care am dat-o in schimbul lor!), spalat cainele, spalat masina (asta deja era un must dupa luni intregi de imbacsire), facut curat in curte, spalat garderoba de gradi, copt cateva pateuri si mai ales plimbat in parc (o raritate, ciudat sau nu!) si mancat o prajitura buna in compania unor oameni dragi pe care nu apuc sa ii vad pe cat de des as vrea.
Week-end-urile productive sunt week-end-uri bune! Doamne ajuta sa fie si saptamana asta care incepe pe masura!
duminică, 2 octombrie 2011
CHINA - Jurnal de calatorie (IV)
Acesta este un oras de poveste, insotit de legende si multa istorie. Capat estic al Drumului Matasii, gazduieste in zona limitrofa mormantul imparatului Qin Shi Huang care a ordonat din timpul vietii sale constructia acestui edificiu care, nici pana in ziua de astazi nu a fost deschis. In jurul acestui mormant graviteaza alte constructii, din care cavalerii de teracota sunt cei mai cunoscuti. Imparatul dorea sa se insoteasca si dupa moarte de ceea ce a avut parte si in timpul vietii. Se spune ca la moartea imparatului au fost omorati toti cei ce faceau parte din curtea sa pentru a-l insoti in viata de dupa. Fermierul care a descoperit cavalerii de teracota, fiecare cu alt chip decat ceilalti, a ajuns o vedeta locala care da autografe pe cartile muzeului.
Zidul vechi care inconjoara orasul este si el obiectiv turistic si modalitatea obisnuita de vizitare este pe bicicleta.
Pagoda Gastei Salbatice este un edificiu de demult, inchinat lui Budha (care se identifica cu Gasca Salbatica).
Am plecat din Xian cu trenul de mare viteza dintr-o gara ce putea fi usor confundata cu un aeroport. Calatoria de 2 ore a fost placuta si foarte smooth.
Luoyang si Denfeng
Am ajuns in Luoyang care nu ne-a impresionat cu nimic pana nu am ajuns la ansamblul de grote din Parcul National Longmen, unde sunt adapostite nenumarate pagode si statui ale lui Budha.
Zona de dinaintea parcului era in reconstructie, urmand ca soseaua sa se lateasca pentru a asigura accesul cat mai facil turistilor. Cu siguranta in maxim 2 ani zona va fi de nerecunoscut si va cunoaste o puternica dezvoltare.
Am plecat spre Defeng pentru a vizita Templul Shaolin si pentru a asista la un interesant spectacol de kung fu. In aceasta zona isi au obarsia artele martiale.
Suzhou
Este un oras cochet, cu multe case si cladiri foarte scunde si este strabatut de multe canale – de unde isi trage si denumirea de ”Venetia Orientului”.
Gradina Padurea Leilor sau Pagoda Yunyan sunt obiective reconfortante si care nu trebuie ratate.
Shanghai
Este preferatul meu dupa incursiunea in Tibet. La 2 ore distanta de Suzhou, Shanghaiul se profileaza ca un gigant. Autostrazile care strabat intregul oras sunt cu adevarat impresionante si uneori iti dau impresia ca vei descinde fix in casa cuiva.
Cu cat se insereaza, orasul incepe sa se lumineze si sa se coloreze, tot mai mult. Devine tot mai viu si mai agitat si cu un farmec aparte.
De multe ori uiti ca te afli in China si iti inchipui o mare metropola americana. Locuitorii dar si turistii sunt diferiti fata de restul tarii. Orasul este cosmopolit si deschis catre occident. Este exact locul in care trebuie sa te afli in acea clipa. Este prezentul si viitorul.
Acum 20 de ani multi dintre zgarie norii care se profileaza acum nici nu existau. In anumite cartiere mai gasesti si cocioabe dar demolarea acestora este deja prinsa in planul urbanistic.
Noaptea, sa urci in turnul televiziunii, este un frumos cadou pe care ti-l poti face. Tot orasul ti se asterne in fata ochilor, superb luminat. Poti admira de sus, vasele de croaziera care par discoteci miscatoare. Orasul port ti se dezvaluie la picioare in toata frumusetea sa.
Ziua, orasul imbraca alte haine si iti dezvaluie o lume la fel de deosebita ca cea oferita noaptea.
Templul cu Budha de jad ne prezinta o statuie de o frumusete rara. Tot aici am fost initiati in tainele servirii ceaiului si ne-au fost oferite diverse combinatii facute chiar de calugari pentru tot felul de afectiuni.
Am parasit cu tristete acest frumos oras cu promisiunea ca vom reveni pentru a-l aprofunda.
Fotografiile din Shanghai deschid acest post.