Nu-mi plac cele foarte dulci si siropoase. Asa ca in Grecia nu-mi amintesc sa fi savurat ceva... in afara de Frappe-ul cu inghetata. Nici baclavalele si cataiful turcilor nu m-au atras. Au un rahat foaaaaaaaarte bun ei in schimb. Si stiu si sa isi prezinte si sa isi vanda marfa.
Nedulci, dar parca in extrema cealalta au fost experientele libaneze. Astia sunt cam budincosi. Mie imi plac budincile, dar Osmalia pe care am mancat-o eu avea o fidea prea prajita, iar budinca de ziceam era complet fada. Kahtalia e o variatie pe aceeasi tema, salvata oarecum de un sirop, nuca si fistic. Dar la un restaurant libanez clar nu m-as mai duce pentru desert.
In Italia e dementiala inghetata. Si briosele pe care le-am gasit peste tot pe la Autogrill-urile de pe autostrada. Tiramisu e deja prea banal... si nici nu stiu cat de des il fac italienii pana la urma. In schimb, vitrinele magazinelor de dulciuri din Venetia te fac sa lesini de pofta... sau sa iti cumperi mult mai multe prajituri decat ai putea manca in 2-3 zile. Medovnik e o prajitura ceha - nu am fost la ea acasa, sper sa ajung, dar am gustat-o prin alte parti. E buna. La fel, cel mai bun strudel cu mere si sos de vanilie l-am mancat undeva langa Zurich. Deci nu in tara de bastina... dar strudelul pana la urma a devenit cam de pretutindeni.
Ideea e ca am mancat diverse prin alte tari sau pe la tot felul de restaurante. Si cele mai bune prajituri mi se par tot astea de-acasa, fie ca au ele alte origini sau nu. Preferata mea ramane si dupa atatia ani Alba-ca-zapada, crema de vanilie as pune-o la toaaaaate dulciurile, iar tortul in nici un caz nu e numai pentru aniversari si nunti... dar sa nu fie de ciocolata.
Si tot in materie de preferinte - eclerul cu cafea de la Chocolat, placinta cu mere si inghetata de la Thalia, cea cu dovleac de la Taverna Sarbului, tortul de mere de la Hanul Berarilor, tortul cu crema de vanilie si fructe de padure de la Shogun... si abia astept sa mai descopar si altele!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu