joi, 27 martie 2014

Vreau o zi in care sa ma plictisesc!

Chiar vreau!!! Sa stau degeaba, fara "mami, imediat inseamna acum!", fara sa fiu arbitru, fara sa alerg de la serviciu la gradinita, de la gradinita la cresa, de la cresa acasa la despachetat, la facut pregatiri pentru a doua zi, la pune-te masa, "treceti la dus" si ce s-o mai gasi. Da, stiu!!! Sa am grija ce imi doresc! Pentru ca oricum nici nu cred ca mai stiu sa ma plictisesc. Dar... uneori ma gandesc asa... ca sunt zile in care chiar nu stiu ce-ar mai putea incapea.

De dimineata ne-am trezit la 5.45. Aa ca ziua se anunta din start lunga. Si-am trait la poluri extreme. Arina a fost la circ... cu gradinita. La 8, cand ea urca in autocar, ma simteam fericita pentru ea si invidioasa. Mi-am adus aminte cum era in copilarie, cat imi placeau momentele de genul asta, cat eram de nerabdatoare si entuziasmata... Asa ca ea azi. Mi-a povestit cu lux de amanunte. De rege, de printese, de spiridusi...
" Si erau camile, cai... si tigri."
"Si ti-au placut tigrii?"
"Nu."
"Nu?"
"Pai nu... Mi-a placut chiar tot!!"
Iar tataie, neatent, intreaba"si tigrii erau?"
"Tataie!!! Ce asculta mami asculti si tu!!!"

In partea cealalta... A sunat telefonul pe la 1.30. Cand suna si vad cine suna, stiu ca nu e de bine. Katerina s-a lovit cu capul de o mobila la cresa. S-a invinetit, a urlat, au chemat asistenta, au pus comprese. Panica generala! M-au sunat sa ma pregateasca. Mai rau m-au speriat. Mi s-au inmuiat picioarele la propriu... stand pe scaun. Si cate scenarii si ganduri pana am ajuns sa o vad!! Din fericire e ok. Dar ce cosmaruri o sa am noaptea si ce nelinisti ore intregi pe parcursul unei zile!!! Si in momente din astea constientizez ce fragile sunt, cum se poate intampla orice in orice moment, cum nu le pot proteja la tot pasul... Prefer sa ma alerge prin casa, sa topaie pe mine, sa ma plang ca nu ma asculta... As vrea sa ma plictisesc... Dar doar cand ele dorm linistite langa mine.

miercuri, 26 martie 2014

Pe final de zi

Dupa ce am mancat azi cam asa: o chifla generoasa cu doua felii de salam si una de cascaval, un ditamai carnatul cu cascaval... si cartofi taranesti langa, o gogoasa chiar uriasa, un mini-pateu cu mere, niste resturi de kiwi si portocala de pe la fete, vreo doi pumni de alune, o bucata de somon cu mamaliga... si o tabletoaie de ciocolata cu ce-o fi avut ea prin compozitie... Si am mai si baut doua cafele cu zahar, un latte, o doza de Cola si vreo trei sorbituri de Pepsi... Ma intreb de ce dracu' imi e foame acum in loc sa imi crape burta!!!!

Si ca variante am:
- ficat iesit din rodaj si turbat de-a binelea... dupa dulce in speta;
- nervi scapati de sub control... dar nu nervi in sensul de crize la propriu, ci nervi din aia din adrenalina si anxietate... ca deh, din ce bagi energizante, din aia o iei razna;
- mirosul carnatilor pe care ii prajeste la ceas de noapte sotul meu pofticios... acum ca jivinele junioare dorm chipurile;
- pur si simplu o zi din aia in care poti baga fara contorizare... ca de-as avea numai din astea as rupe cantarul in doua;
- batranetea care nu ma mai tine tare in fata poftelor, tentatiilor... si care nici nu imi mai face disparute sunculitele prea usor;
- toate variantele de mai sus!!!

Cred ca am mancat si litere. Si aproape imi e frica de ziua de maine!!! Dar nu, nu tin regim!! As manca un ecler!!

luni, 24 martie 2014

Asa... mai nimic!

Am cinci minute in care as putea sa scriu pentru ca maimutzele se cearta pe jucarii... si cu jucariile. Liniste nu e, dar nu isi baga nimeni degetele in tableta... Inca! Necazul e ca taman acum nu am inspiratie... Adica nu vin cuvintele singure sa scriu repede si eficent. Pffff!!!

Si mai suna si telefonul!! Dupa ce n-a bazait toata ziua... Mai imprastie si asta alea doua-trei ganduri ametite. Si al naibii de greu mai e sa le readuni de vreme ce, din capul locului, nu erau relevante. Daca iti propui sa pui pe hartie... sau pe o foaie word sau pe orice, iti dai seama din cate nimicuri e compusa o zi, cum zboara vorbele fara sa le constientizezi... Prin cate stari treci, cum acumulezi emotii si te schimbi... Iti dai seama ca poate te plangi de rutina... si numai rutina nu e. Sunt clipe pretioase pe care e posibil sa ajungi sa le regreti. E linistea aia cand nu se intampla nimic major... pe care o realizezi abia atunci cand se intampla si iti doresti sa ai puteri sa dai timpul inapoi.

La mine e seara cu "Nu, Kitty, nu cu aia!", "Arina, da-i te rog si ei jucaria!", "Mami, mi-a luat desenul!", cu maraiala de oboseala, negociere pentru doua sau trei filme animate, cu aruncatul orezului din farfurie, cu alergatul pentru spalatul pe dinti... Si-om vedea cum pica sortii - noapte linistita sau agitatie si treziri dese.

duminică, 23 martie 2014

Dimineata de opera

Da, de dimineata am fost cu Arina la Opera... Opera Nationala... Pentru spectacolul Hansel si Gretel.
http://onb.operanb.ro/ro/opera/85-opera/134-hansel-si-gretel

N-am fost ca sa zic ca am bifat si asta, si nu povestesc ca sa ne dam intelectuale. Pur si simplu incerc de mult sa o duc si la o astfel de varianta de poveste. Pentru ca mie imi place baletul. Si-am cumparat o data bilete, la Alba ca Zapada daca nu ma insel, inainte sa ne dam seama ca politica institutiei este de a nu permite accesul copiilor sub 6 ani. Au cateva (4-5) spectacole pentru care ii vad apti si pe cei de 4 si 5 ani... Dar nu se joaca toate intr-o stagiune. Asa ca posibilitatile sunt limitate si mie asta nu imi convine.

In rest... Arina a fost incantata. Si eu la fel. Multi copii in sala... Si multi copii pe scena. Copii veseli, talentati, care in mod clar se bucurau pentru ceea ce fac. Decoruri superbe, costume energizante, pline de culoare si tinerete, muzica deloc obositoare. M-am gandit initial ca inseamna mult doua ore si un pic, fie ele si cu pauza. Luasem in calcul varianta de a pleca dupa 20 de minute. Dar chiar nu a fost cazul. Si am fost surprinsa sa constat ca publicul mic in general a fost captivat. Da, multi parinti citeau textul sau mai explicau... si se auzea un oarecare murmur. Dar nu plansete, nu tipete, nu rasete, nu obraznicii. De buna seama spectacolul a fost conceput pentru ei, iar ei au simtit asta.

Si e frumos sa iti educi copilul de mic sa aprecieze, sa stie sa aplaude, sa ofere flori. Nu cu forta. E ok sa incerce, sa constate ca ii place si sa spuna singur ca mai vrea. Si nu, nu erau doar fetite. Si da, majoritatea erau imbracati frumos, chiar elegant... Ceea ce e iarasi un lucru de buna cuviinta, de respect. Sunt detalii care probabil pentru unii nu inseamna nimic... Dar pentru altii, chiar fac diferenta care ii ridica cu o palma mai sus.

vineri, 21 martie 2014

Cum sa nu o iubesti???

"Pune-o langa mine pe canapea, mama!"
"Nu pot acolo, mama! O sa cada."
"Stiu ca o sa cada, mama! Dar trebuie sa invata si ea!"

"Mami, stii de ce nu am zis ca sa ma duci in spate?"
"De ce, mami?"
"Ca mi-e mila de spatele tau!"

"Cati ani au trecut, mami?"
"De cand?"
"De maine!"

"Vrea si papusa mea sa tricicleze."

"Am facut o prajitura si am pus-o acum la cocit."

"O sa fac acum... cat ai clipi ochilor!"

"Vrei sa ne jucam, mami? De-a adevar si de-a jocurile si de-a mami te iubesc pe tati si de-a tati te iubesc pe mami? Vrei, mami, vrei?"

"Ti-e rau, mami? Nu si-ai revenit?"

"Te doare piciorul?"
"Daaa! Ia sa stii cum merg!"

"De ce ii facem aiosoli lu' Kitty?"

"Trebuie."
"Si ii pui si aspiratorul? Mie mi-e frica."
"De ce?"
"L-am prins eu pe tati cand zicea ca ii rupe nasul cu el!"

"Am mancat felu' unu salata amientala."

"A facut freba iar, mami?"

"Maaaai, mama vitrega a vorbit cu un sunet viclean!"


"Fac piurete cu fusta asta."

"Offff, vai steaua mea!"
"Steaua ta?? Tu ai inima, mami!! Inima ta!"

joi, 20 martie 2014

Ciudatenii de primavara

Ce-a mai trecut si ziua asta!! Si cred ca am luat-o razna! Pentru ca... Am plecat de-acasa la 7.15, in fuga, crizata, pe jumatate nepregatita... Nimic neobisnuit pana aici!! N-am apucat sa mananc... Iarasi, no surprise! Am inghitit din doua guri, la un semafor, un Barni din stocul Arinei. Daaaaar!!!! Cine ma cunoaste o sa isi dea seama de proportiile unei zile anapoda pentru mine.

- m-am urcat in masina si am dat muzica tare... Eu care am facut un hobby din a da orice mai incet peste tot, eu care am dureri fizice de urechi atunci cand tipa fetele, eu care nu pot dormi daca bazaie un tantar etc. etc. etc. Revelatia e ca muzica urlatoare ajuta daca vrei sa nu iti mai asculti gandurile. N-am racnit si eu, desi am fost singura in masina... Dar poate maine dimineata o fac. Trec la urmatorul nivel.
- m-am dus la farmacie si mi-am luat vitamine. Si farmacista mi-a zis ca s-a ingrasat 5 kg de la ele. Iar eu nu am dat inapoi! Ba chiar am inceput sa le iau! Ca tot as vrea sa mai dau jos vreo 3! S-ar putea sa nu mai am aceeasi atitudine cand n-or sa ma mai incapa pantalonii... Dat deocamdata sunt senina! Senina in fata unei masive acumulari de pufosenie! Wow!!! Si am mancat si carne cu cartofi prajiti si tort... ca sa stiu o treaba!!!
- de dimineata am purtat esarfa!!!! Iar la serviciu s-au vandut coliere azi. Si nu ca mi-am luat... Mi-am luat doua!! Iar eu, de fel si cam fara drept de apel, abia suport gulerul unei camasi. Ramane de vazut daca o sa le port... Deocamdata nici nu am la ce. :))) Sau daca, si asta e cel mai probabil, peste vreo 6 luni o sa le impart amatoarelor de zdranganeli. 

Ceea ce nu se schimba, observ, sunt accesele de sinceritate. Si e periculos!! Pentru ca imi ies pe gura diverse... si nu ca nu le gandesc, dar uneori diplomatia e mai utila. O parea greu de crezut... ideea e ca eu nu mint niciodata. Dar macar mai evitam, o mai intorceam, mai imi muscam limba si tineam pentru mine. De la un timp insa... Mai bine nu ma intrebati si nu ma provocati!!! Ca s-ar putea sa va surprind!

marți, 11 martie 2014

WorldWideWeb

@ Internet source
Marturisesc ca sunt dependenta de internet. La birou, acasa, ziua sau ca acum cand scriu, in toiul noptii, caut informatii si ma alimentez cu ele, in functie de nevoi.
In stransa legatura este si frecventarea amicului Facebook. De el nu sunt dependenta sau cel putin asa imi place sa cred :) Trecand peste functia sa (FB) de "radio sant" modern, pot spune ca pe mine m-a ajutat sa cunosc, chiar si asa virtual, oameni frumosi si talentati. Si m-a ajutat sa stiu la cine sa apelez daca am nevoie de o bijuterie deosebita, daca vreau un aranjament floral, cearsafuri pentru patul lui Bebi, un tort desavarsit sau invitatii pentru botez.
Cum timpul devine pe zi ce trece marele meu dusman, ma bucur ca exista unelte cu care sa te lupti ca sa il dilati si oameni pe care sa te bazezi, stiind ca daca dai un e-mail gasesti ajutor si intelegere si rezolvarea unor probleme care in mod normal ar dura mai mult.
Recunosc ca internetul depersonalizeaza, de principiu cel putin, relatiile dintre oameni si totusi, daca stai sa iei totul la bani marunti, ne si apropie.
Si ne creaza timp pentru noi si pentru cei dragi noua, timp care o data castigat, merita fructificat din plin.
Va dau un exemplu simplu, fara cea mai mica intentie de reclama: acum cateva luni am aflat ca exista posibilitatea de comenzi online la Carrefour. Cu cateva click-uri am economisit timp, efort dar si bani.
Daca am conexiune la internet pot sa lucrez de acasa si astfel nu imi abandonez nici profesia si nici copilul, gasesc calea de mijloc.
Daca am internet imi permit sa imi public aici pe blog gandurile zanatice.
Daca am internet pot publica acest post tastand cu o mana, in timp ce pe cealalta se lafaie feciorasul meu.
Pot sa calatoresc, sa ascult un concert sau sa fac shopping doar stand in pat si impartind restul de timp cu cei dragi.
Nu pot prin spatiul www sa miros o floare, sa simt cum imi adie vantul prin par sau sa savurez un ecler.
De aceea nu avem o relatie bazata pe exclusivitate ci mai bine spus una prin care ne satisfacem reciproc nevoile.
Pentru restul, exista viata pe bune, cu greu si bine, cu sus si jos, cu minuni si visuri implinite :)
De asta, in fiecare zi trebuie sa ne trezim cu zambetul pe buze si sa multumim pentru ce avem in viata, chiar si pentru ceva banal precum conexiunea la internet :)

luni, 10 martie 2014

Si iar ha-ha-ha!!

"Mami, uite amulantza!"

"Tableta mea si-a luat-o in creza."

"Vrei sa facem un speriment, mami."

"Du-te la colt acum tati sa imi iei roja!! Trebuie sa imi fac unghiile si mami nu-mi da voie la tableta."

"Daca nu-mi aprinzi lumina o sa ma speriu!"

"Kitty merge la cresa maine. Ce-o inveti?"
"Kitty, sa nu ceri de noi!!"

"Mami, cand dau in ceva murdaros, printesele isi ridica rochia!"

"O sa modelez cu plastilina mai multe curcubele."

"Mami, vrei sa iti dau o milioana de pupiciuri?"

"Am coriele la gat!!!"

"Nu vreau sa te uiti pe Peisbuc, mami!!!"

"Kitty, Toby e siufut!!"

"Mamaie, da-mi niste apa sa ma ocaresc!" (racoresc)

"Mami, te iubesc si te indragesc fiindca atunci cand eram mica m-ai dat pe lume."

joi, 6 martie 2014

???

Sunt nedumerita!!! Adica stiu ca sunt cam de pe alta planeta in ultima vreme... Totusi... E toamna afara??? Parca nici octombrie trecut n-a fost asa mohorat! Vine noiembrie??? Ma astept sa inceapa sa ninga din moment in moment. De fapt cred ca mi-ar conveni mai mult. S-ar mai lumina o farama intunericeala asta antipatica.

Parca nici martisoarele nu prea se mai vad pe nicaieri. Florile primite s-au ofilit prea repede... ma gandesc ca nu le prinde deloc bine nici lor frigul. Virozele, racelile si alte imbolnaviri din gama au atins mai pe toata lumea... si nici chip sa mai plece!!! Pai ce treaba e asta?? Cu cine sa ne certam???

Incalzire globala, gaura in stratul de ozon, rasturnarea lumii cu fundul in sus sau pur si simplu facere in ciuda... Oricare dintre ele sau toate la un loc... Vorba e... Nici babele nu mai sunt ce-au fost!!! :(