vineri, 31 decembrie 2010

La multi ani!

Acum vreo luna si jumatate ziceam ca am un obiectiv de sfarsit de an. Acum pot sa spun despre ce era vorba. Pentru ca, intr-un fel sau altul l-am realizat. Am vrut sa avem pe blog cu macar una mai multe postari decat anul trecut. Si, dupa cum se vede, asta e postarea nr. 82. Deci misiune indeplinita! Ca sunt unele mai mici, ca sunt altele mai putin interesante... ca sa nu zic abureala de tot, sunt 82 si asta e! Bine ca ne-a apucat vrednicia la scris pe sfarsit de an.
Sper ca la anul sa avem mai mult spor, mai multa inspiratie, mai multe evenimente bune pe care sa le povestim, mai multe plimbari despre care sa relatam impresii, mai multe poze frumoase de impartasit. Sper sa avem nu cu una, ci cu mult mai multe postari decat anul asta!
La multi ani si, desi e prima data cand imi pare rau ca trece anul... ca trec anii, sper din tot sufletul sa avem un 2011 bun pentru toti, sa fim sanatosi si impreuna si linistiti si multumiti cu ceea ce ne da Dumnezeu!

joi, 30 decembrie 2010

Rugaminte de sfarsit de an... si nu numai!

Cum n-aveam si eu ce sa fac acum la sfarsit de an, mi s-a nazarit sa ma macine o chestiune. De fapt ma macina ea de ceva timp, dar inca nu am reusit sa ii dau de cap. Pentru ca se pare ca e foarte complicata.
Adica!! Probabil fac sau spun… sau nu fac sau nu spun diverse… si nu-mi dau seama intotdeauna de consecintele acestor acte care, desi voluntare, probabil ranesc uneori involuntar. Adica imi place sa cred ca nu as face rau nimanui cu buna stiinta, dar cum sunt om… si cam zombie si preocupata de multe in ultimul timp, sunt convinsa ca mai calc si in strachini… sau pe bec sau cum o mai fi sa fie. Si uneori imi dau seama de asta din atitudinea celor din jur, dar mi-e greu sa pun degetul exact pe rana pe care am cauzat-o (sper sa exagerez totusi un pic si sa nu provoc chiar astfel de dezastre). Numai ca nu stiu cum sa abordez problema si cum sa repar ceva ce cred ca am facut, dar nu stiu exact ce si cum si in ce fel. Suna de te ia durerea de cap, corect? Mai clar (sper), sunt situatii in care primesc reactii contradictorii din partea cuiva, reactii pe care nu stiu cum sa le interpretez. Si incep sa imi storc creierii, sa dau filmul inapoi ca sa imi dau seama ce ar fi putut cauza respectiva atitudine. Ce ma macina cel mai tare e faptul ca poate eu insami am o atitudine care nu lasa omul sa imi spuna care-i baiul… da’ nu stiu nici asta cum o fac.
Asa ca… avand in vedere si luand in considerare ca am spart ceva becuri in anul asta ce tocmai se incheie, imi cer iertare de la cei dragi si apropiati mie… si de la restul, pentru ceea ce am gresit cu gandul, cuvantul sau fapta (ca la spovedanie!!) si formulez o rugaminte – pentru cei care de voie – de nevoie tin la mine :) – trageti-ma de mana cand o iau pe aratura sau ziceti ceva! Adica as vrea ca cei pentru care contez sa-mi spuna sincer si direct in fata cand fac ceva gresit sau zic ceva aiurea sau nu fac ceea ce se asteapta de la mie… hai fie, si cand fac ceva bun astept o lauda! :) Asta ca sa nu devin paranoica si sa incep sa barai la cap pe toata lumea sa aflu daca e suparata sau nu pe mine! Nu pe bune acum!! Eu chiar am pretentia sa mi se zica... doar si in asta consta apropierea de cineva.

Treaca de la mine!

Ieri, dupa ce am fost intr-un minunat hypermarket sa iau una-alta pentru Mariuca si dupa ce am dat din coate la propriu cam o ora si jumatate cand in mod normal ar fi trebuit sa ies de acolo in nici jumatate de ora, ieri, cum zic, eram pornita sa bomban iar pe tema disperarii care ii apuca pe romani inainte de vreo sarbatoare. Toti vor mancare! Nu mai conteaza criza, nu mai conteaza cati poti manca... parca se termina lumea si a doua zi nu mai apuci sa mananci.
Ieri, de exemplu, era bataie pe morcovi. Parca toata natiunea se transformase intr-o armata de rozatoare! Da, stiu!! Nu e Revelion fara salata boeuf!! Pe care eu una nu o mai mananc de ani de zile pentru ca mi se pare cireasa de pe tort la o masa si asa exagerat de grea si grasa. Dar, na!! Daca asa face toata lumea... nu pot fi unii mai prejos!
Deci eram pornita sa bomban! Si am si bombanit un pic, mai ales ca, dupa ce ca m-am luptat cu multimea care, apropos, ieri pe 29 la 11 dimineata parea sa fie toata la cumparaturi si nu la munca, a trebuit sa suport si casiera super toanta care se misca din 2 in 3 si imi facea mie morala ca nu se vedeau codurile de bara cum trebuie! (Noroc ca eram prea atenta la Mariuca care isi tot arunca cizmele pe jos ca altfel cred ca i-as fi urat multe si altele in afara de "la multi ani"!)
Pentru a nu stiu cata oara deci... nu mai bomban! Mai bine incerc sa ma incarc pozitiv asa pe ultimele doua zile din an. Si-asa am citit horoscopul pe 2011 si se pare ca o sa am destul de tras... Noi sa fim sanatosi ca o sa fie bine!! Nu ma mai enervez, treaca de la mine!

marți, 28 decembrie 2010

Kaiserschmarrn... sa zicem!

I-am facut ieri clatita Mariucai si tati s-a bosumflat ca n-a apucat sa guste macar. El, al mai mare fan al clatitelor!! Si pentru ca a fost “cuminte” si NU a spalat vasele si pentru ca inca mai suntem sub influenta vieneza, am hotarat sa ii fac lui un Kaiserschmarrn autentic… sau ma rog, sa zicem autentic! Am facut o documentare pe Google (normal!) si am ales o reteta pe care am incercat sa o urmez cat mai bine.
Am facut cam asa:
1. Am separat doua albusuri de galbenusuri. Pe doamnele albusuri le-am mixat bine si la final le-am adaugat un varf de lingurita de sare.
2. Galbenusurile le-am frecat, ca ce altceva sa le fac?!, si apoi le-am turnat si astora o lingurita de zahar si un plic de zahar vanilat. Dupa ce s-au imprietenit un pic, le-am linistit cu o ceasca de lapte si o ceasca similara de faina… turnata, cum se spune, in ploaie.
3. Albusurile le-am reunit cu galbenusurile substantial modificate si tot amestecul a ramas sa se odihneasca 10 minute.
4. Dupa respectivele minute, am incins o tigaie si am topit o lingurita de unt. Cand s-a topit untul, am pus jumatate din aluat, am imprastiat niste stafide si tuturor le-am luat fata cu un capac. In reteta scria ca trebuie lasat capacul 10 minute si focul pe mediu. Nu l-am lasat 10 minute ca n-am avut rabdare, dar cand s-a rumenit clatita un pic, am intors-o pe partea cealalta si, cand nu mai era cruda deloc, am inceput sa o ciopartesc.
5. In farfurie se pune asa neglijenta, dar i se drege aspectul cu zahar pudra (eu nu am pus ca in familie nu-l suportam) si cu orice dulceata sau gem se gaseste. Cica merge si cu compot. Eu am pus la prima dulceata de capsuni, la cea de-a doua de gutui.
Iata si dovezile:





Asta e reteta adaptata de mine, foarte usor de imbunatatit cu variatii pe diverse teme. Am gasit si una de la Jamie… foarte usor poate fi incercata - http://www.jamieoliver.com/foodwise/article-view.php?id=2121

Hai, spor la treaba!

Ciocolata

Toata lumea stie ca nu prea sunt fan ciocolata. Dar imi place cea neagra… si ciudata eventual. Asa ca mi-am descoperit un nou punct de atractie de calatorie – in toate supermarket-urile sau magazinele de dulciuri caut ceva negru si inedit.
In consecinta, de la Viena m-am intors cu 6 ciocolati doar pentru mine. Socant, stiu!!! De gustat le-am gustat pe toate, de mancat integral nu prea sunt sigura. Dar am un top, normal!
Mai intai… ele arata cam asa:

Apoi recomandarile mele sunt:
1. Lindt Coacaze negre. Lindt-ul e preferata mea oricum, indiferent ce ciocolata ar fi. Asta cu coacaze nu are decat 49% cacao… deci e neagra pentru incepatori. Dar se pare ca mi-a placut cel mai mult, desi o pot suporta mult mai amara.
2. Lindt Mango&Cayenne. Neagra 70% si cica HOT. Foarte pe gustul meu, iute asa si-asa. Nu atat de HOT pe cat ma asteptam, oricum!
3. Lindt Rodie&Chili. (Ce combinatii fac astia!!) Tot neagra 70%. Buna! Nu super, dar buna.
4. Lindt din gama Excellence… Chili. Asta, trebuie sa recunosc mi-a placut mai mult decat 2 si 3, dar am clasificat-o a 4-a pentru ca ma asteptam sa fie iute… si nu prea e. Sau mi s-au distrus mie papilele gustative de tot. Mentiune – 1 si 4 facute in Elvetia la Lindt acasa, 2 si 3 la Lindt Germania. Acum… nu pot decat sa trag concluzia ca elvetienii stiu mai bine, deh!
5. Am luat si o Milka. Nu m-am putut abtine pentru ca am vazut ca e cu vanilie si fistic, preferatele mele la orice. O trec pe 5 pentru ca nu e neagra, in rest e suuuuuuuuuuper buna. Chiar se simte crema de vanilie si fisticul pentru ca e facuta in sistem umplutura.
6. Suchard neagra 70% cu fistic. Cam dezamagitoare prima bucatica. O sa mai las sa treaca 2-3 zile si o sa mai incerc o data.

In rest… nici una nu e buna la temperature camerei… adica un pic incalzita si moale. Pentru mine toate functioneaza reci, din frigider.
Asa-i ca v-am facut pofta???

luni, 27 decembrie 2010

Fata lu' tata!

In ultimele zile am ajuns la concluzia ca nu-i chip sa o fac pe Mariuca sa manance galbenusul... ala amarat de o data pe saptamana. Nu-l mananca gol, nici in supa-piure de legume, unde mai pui ca m-am chinuit sa ii fac si galuste... n-a fost impresionata neam! Asa ca m-am tot gandit pe unde sa il mai ascund si in dupa-amiaza asta, pentru masa-gustare de la 4.30 - 5, m-am decis sa fac o clatita. Am pus galbenusul cu pricina, niste apa si putina faina. Am fost tentata sa pun putin zahar vanilat, dar am renuntat. Si nici sare n-am pus... ma tin de promisiunea de a nu-i da decat accidental in vreo coaja de paine pana la 1 an. Am incins bine teflonata, n-am pus ulei si am turnat clatita. Cand s-a facut pe o parte, am intors-o si am ciufulit-o a la Kaiserschmarrn-ul austriac... si a iesit o chestie galbena (ca deh, era cu ou de tara) si un pic pufoasa. Am pus-o in castronel si peste am turnat si o lingurita de magiun Topoloveni... ca am auzit ca n-ar avea E-uri.
Asa aspectul cred ca nu e cine stie ce, dar copilului i-a placut... adica a mancat. Si-a bagat si manutele in castron, s-a vopsit cu magiun si pe haine... dar mai avem pana sa mancam cu furculita si cutit si fara sa murdarim toata casa! Tare e ca jumatate a mancat-o cu iaurt... dar de asta tati nu ar fi asa mandru! :)

duminică, 26 decembrie 2010

Bratislava sau aventura slovaca

Da, aventura pentru ca am plecat cu trenul de la Viena la Bratislava cunoscand doar un singur fapt, acela ca dorim sa vizitam capitala Slovaciei.
Fara ghid, fara research pe internet, fara asteptari, deci extrem de atipic pentru mine.
Cu toate acestea, surpriza a fost placuta. Nu este Praga, dar este un oras frumos care mai pastreaza urme ale istoriei sale si care iti da sentimentul ca oamenii sai sunt calzi si buni, ca pretuiesc prietenia si valorile familiale.
Targul de Craciun ne-a expus o sumedenie de delicii, brunch-ul luat la altitudine ne-a binedispus, shopping-ul ne-a delectat, facand toate sa uitam de gerul de afara.
Desi probabil ma voi documenta (ca niciodata) post-calatorie pentru a constientiza locurile vizitate, Bratislava imi va ramane in amintire ca o aventura urbana, o bifa in plus pe lista “de vizitat” si un oras caruia merita sa ii daruiesti un city-break.

Cele 2 feţe ale Vienei

Am vizitat Viena deja pentru a treia oara si m-a surprins din nou placut, ca si celelalte doua dati, aratandu-mi insa acum o fata necunoscuta mie.
Viena este mai mult decat vizitarea muzeelor, a magazinelor sau a locurilor de notorietate care o reprezinta.
Viena inseamna sa ii asculti muzica, sa iti delectezi privirea cu cele mai banale lucruri pe care ti le prezinta intr-un mod ce le face cu totul deosebite, sa iti incanti papilele cu noi descoperiri culinare, sa iti petreci timpul intr-o companie frumoasa, sa te integrezi in peisaj.
De Viena ma leaga cuvantele speranta si optimism si asta chiar in ciuda iernii care a facut-o sa isi piarda aparent din stralucire. Dar stralucirea nu trebuie sa o vezi mereu, ci sa o descoperi. Asa va dura mai mult pentru ca o vei purta in suflet.
Poate ca Viena nu va lua niciodata locul pe care Mainz-ul il ocupa in sufletul meu, dar este acolo undeva sus, pe lista preferatelor.
Stiu sigur ca ne va astepta mereu cu drag, intr-o zi de inceput de toamna, sa ne asezam pe terasa incalzindu-ne sub patura groasa si sa bem cea mai buna ciocolata calda din lume.

vineri, 24 decembrie 2010

Tot impresii de Viena

Daca stau bine sa ma gandesc, as putea sa fac si un top al revelatiilor Viena 2010… ca tot e sfarsit de an si se fac topuri si bilanturi si se trag linii si concluzii… si apoi poate o sa fac si o lista cu obiective pentru anul urmator… ca doar asta cu mers la targul de Craciun de la Viena a fost o dorinta trecuta pe lista la sfarsitul lui 2009 si tare bine a fost ca am putut-o indeplini!
Pe scurt, revelatia majora – nu mai plec niciodata in concediu iarna la frig!! :) Glumesc! Adica intr-adevar a fost greu sa functionez pe frig, dar nu e ca si cum nu m-as fi asteptat. Mai degraba a fost revelatie faptul ca te poti obisnui foarte repede cu un stil de viata civilizat, ca ti se face mult mai repede rusine sa nu respecti lucruri de bun simt atunci cand toata lumea in jurul tau le respecta, ca nu tine de natie sau de varsta sa respecti lumea cu tot ce inseamna ea pentru ca Viena, de exemplu, e o amestecatura de natii cu foarte multi turisti si totusi nici in cele mai aglomerate piete sau obiective, indiferent ca se mananca sau se bea sau doar se casca gura, nu se arunca hartii sau alte lucruri pe jos. Acolo e usor pentru toata lumea – si pentru localnici si pentru vizitatori si pentru oameni normali si pentru cei cu dizabilitati… si e normal sa fie asa. Si revelatia revelatie, din pacate, ar fi ca noi n-o sa ajungem niciodata acolo… desi suntem la un zbor de doar o ora si un sfert distanta.
Si ar mai fi faptul ca, nu stiu cum naiba, indiferent ce am mancat acolo, nu mi-a fost niciodata rau, iar dupa un carnat mancat aici zac doua zile. Norocul meu, ca altfel acolo as fi obeza, nu? Desi tind sa cred ca mai degraba sunt strainii cei care mananca mult si nu autohtonii… ca altfel nu s-ar explica numarul mare de doamne de varsta a treia pe care le-am vazut in pantaloni de piele… si carora le statea si bine!!
Eu recunosc ca m-as muta acolo pentru multiplele varietati de paine neagra. Mai-mai ca era sa iau si eu una in geamantan, dar ce folos ca tot n-as fi putut sa trag de ea la infinit! Si au si iaurt cu cafea, iar pe asta eu il caut pe oriunde ma duc pentru ca la noi inca nu s-a inventat.
Lasand la o parte atata mancare… ca pe bune ca nu ma mai intereseaza in nici un fel oala cu sarmale care fierbe la greu pe foc, cred ca Viena e super loc sa iti cresti copilul, sa il incurajezi sa se dezvolte si sa ii oferi optiuni. Se tineau ore peste tot – in muzee, in biserici, iar in interiorul primariei erau atelierele pentru pitici. Ce mestereau ei de zor la picturi si la facut prajituri!! Uite-asa se descopera marile talente!
Hai ca mai e putin pana la miezul noptii si ma prinde Mosu’ treaza. Craciun fericit!

Top Viena 2010… si un pic Bratislava

1. Compania suuuper placuta si intelegatoare! :)
2. Concertul Mozart & Strauss de la Orangerie Schӧnbrunn… cu tot cu domnisoara chinezo-coreeana sau ce-o fi fost ea, care aproape ca s-a rasturnat in somn peste vecina din dreapta. De domnul din stanga nu mai zic… ca taman acolo s-a trezit sa vorbeasca in somn!
3. Ideea de brunch duminica dupa-masa cu familia intr-un restaurant la inaltime si la propriu si la figurat. Frig afara de chiar sa crape pietrele, cald inauntru… in camera si in suflete. (Aici intervine picul ala de Bratislava!)
4. Kӓse wurst… sau, mai clar, carnatul cu branza – cel mai bun carnat gustat de mine ever!
5. Vanille – Kirsch Punsch – buuuuuuuuun si incalzitor. Chiar dadea curaj la infruntat gerul.
6. Prajiturile… le pun pe toate la gramada pentru ca toate au fost foarte bune. (Ca si cum eu nu as fi “prajitureasa” din fire si nuuuu, nici nu se asteapta nimeni sa zic de ele!)
7. Faptul ca am ajuns foarte repede oriunde si fara rataciri cu ajutorul unei retele de metrou foarte bine pusa la punct… care avea si lifturi si de toate ca deh, ce sa faca si austriecii astia?!?! Cand n-au ce face mai toarna un lift in mijlocul strazii! Bine, metroul ca metroul, dar sa nu uitam ca navigatorul nostru a fost de baza!!
8. Donauturm – cu toate ca am stat putin si nici nu am gasit loc in restaurantul invartitor. Dar am dat 6 euro pe o poza in care nici macar nu am iesit grozav!! :)

Eu as bifa si mersul cu avionul… pentru ca mie una imi place foarte tare, dar n-a fost o premiera si nici nu a avut ceva inedit. Poate sa trec expozitia lui Valie Export??? :) Ar merita daca tot ne-a zdruncinat pe toti un pic la cap… si o sa ramana oricum memorabila!

A, stiti ce nu aveau astia si mie chiar imi era pofta?? Niste sorici, dom'le!! Ca pana la urma tot porcu' e sfant, nu?? :))

joi, 16 decembrie 2010

Anunt la mica publicitate

Declar pierdut capac de telecomanda tv. Responsabil - una bucata copil debordant de energie. Imprejurare - distragerea atentiei in timpul mesei... cea cu carnita, bineinteles. Desfasurarea exacta a evenimentului ce a dus la pierderea obiectului - telecomanda a devenit neinteresanta si plictisitoare, prin urmare se cerea a fi aruncata dupa Toby (adica se testau ceva legi ale fizicii, nu asa!!... zborul unui obiect relativ dureros si impactul sau asupra altui obiect... ca bietul Toby ce poate sa mai fie acum???). Numai ca tinta a fost ratata... a se citi "s-a speriat si a luat-o la fuga la timp"... iar impactul s-a realizat cu solul, prin urmare telecomanda s-a destramat in bucati, bucati care ulterior au fost recuperate... mai putin una!! Se pare ca am descoperit totusi ca avem o gaura neagra in sufragerie... care inghite ceva obiecte. Prin urmare... pierdut capac de telecomanda tv... si declarat nul???

duminică, 12 decembrie 2010

Jurnalul unei nopti nedormite

Doamne, ce criminale sunt zilele alea in care alergi de dimineata pana seara cu un catralion (imi placea sa folosesc cuvantul asta cand eram mica!) de lucruri de facut si nu poti sa stai locului parca nici o secunda pentru ca simti asa cum tot vin alte si alte treburi peste tine. Si nu iti permiti sa te opresti sa nu care cumva sa pierzi ritmul, dar parca nici suficient de repede nu te misti pentru ca la fiecare pas iti aduci aminte ca mai ai si aia de facut si ailalta de rezolvat. Iar singurul lucru care te mai ajuta e sa te gandesti ca vine seara si nu iti doresti decat sa ajungi sa pui capul pe perna si sa dormi… fara vise daca se poate ca sa nu te distraga nimic de la o bine-meritata odihna.
Am pus capul pe perna aseara pe la 11 si un pic trecute si eram chiar increzatoare ca si copilul si catelul sunt suficient de obositi sa doarma lemn pana dimineata… de sot nu mai vorbesc pentru ca el oricum e celebru pentru somnul lui fara probleme! Dar iluzia nu a tinut decat o ora si jumatate. Pe la 1 fara netrecute fix copilul s-a trezit cu probleme de burtica iar in toata casa s-a instaurat haosul… pentru ca pret de vreo ora nimic nu a functionat, iar tipetele ei ridicau parul in cap maciuca. Da-i cu masajul, da-i cu luatul in brate sau cu plimbatul prin casa… in zadar si de neconsolat. Intr-un final a invins oboseala si somnul si-a reintrat in drepturi, mai intai cu suspine si pana la urma adanc si de nezdruncinat.
Asa ca ce poti sa mai faci la 2 noaptea?! Pai somnul s-a cam dus, dar ochii ustura… si doare si stomacul. Somnorosii s-au intors la culcare, dar astia mai sensibili raman sa se rasuceasca in pat pe toate partile… si cucuveaua canta pe-afara si oricum noaptea parca vezi toate problemele pe care nu le vezi ziua si le extrapolezi si ti se pare ca nimic nu mai are o solutie viabila. Pui de un ceai de tei si stai si te uiti in gol pe canapea asteptand sa fiarba apa… si normal ca te enervezi gandindu-te ca pierzi ore bune de somn care ti-ar fi prins tare bine. Si la o adica, daca acum ai insomnii dureroase, la batranete ce-o sa faci?!
In fine… trec 10 minute, mai trec inca 10… ceaiul frige, dar parca face totusi bine… televizorul nu e o optiune… nici macar disperata… exista in schimb laptopul si netul… dar doar de “rasfoit” pentru ca altfel cu cine Dumnezeu ai putea sa comunici?! Majoritatea populatiei doarme, iar ai mai tineri petrec printr-un club ceva… cine sa stea duminica dimineata la ora 3 pe net?? Cred ca in cele din urma am ceva in comun cu o anumita cucuvea pe care o urasc de moarte!
Intr-un final, pe la un 4 asa, nu se aplica decat somnul obligat… dupa alte vreo 50 rasuciri in pat… si convingerea ca poate totusi viata nu e suficient de activa daca nu dormi tun de oboseala. Asta si faptul ca in ultima vreme nici macar nu se mai iveste ceva interesant de scris!
PS
Trezirea e la 7.30 si nu cum ar fi normal intr-o zi de duminica pe la un 9-10 acolo macar!

joi, 9 decembrie 2010

10 luni si o saptamana

... si ne-am dus la baie sa ne spalam pe fatzuca si pe manutze dupa masa... si am dat drumul la robinet si Arina a zis "apa". Se poate sa fi fost o coincidenta... si sa nu se mai repete prea curand, dar, in conditiile in care eu i-am tot repetat cuvantul asta in multele ocazii in care ne-am spalat in fata chuivetei si a oglinzii, ma gandesc ca poate totusi... sa fie asta primul ei cuvant in afara de "mama", "tata" si "tataie" spuse alandala?? A, pardon!! Mai zice si "pa" cand face cu manutza. Si cum de la "pa" la "apa" mai e doar un pas... Eh, eu ma incapatanez sa cred ca a facut totusi o conexiune acolo... ca de zis, cuvantul l-a zis clar! Si eu care am crezut mereu ca in primul si in primul rand o sa zica "Toby"!

De raceala

Aseara, racita fiind, ma chinuiam sa adorm si ma gandeam la tot felul de bazaconii. Si cum bateam eu campii asa… in capul meu, mi-am dat seama de un amanunt… destul de interesant zic eu. Si anume… eu nu recitesc niciodata ceea ce scriu. Toate postarile de pe blog, toate scrierile mele… cred ca pana si compunerile pe care le faceam pentru scoala, toate cu marca “one time only!”. Si daca nu altceva, macar compuneri am scris cu zecile… ca doar asta era tema preferata pe care mi-o tot dadea doamna Sarbu la meditatiile de engleza… Nu chiar din clasa a 2-a… ha, prima tema cica sa copiez din cartea de engleza… si eu eram atat de stresata, habar n-am de ce, ca a copiat tata cu scrisul lui ala frumos si caligrafic… iar profa s-a prins, normal… doar ca n-a zis nimic. Mi-am scos parleala insa ulterior cu zeci de teme si pagini intregi de compuneri fanteziste. Si uite ce bine mi-a prins! Si ce Dumnezeu voiam sa zic ca am pierdut de tot orice idée?!?!
In fine… sunt racita si functionez cu rateuri cred. Oare din cauza asta nu sunt in stare sa termin cartea aia??? Daca nu recitesc, nu sunt in stare sa urmez sirul logic al evenimentelor… ma gandesc! Iar am uitat ce voiam sa mai zic!! Doamne, urasc sa fiu racita!

miercuri, 8 decembrie 2010

Prostioare de zi cu zi

Nu m-am gandit niciodata ca spalatul pe cap poate fi amuzant. Dimpotriva!! Niciodata nu mi-a placut aceasta activitate. A nu se intelege ca imi spal parul doar o data pe luna! :) Dar in dimineata asta am ras cu pofta pentru ca Arina m-a asistat.
Parul si capsorul ei le spalam in fiecare seara… sau aproape. Dar ea e prea ocupata cu cei doi pui de balena care impart cadita cu ea si nu realizeaza procesul. Cand ma vede pe mine insa, se pare ca e alta treaba.
M-am apucat repede de asta cu dusul deasupra cazii si n-am consumat mai mult de 5 minute, dar am lasat-o totusi si pe ea in raza vizuala pentru o eventuala supraveghere… desi il certa de zor pe Toby si nu avea ochi si pentru mine. (Toby care, normal, a luat-o la goana cand a auzit apa de la baie de teama ca nu cumva sa fie el cel vizat.) La inceput se uita atenta, mai tragea cate un tipat… de mirare sau ea stie de ce. Apoi a bombanit ceva… a aprobare sau mai degraba a dezaprobare. Iar cand mi-am pus pe cap un prosop sub forma de turban, a inceput sa rada in hohote… mai-mai ca nu se tinea cu mainile de burtica. M-a molipsit si pe mine si am ras amandoua pret de cateva minute bune… desi eu eram caraghioasa… si constienta ca ea rade de mine. Iar dupa ce a terminat cu rasul, tot intindea manuta sa imi ia respectivul turban. Nu i l-am dat pentru ca deja nu era altceva decat un prosop ud. Dar ma gandesc sa ii fac si ei o astfel de podoaba dupa baita si sa o pun in fata oglinzii. Sa vedem… de ea rade asa sanatos??? :)

luni, 6 decembrie 2010

Obiective

"Cafea tare. O cană potrivită de cafea tare cu foarte puţin zahăr. Era un ritual pe care îl păstra cu sfinţenie în fiecare dimineaţă. Nu s-ar fi putut descurca fără el de altfel. De cum se trezea, şi de cele mai multe ori asta se întâmpla foarte devreme, cafeaua era primul lucru pe care ştia să îl facă. Şi prefera să îl facă ea (nici măcar pentru asta nu se putea baza pe alţii). În atâţia ani dozele exacte pe care le îmbina îi intraseră în reflex. Doar un anumit tip de cafea. Din momentul în care îi simţea mirosul, lucrurile începeau să se aranjeze altfel. Avea primul scop pe ziua respectivă. Iar după prima sorbitură, deja ştia că jumătate din părţile mai puţin plăcute ale zilei nu mai reprezentau o provocare. Avea nevoie doar de cafea tare... atât de tare, încât prima senzaţie pe care o simţea era că inima îi stă în loc... şi se intrebase de multe ori dacă la un moment dat nu avea chiar să îi stea în loc cu adevărat.
În dimineaţa asta se trezi stând pe scaunul din colţişorul ei din bucătărie. (Bucătăria fusese mereu cel mai cald loc din casă şi acolo îi plăcea să stea să citească sau să îşi pună dosarele în ordine pentru a doua zi.) Aroma cafelei îi pătrundea în simţuri. Ea o făcuse, n-avea cine altcineva. Doar că nu îşi amintea. Avusese iar un salt în timp? Oare chiar mintea îi juca feste şi îi ştergea părţi de memorie? Simţi din nou panica. Pierduse momente din viaţă şi poate că nu avea să le mai recupereze niciodată."

Am inceput sa scriu chestia asta acum aproape 1 an... si imi propuneam ca anul asta sa o termin... sub forma de carte. Nu s-a intamplat asa si sunt si foarte departe de realizarea acestui obiectiv. Naspa... ca sa zic asa!!! :)) In schimb sunt foaaaaaarte fericita ca e foaaaaaarte aproape de indeplinire promisiunea legata de Viena. De-abia astept!!!! Ce emotii am!!!

vineri, 3 decembrie 2010

Daca ar exista Mos Craciun...

...si m-ar intreba ce cadou imi doresc... si ar fi sa aleg pe bune ceva pentru suflet si nu ceva practic, de care sa am nevoie mai degraba... Ta-ta-ta-taaaaaaam!!! Alegerea perfecta: http://www.jimmychoo.com/shoes/ailsa-coming-soon/invt/103ailsapat/
Sunt innebunita dupa pantofi! Mi-as cumpara sute si mii! Si normal ca visez la o pereche Jimmy Choo chiar daca suna a fitze. Iar astia ma reprezinta. Stil clasic, nimic iesit din comun ca forma... dar atat de pentru mine!!! Culoarea e un moft un pic... Dar si asta parca o bucatica din mine. Plus ca daca as avea unii negri, probabil nu i-as mai descalta... intr-atat i-as asorta la orice. :)
Eh! Macar un pic sa mai deraiez cu gandul, nu? Sa uit ca o gradinita particulara cu program pentru oameni muncitori (8.00 - 18.30) costa 400 de euro/luna. :( Si ca de luna viitoare s-ar putea sa iau o indemnizatie de 600 de lei!!
Serios acum!! Unde il gasesc si eu pe Mos Craciun

joi, 2 decembrie 2010

Leapsa nr. 2

Pentru ca inca imi mai bazaie in cap treaba asta cu leapsa cronologica, mi-a mai venit o idée. Si anume… intr-un an de zile… cronologic de-a binelea de data asta:
7 ianuarie – Pentru mine nu inseamna sfarsitul Sarbatorilor si depresia aferenta, ci inceputul unui alt sir de sarbatoriri.
13 ianuarie – Data care imi e, vreau – nu vreau, bine implantata in sistem.
25 ianuarie – Daca nu ar fi existat data asta, as fi inventat-o! Nu as putea trai fara ea!
2 februarie – Ha! Cea mai fericita zi din viata mea!!
13 februarie – Cred ca numarul Varsatorilor importanti din viata mea este deja considerabil.
26 februarie – Ca atunci cand ai 5 degete la o mana si oricare dintre ele iti este indispensabil… As zice ca “degetul” asta chiar e! :)
1 martie – Vine Primavara!! Incep sa functionez!!
3 martie – Sarbatorim de la distanta, dar cu ganduri bune.
15 martie – Cine nu are bunici sa isi cumpere! Eu nu as fi gasit nicaieri asa ceva si sa fi cautat!
15 aprilie – Suuuuuuuuuuuper zi de primavara!! Si ce “fetite” am eu nascute pe data asta!!
Florii – Pe undeva pe-aici ar trebui sa fie sarbatoarea asta… si sunt atatea flori, incat simt ca mi se umple sufletul de bucurie.
29 aprilie – Grasu’… adica eu! :)
16 mai – “Great minds think alike”… sau suflete care rezoneaza! :)
18 mai – Multe amintiri pretioase din frageda pruncie.
21 mai – He-he! Imparati in toata regula!
27 mai – Bortone unic si incomparabil!
6 iunie – Ochi ca 2 maslinute, zambet strengaresc… abia astept s-o vad crescand, desi cred ca parintii ei nu neaparat!
22 iunie – Parinte spiritual… sau mai degraba sufletesc.
2 iulie – Un pic dulce-amar, dar totusi important.
8 iulie – Cand ceva se lipeste de suflet si nu se mai dezlipeste indiferent de imprejurari.
13 iulie – Stie cineva ca de fapt eu am si un baietel scump si adorat??
6 august – Mereu mi-am dorit sa fiu in zodia Leu. Cred ca imi plac oamenii puternici!
15 august – Maaare sarbatoare cu multe sfinte pentru mine!
16 august – Relatie frumoasa de suflet.
23 august – Si multi ani inainte sper eu.
26 august – BFF si n-ar trebui sa spun mai mult!
4 septembrie – Primul copil perfect de care m-am indragostit vreodata. :)
8 septembrie – Si inca o data pentru sfinte!!
9 septembrie – Ana, Ana si iar Ana! Dulce si gingasa!
12 septembrie – N-am cuvinte! Sunt prea multe de spus… dar in particular. :)
15 octombrie – O foarte complexa si autentica definitie a cuvantului prietenie.
17 octombrie – Pai sunt sange din sangele ei si suflet din sufletul ei si totul una pentru alta!
8 noiembrie – Iarasi multi sfinti dragi mie.
18 noiembrie – Se nasc oameni frumosi de ziua asta… si la chip, dar mai ales la suflet.
19 noiembrie – Si 10 ani taman impliniti.
25 noiembrie – Pot sa spun orice si ma intelege, ajutor de nadejde oricand am nevoie, legatura stransa si fortificata de trecerea a deja multor ani cu multe si de toate. Sunt norocoasa!
30 noiembrie – In sfarsit am si eu pe cineva din familie de serbat!
6 decembrie – Mosu’ ala bun cu dulciuri!! Ura!!! Si o spiridusa mica si blonda!
12 decembrie – Sau garantia ca se mai nasc si oameni fara cusur.
15 decembrie – De "n"-ori femeie! De admirat, logic!!!
17 decembrie – Curaj, putere, dedicatie, forta, daruire, suflet, spirit, siguranta, determinare... sa mai continuu??
25 decembrie – Zi bogata in evenimente si semnificatii, intotdeauna mult asteptata si apreciata… ca si cei care o “detin”.
31 decembrie – Un nou inceput. Speranta si de la capat!

Si per total imi dau seama ce bogata sunt! Sufleteste, normal! :) Pentru ca oricum mai stiu o groaza de alte date - ianuarie: 1, 12; februarie: 1, 6, 7; aprilie: 19, 27; mai: 23, 24, 25; iunie: 18, 21, 26; iulie: 3, 4, 29; august: 19, 30; septembrie: 5, 11; octombrie: 6. Si cred ca as mai gasi.

Daca va identificati, inseamna ca e reciproc! :))