Tot impresii de Viena

Daca stau bine sa ma gandesc, as putea sa fac si un top al revelatiilor Viena 2010… ca tot e sfarsit de an si se fac topuri si bilanturi si se trag linii si concluzii… si apoi poate o sa fac si o lista cu obiective pentru anul urmator… ca doar asta cu mers la targul de Craciun de la Viena a fost o dorinta trecuta pe lista la sfarsitul lui 2009 si tare bine a fost ca am putut-o indeplini!
Pe scurt, revelatia majora – nu mai plec niciodata in concediu iarna la frig!! :) Glumesc! Adica intr-adevar a fost greu sa functionez pe frig, dar nu e ca si cum nu m-as fi asteptat. Mai degraba a fost revelatie faptul ca te poti obisnui foarte repede cu un stil de viata civilizat, ca ti se face mult mai repede rusine sa nu respecti lucruri de bun simt atunci cand toata lumea in jurul tau le respecta, ca nu tine de natie sau de varsta sa respecti lumea cu tot ce inseamna ea pentru ca Viena, de exemplu, e o amestecatura de natii cu foarte multi turisti si totusi nici in cele mai aglomerate piete sau obiective, indiferent ca se mananca sau se bea sau doar se casca gura, nu se arunca hartii sau alte lucruri pe jos. Acolo e usor pentru toata lumea – si pentru localnici si pentru vizitatori si pentru oameni normali si pentru cei cu dizabilitati… si e normal sa fie asa. Si revelatia revelatie, din pacate, ar fi ca noi n-o sa ajungem niciodata acolo… desi suntem la un zbor de doar o ora si un sfert distanta.
Si ar mai fi faptul ca, nu stiu cum naiba, indiferent ce am mancat acolo, nu mi-a fost niciodata rau, iar dupa un carnat mancat aici zac doua zile. Norocul meu, ca altfel acolo as fi obeza, nu? Desi tind sa cred ca mai degraba sunt strainii cei care mananca mult si nu autohtonii… ca altfel nu s-ar explica numarul mare de doamne de varsta a treia pe care le-am vazut in pantaloni de piele… si carora le statea si bine!!
Eu recunosc ca m-as muta acolo pentru multiplele varietati de paine neagra. Mai-mai ca era sa iau si eu una in geamantan, dar ce folos ca tot n-as fi putut sa trag de ea la infinit! Si au si iaurt cu cafea, iar pe asta eu il caut pe oriunde ma duc pentru ca la noi inca nu s-a inventat.
Lasand la o parte atata mancare… ca pe bune ca nu ma mai intereseaza in nici un fel oala cu sarmale care fierbe la greu pe foc, cred ca Viena e super loc sa iti cresti copilul, sa il incurajezi sa se dezvolte si sa ii oferi optiuni. Se tineau ore peste tot – in muzee, in biserici, iar in interiorul primariei erau atelierele pentru pitici. Ce mestereau ei de zor la picturi si la facut prajituri!! Uite-asa se descopera marile talente!
Hai ca mai e putin pana la miezul noptii si ma prinde Mosu’ treaza. Craciun fericit!