Kaiserschmarrn... sa zicem!

I-am facut ieri clatita Mariucai si tati s-a bosumflat ca n-a apucat sa guste macar. El, al mai mare fan al clatitelor!! Si pentru ca a fost “cuminte” si NU a spalat vasele si pentru ca inca mai suntem sub influenta vieneza, am hotarat sa ii fac lui un Kaiserschmarrn autentic… sau ma rog, sa zicem autentic! Am facut o documentare pe Google (normal!) si am ales o reteta pe care am incercat sa o urmez cat mai bine.
Am facut cam asa:
1. Am separat doua albusuri de galbenusuri. Pe doamnele albusuri le-am mixat bine si la final le-am adaugat un varf de lingurita de sare.
2. Galbenusurile le-am frecat, ca ce altceva sa le fac?!, si apoi le-am turnat si astora o lingurita de zahar si un plic de zahar vanilat. Dupa ce s-au imprietenit un pic, le-am linistit cu o ceasca de lapte si o ceasca similara de faina… turnata, cum se spune, in ploaie.
3. Albusurile le-am reunit cu galbenusurile substantial modificate si tot amestecul a ramas sa se odihneasca 10 minute.
4. Dupa respectivele minute, am incins o tigaie si am topit o lingurita de unt. Cand s-a topit untul, am pus jumatate din aluat, am imprastiat niste stafide si tuturor le-am luat fata cu un capac. In reteta scria ca trebuie lasat capacul 10 minute si focul pe mediu. Nu l-am lasat 10 minute ca n-am avut rabdare, dar cand s-a rumenit clatita un pic, am intors-o pe partea cealalta si, cand nu mai era cruda deloc, am inceput sa o ciopartesc.
5. In farfurie se pune asa neglijenta, dar i se drege aspectul cu zahar pudra (eu nu am pus ca in familie nu-l suportam) si cu orice dulceata sau gem se gaseste. Cica merge si cu compot. Eu am pus la prima dulceata de capsuni, la cea de-a doua de gutui.
Iata si dovezile:





Asta e reteta adaptata de mine, foarte usor de imbunatatit cu variatii pe diverse teme. Am gasit si una de la Jamie… foarte usor poate fi incercata - http://www.jamieoliver.com/foodwise/article-view.php?id=2121

Hai, spor la treaba!