luni, 25 iunie 2012

Poseta din reviste

Am plecat la un curs de fotografie si m-am facut si cu o poseta - tipic pentru mine, ce sa spun :), fata orientata!
Ziceam ca am fost la Green Fair si aici am descoperit multe obiecte interesante, pline de migala, dedicatie si de dragoste.
Am invatat si aici o sumedenie de lucruri despre cum se folosesc materiale conventionale sau mai putin conventionale ca sa obtii de la basic la ceva la care nici nu te-ai fi gandit. Totul s-a mulat perfect cu ce am invatat la workshop-ul de creativitate in fotografie.
Si pentru ca am fost fascinata de faptul ca o revista, un ziar, niste banda adeziva, ata si ac si multa rabdare au dat nastere unui plic fancy, nu am putut rata ocazia si sa nu fac o achizitie a unui accesoriu cu totul special.
Si pentru ca am promis ca ma voi lauda cu ea, trebuie sa ii multumesc, pe aceasta cale, doamnei Mariana Popa - handmade artist, pe care o puteti intalni si la urmatoarele editii ale Green Fair (am si datele dumneaei de contact pentru cei interesati). Abia astept urmatoarea iesire sa imi scot noua achizitie la plimbare! Inteleg ca am toate sansele sa fac furori in club ;) !

joi, 21 iunie 2012

Covrigul cu susan si porcusorul de Guineea

Probabil saptamana asta o sa amintesc cam mult de workshop -ul de creativitate dar pana la urma asta nu poate fi decat un lucru bun!
Din cauza acestui curs am poftit cateva zile la un covrig cu susan pe care mai ieri l-am devorat cu pofta dupa ce i-am facut cateva poze si l-am dat pe gat impreuna cu o limonada (63% limonada cred ca poate fi numita asa si nu bere, nu? - se pare ca cineva, persoana importanta, mi-a deschis gustul pentru respectiva licoare).
Probabil va intrebati ce legatura are porcusorul de Guineea cu covrigul. Nu are niciuna si totusi cei doi sunt in stransa legatura. Nu, nu va panicati, nu m-am transformat peste noapte intr-o pet lover, e ceva mai subtil de atat!
La workshop ne-am distrat cu un exercitiu prin care trebuia sa legam 2 propozitii din lumi diferite (= fara nicio legatura una cu cealalta, scrise de fiecare dintre noi si pe care le-am tras la sorti), una era cauza si cealalta efectul. Si uite asa de la o broasca testoasa am ajuns sa aflam ca Elvis traieste intr-un sat din Romania, de la un leu scapat de la zoo am aflat povestea boldurilor de pe scaunul invatatoarei, de la o vrabie mancata de o pisica am trecut la o nunta gipsy si de la niste covrigi cu susan am ajuns intr-o telecabina din Busteni blocata cu 10 oameni si cu un porcusor de Guineea in ea.
Distractia maxima si exercitiul de creativitate au constat de fapt in a face 2 lucruri fara noima sa fie legate unul de celalalt si sa formeze un tot unitar ca si cum scopul lor a fost acesta inca de la inceputuri.
Ma gandeam ca si in viata putem rezolva un astfel de puzzle si sa facem ca lucrurile, evenimentele sau persoanele ce ne inconjoara sa se lege si sa graviteze in jurul nostru in armonie. La fel si in viata, putem deveni creativi si sa incropim din bucati numai lucruri frumoase si coerente.
Hai ca putin Zen chiar nu ne strica, nu-i asa?

marți, 19 iunie 2012

Ca fapt divers

Am fost ieri la o conferinta. Nu sunt prea obisnuita cu evenimente de gen, asa ca nu prea pot sa fac o analiza comparativa. Am tras insa cateva concluzii care, cred eu, merita impartasite.

Tema a fost “Investiti in Romania”. Initiativa mi s-a parut laudabila si e bine de stiut ca sunt oameni care nu au renuntat sa o faca, ba chiar mai incearca sa ii atraga si pe altii. Si ma refer macar la ideea in sine de a ne mai extinde orizontul astfel incat sa vedem si sa urmarim si binele celor din jur, nu neaparat si numai pe cel personal.

Cred ca e foarte greu de organizat un astfel de eveniment, asa ca nu o sa critic foarte tare, adica o sa trec mai repede peste amanunte gen “nici o pauza pana la 12.20 a dus la parasirea in masa a salii de catre auditori dupa cam o ora si jumatate, pe holul in care se servea cafea” sau “presa s-a ingramadit in fata incetosand la greu vizibilitatea celor prezenti”. Pana la urma conferinta a fost la un hotel de vaza, iar cei invitati sa ia cuvantul aveau un prestigiu (gen Daniel Daianu sau Cristian Pirvan – presedintele Asociatiei Oamenilor de Afaceri din Romania) si prezentari, in marea lor majoritate, care ar fi fost si pacat sa fie trecute cu vederea. Spun in marea lor majoritate pentru ca, probabil firesc, atunci cand sunt multi vorbitori unii par mai pregatiti decat altii, unii au lucruri mai interesante de spus, altii au un stil mai atractiv si usurinta in exprimare… iar ultimii in general nu mai au loc de primii, in sensul ca la inceput lucrurile se desfasoara relaxat, spatiul alocat se depaseste, iar ultimii prezentatori, saracii galopeaza incercand din rasputeri sa isi introduca si ei ideile de baza. Nu e ok totusi sa intrerupi un discurs abia inceput de 5 minute si sa mai anunti inca maximum 3, cand omul are pregatit si trecut in program unul de jumatate de ora.   

In principal m-a frapat diversitatea oamenilor care se aflau acolo. Pe de-o parte, unii dintre cei care nu pareau la o superficiala privire exterioara sa cantareasca prea mult, aveau totusi la purtator lucruri cu greutate de dezvoltat. Asta mi-a aratat a n-spea mia oara ca aparentele sunt inselatoare si ca prejudecatile dauneaza. Altii aveau in spate ani de experienta, de profesorat sau documentare, iar ideile expuse erau previzibil foarte bine argumentate. In acelasi timp erau si persoane care nu aratau ca au ce sa caute acolo… si nici nu aveau ce sa caute! Nu stiu eu prea multe despre eticheta, dar nu cred ca e potrivit sa mergi la un eveniment considerabil ca importanta, si televizat pe deasupra, cu o tinuta verde tipator, cu sandale cu paiete sau bluza cu imprimeu cu caluti… plus una bucata prezentatoare imbracata cu bluza portocalie fara maneci si sandale stil dansatoare de club. Domnii au stat cu mult mai bine din acest punct de vedere… dar la ei e si mai simplu – costumul clasic in general te scoate din multe incurcaturi.

Destul de multe doamne si domnisoare in public, doar una trecuta pe lista cu ceva de prezentat. S-a mai compensat putin "nedreptatea" prin interventia ambasadoarei Indiei - mi s-a parut o femeie foarte isteata si capabila si foarte la obiect in conditiile in care era o simpla invitata in randul spectatorilor. Pe langa asta, speech-ul cel mai revigorant din punctul meu de vedere a fost al unui tanar de nici 30 de ani. Chiar stia despre ce vorbeste. Si chiar mi s-a parut din toate astea ca afacerile nu inseamna doar cifre si statistici si strategii plictisitoare, inseamna inovatie si creativitate in primul rand, iar femeile si tinerii ar trebui luate si luati serios in serios!    


luni, 18 iunie 2012

When blur is good

Copiii au darul de a vedea lumea cu alti ochi. Pe parcurs ce crestem si ne maturizam devenim produsul educatiei, al anturajului, al societatii si ne (mai) pierdem din inocenta.
Cu toate astea, daca vrem, putem recupera din optica aceea naiva care aduce cu ea o perspectiva noua.
Cu totii stim ca o fotografie neclara nu este o fotografie buna. Ceva neclar, orice ar fi el, e dubios din start, deci trebuie marginalizat. Si uite ca gresim. Chiar si neclarul poate imbraca forme diverse, dintre care unele sunt the good guys.
Asa aflam ca daca stii cum sa te joci corect cu aparatul foto, blur is good, adica neclarul e ceva de bine. 
Abstract, ciudat, ametitor, un joc de copii si extrem de distractiv! Adica asa:








Guilty as charged (sau cum sa ne asumam fericirea)


A trecut de mult vremea cand daca mancai o felie de salam de Sibiu trebuia sa te ascunzi intr-un ungher ca sa nu te stie nimeni si apoi sa iti reprimi amintirea acestui gest. Aproape ca uitai sa te bucuri si ajungeai sa inghiti cu noduri si te simteai la fel de nefericit ca inainte.
Si totusi, noi ca popor in general si multi dintre indivizii sai in particular, am ramas cu sechele si incercam sa mascam si acum fericirea.
Ne place sa ne vaitam, sa gasim argumente contra, sa criticam, sa dezbatem si sa judecam prea mult, sa uitam de noi, sa ne ferim, sa ne ascundem, sa negam si chiar sa mintim. Si pana la urma de ce? Puterea poporului (demos + kratos) ne-a dat libertatea sa ne bucuram de felia aia de salam de Sibiu si sa tipam in gura mare ca ne-a pus Dumnezeu mana in cap ca sa ne daruiasca o asemenea fericire. 

Mi-am dat seama ca si eu uneori raspund cu un cliseu mofluz la intrebarea “Ce mai faci?”, respectiv: “Pai … mai nimic, serviciu, casa, the usual.”, de parca m-as simti vinovata sa spun ca explodez de fericire, ca am o suta de mii de lucruri de care sa ma bucur si ca nu trebuie sa fiu pusa la zid de interlocutorul meu care poate are toate problemele din lume fix pe capul propriu sau mai grav, care e mult mai fericit ca mine dar habar nu are de acest lucru pentru ca il considera ca pe un lux pe care nu trebuie sa si-l permita. Si asta nici macar nu e altruism din partea mea, e autoflagelare!

Asa ca am decis sa pledez vinovata! Da, recunosc si imi insusesc toate capetele de acuzare ce mi se aduc!

Recunosc si imi asum si imbratisez fericirea in toate formele sale: de la omul minunat pe care il am alaturi, de la familia exceptionala ce ma inconjoara, de la prietenii pe care ii am, de la salcamul care mi-a atras atentia anul acesta cu parfumul sau, de la Adam si Eva a lui Rebreanu, de la inghetata cu sute de calorii pe care mi-o face cu drag soacra mea in fiecare vara, de la Aerosmith care imi canta acum in surdina, de la soare si viata si frunze si aparatul meu foto si visuri implinite, la multe si inimaginabil de multe alte lucuri.
Am decis sa nu ma mai ascund si sa imi mananc felia mea de salam de Sibiu in public pentru ca asa poate vad si altii si invatam incet, incet sa nu ne mai ascundem sentimentele, sa nu mai boicotam totul din jurul nostru, sa iesim din corsetul deprinderilor ce ne-au fost inoculate, sa traim frumos si intelept si cu multa, multa pofta de viata, ca pana la urma doar de viata prezenta beneficiem garantat!

duminică, 17 iunie 2012

Week-end de Bucuresti: Street Delivery & Green Fair

Acum cand scoala e pe sfarsite, eu m-am apucat de cursuri! Week-end-ul acesta am invatat ce si cum despre creativitate, dar cu aplicabilitate in fotografie.
Si cu aceasta ocazie, am avut oportunitatea de a face fotografii la 2 evenimente care au dat Bucurestiului o alta fata si o atmosfera boema si relaxanta - Street Delivery pe Arthur Verona si Green Fair la Green Hours.
Ce este particular acestui tip de evenimente este publicul: tineri frumosi si funky,  familii care apreciaza o plimbare printre lucruri deosebite si create cu dragoste, oameni pasionati de lucruri altfel si care te scot din rutina week-end-ului bucurestean.
La Street Delivery, sentimentul este deopotriva de metropola europeana dar si de comunitate restransa tocmai prin prisma atmosferei si a vizitatorilor.
Galagie, frenezie, culoare, ritm, aglomeratie, nou, vechi, indraznet, atipic - toate la superlativ si cu conotatie pozitiva.
La Green Fair gasesti lucruri handmade, migaloase, ingenioase si create cu multa dragoste pentru frumos. Este imposibil sa nu gaseste ceva ce nu iti place de la bijuterii, la magneti sau posete din piele sau din bucati din reviste.
Atmosfera si aici face totul sau pana la urma acest tot se rezuma la "a state of mind".
Pentru o pauza de la cotidian si pentru a uita de preocuparile repetitive ale sfarsitului de saptamana, cautati si veti gasi, cu siguranta, evenimente de acest gen si deodata ziua va fi mai lunga si viata mai placuta si traita mai cu pofta.




















joi, 14 iunie 2012

10, care-i si intrece

Imi place sa gasesc motiv de a sarbatori diverse evenimente pentru ca astfel timpul ramane mai mult in loc, ca un fel de sticky note lipit pe un desktop.
Anul acesta am decis sa il dedic celebrarii prieteniei.
Eu, daca sunt singura la parinti m-am bazat intotdeauna pe acest sentiment si desi nu l-am acordat cu usurinta, am avut mana buna in alegerile facute.
Ca sotul meu are statut de BFF este deja de notorietate. Ca parintii mei imi sunt si buni prieteni, se stie. Si pentru ca lor le-am dedicat acum cateva luni un post special, acum ma voi ocupa si de alte persoane dragi care imi stau alaturi, cum ar fi D. (am ales sa ii trec doar initiala pentru ca astfel personajul pare invaluit intr-o aura de mister).
D. este prietena mea din facultate cand ea era liantul intre tabara “fitosilor” si cea a “tocilarilor”, gasind cu gratie echilibrul unui student model, eu activand, cel putin cu numele, in cea din urma. Am pornit de atunci pe acelasi drum, respectiv pe traseul lui 226 care ne ducea pe fiecare la casa ei sau ma rog, pe unde locuiam la vremea aceea si de atunci am impartit multe, nu doar un autobuz pana acasa.
Ne place sa credem ca suntem pe aceeasi lungime de unda si cel mai probabil suntem, pentru ca uite, anul acesta s-au implinit  deja 10 ani de prietenie pe care i-am sarbatorit la terasa, cu limonada rece si cel mai fin fondant de ciocolata.
Reteta cred ca este extrem de simpla (nu pentru fondant ci pentru prietenie dar pana la urma vorbim cam de aceeasi textura, ceva cremos, light si care iti ofera un sentiment de confort si te binedispune): cunosti pe cineva, gasiti ceva in comun, va intelegeti si ramaneti prieteni a la long. Am zis ca-i simplu nu? Si daca totul se condimenteaza si cu veselie si chef de viata, deja nu poti spera decat la ceva extraordinar.
Ma incanta gandul ca intr-o lume destul de egoista te poti baza pe prietenie, pe respect si pe altruism si ca ma pot mandri cu prietenele mele. 
Incerc sa nu insiropez prea mult povestea si sa ma rezum la fapte si mai putin la vorbe.
Sper sa fim norocoase sa putem sarbatori cat mai multi ani de prietenie, multiplu de 10 si de acum inainte! 
La multi ani, draga mea D.! 

marți, 12 iunie 2012

Inghetataaaaaa!!!

Ma chinui de 2 zile cu niste arsuri de stomac incredibile. Nu-s o noutate pentru mine si de obicei stiu si cauza si leac. Ei bine, de data asta stiu cauza, dar leacul… Hm! N-a functionat nimic din ce-am avut la indemana. Iar cel mai greu e atunci cand trebuie sa cari asemenea bataie de cap la purtator, sa incerci sa ignori si sa ii dai bataie cu task-urile obisnuite ale unei zile din saptamana.

Un somn bun ajuta oricand la orice stare de rau. Din pacate, de ceva timp, il tot reportez. Stresul si oboseala? Sa fim seriosi! Cine are solutii pentru asa ceva?? Regim de viata sanatos… sau macar in disperarea unei crize? Greu sa repari instant pacatele unor ani de “las’ ca merge si asa”. Mai raman pastilele. Pai mersul la doctor… nici asta nu e floare la ureche, iar luatul bulinelor dupa ce mai zice unul sau altul n-a fost niciodata pe placul meu.

S-ar zice ca nu sufar suficient daca tot nodpapuresc atat. Dar nu-i asa! Chiar m-a terminat senzatia continua de “as face orice sa-mi smulg stomacul si bila si gatul cu totul”! Si, cum ziceam, n-am stat cu mainile in san, doar ca nu am avut succes. Pana in seara asta cand mi-am adus aminte – AM INGHETATA DE FISTIC!!! Buna! Artizanala! Facuta la comanda! Si am dat iama in ea. Poza e inselatoare… de dragul prezentarii. Leacul s-a administrat direct din casoleta cu lingura. Si dai si lupta! Pai alta viata!!!


Multumesc, Ada! Urmatoarea comanda se va intinde pe 2 pagini!

duminică, 10 iunie 2012

Rome, sweet Rome

Este greu sa compari Roma cu orice alt oras din Italia sau din lume pentru ca detroneaza din start competitia prin niste atuuri incredibile.
Daca in iunie Roma este invaluita de parfum de tei, in tot timpul anului, 24/7, pluteste in aer romantismul. 
Nu poti sa nu te lasi impresionat de acest oras care iti castiga admiratia intr-un mod foarte natural si care te imbratiseaza de parca ati fi prieteni de o viata.
La Roma ai ce vedea, ce admira, ce studia. Aceasta te compleseste cu lectiile sale de istorie si arta, iti incanta privirea cu vitrinele cu exponate la moda si papilele cu bunatatile din bucataria si pivnita sa.
Aici trecutul este mai prezent ca oriunde si este valorificat la maximum. 
Prezentul se confunda si el pe alocuri cu trecutul, in special pentru a promova turismul.
Viitorul nu conteaza, cel putin pentru calatorii ca noi pentru ca am invatat sa ne bucuram de clipa prezenta.
Atunci cand scriu despre calatoriile mele imi place sa relatez despre savoarea locului, despre sentimentele si trairile pe care mi le provoaca pentru ca pana la urma nu redactez un ghid ci impartasesc niste ganduri. 
Asa ca nici acum nu o sa va spun unde se mananca cea mai delicioasa inghetata sau cele mai bune paste, unde se bea cel mai fin cappuccino, care este cel mai bun loc de shopping sau de unde puteti avea cel mai grozav view asupra Romei.
O sa va spun doar sa vizitati Roma, sa ii ingaduiti sa va incante, sa va cucereasca, sa va farmece si sa va faca sa o iubiti. Nu porniti la drum nici cu idei preconcepute, nici cu asteptari deosebite, descoperiti-i frumusetea putin cate putin si bucurati-va de tot ce va ofera. Insotiti-va de oameni dragi si frumosi care sa va inspire in aceasta calatorie. 
Nu stiu daca Roma este orasul meu preferat sau cel mai romantic pe care l-am intalnit vreodata pentru ca pana la urma totul, chiar si ochii cu care privesti un oras, este rezultatul unei stari de spirit. Nu cred ca am intalnit pana acum vreun loc pe care sa il socotesc rece sau departe de sufletul meu pentru ca experienta lucrurilor noi nu face altceva decat sa iti daruiasca bogatie. Cu toate astea, aRoma Romei este greu de egalat. 
Iata si cateva impresii in imagini!