duminică, 30 iunie 2013

THAILANDA - Classical North (4)

O experienta cu adevarat insolita a fost vizita la triburile Longnecks, Lahu, Palong, Karen. Socant, uluitor, deosebit de interesant. O experienta unica, demna de un episod din Teleenciclopedia.
Triburile din nord pe care le-am vizitat traiesc din turism, micile donatii ale turistilor, comert cu produse manufacturate dar si de serie, precum si din salariile tinerilor care muncesc la oras.
Am fost intampinati cu voie buna, cu cantec si dans, de la cei mai mici, la cei mai in varsta. Fete zambitoare si priviri calme si pline de intelepciune. Cel mai impresionant a fost sa vedem reprezentantele tribului Longnecks, unde frumoasa satului este intodeauna cea cu gatul mai lung, alungit artificial de kilograme de metal incolacit ca un sarpe in jurul gatului. Ceea ce pentru noi, europeni si oameni ai epocii moderne pare socant si greu de conceput, pentru cei de aici reprezinta normalul. Important este sa poti intelege acest lucru si sa le respecti traditia si felul de a fi.
Urmatoarea oprire a fost la Templul alb. Constructia a fost inceputa acum 15 ani de catre un artist ce a dorit sa transpuna in realitate amestecul dintre trecut si prezent. O interpretare cu totul deosebita a unui locas traditional, Templul alb pare castelul Craiesei zapezilor.
Dupa-amiaza, am vizitat faimoasa Gemstone gallery (mare dar nu atat de impresionanta prin produsele expuse), precum si un sat de mestesugari care fabrica matase, sculpteaza in lemn sau fac umbrele de hartie. Interesant, dar cu un aer prea comercial.







Ultima zi din cadrul circuitului din nordul Thailandei am impartit-o intre tabara elefantilor Mae Taeng, o ferma de orhidee si un templu faimos.
Primul contact cu un elefant, la modul up, close and personal, a fost in Phitsanuloke. Acest animal care mai degraba iti inspira teama decat dragalasenie s-a dovedit pe cat de mare, pe atat de sensibil.
Trecand peste aspecte privind drepturile si protectia animalelor pe care nu doresc sa le detaliez aici, o incursiune in tabara elefantilor este o experinta din alta dimensiune. Inchipuie-ti ca dupa ce ai calatorit cu mijloace traditionale (pentru epoca in care traim, of course) precum masina, trenul sau avionul, ajungi sa te plimbi pe spatele acestor matahale candide, sa mergi cu carul tras de boi sau sa cobori de-a lungul raului cu pluta.
Elefantul este considerat a fi animal sfant in cultura thailandeza. Mai mult decat atat, localnicii sustin cu tarie ca elefantul asiatic este mult mai inteligent fata de cel african.
In tabara elefantilor, ii poti hrani cu banane sau trestie de zahar, te poti plimba pe spinarea lor sau poti asista la spectacolul oferit de o intreaga echipa de astfel de pahiderme.
Am vizitat apoi o ferma de orhidee. O exlozie de culoare si de finete, ce poate fi descrisa numai prin imagini. In nord se cultiva trandafiri si orhidee la greu, alimentand hotelurile si templele din toata tara.
Am incheiat circuitul cu vizita la cel mai faimos si mai respectat templu din Chiang Mai, Wat Phratat Doi Suthep.
Recomand cu caldura celor care exploreaza Thailanda sa nu se limiteze doar la zona litoralului care atrage in general turistii prin peisajele de basm si oferta privind sporturile de apa si nu numai si daca doresc ceva mai mult, sa aiba curajul sa treaca peste barierele conventionale si sa isi ofere o incursiune in taramurile din nord.













vineri, 28 iunie 2013

Mea culpa

Ati observat de cine nu am mai vorbit eu de mult??? De fetele mele! Haaa! Glumesc, normal! De Toby! Toby, saracul... sacrificatul de serviciu, sacrificatul ultimilor 3 ani si aproape 5 luni, sacrificatul vesnic... pentru ca nu vad cum s-ar putea schimba semnificativ situatia pentru el in viitorul apropiat.

Hai, peste vreo 5-6 luni o sa mai aiba un stres! Inca o pereche de manutze mici care sa il zmotoceasca.Asta da schimbare! :) E incredibil de cate ori si-a luat-o si cum vine totusi in continuare sa sara pe Arina cand ajunge acasa, sa se joace, sa linga un obrajor. Nu prea are nimeni timp de el, e bagat in seama destul de putin... Arina e cea care nu il ignora, desi de foarte multe ori si ea e extrem de ocupata. :) Si totusi el nu face altceva decat sa vina sa stea si el langa oricare dintre noi. Iar cand vine cineva in vizita, e cel mai fericit. Poate, poate o veni cineva special si pentru el. Nu se intampla niciodata asa, dar si 5 minute de atentie daca primeste, el e multumit. Tobitza nu face altceva toata ziua decat sa doarma si sa astepte sa vina si vremea lui. Si imbatraneste asa... desi nu pare! :)

Recunosc... eu sunt vinovata. De 3 ani si 5 luni nu l-am mai luat in brate, il cert des... de stat in pat sau pe canapea nici nu se mai pune problema! Nu eu, el! :)) M-am focusat ce e drept total pe fete. Sotul meu ar putea sa spuna acum ca intre el si Toby nu e nici o diferenta! :))) Doar ca el are voie in pat! Sau o sa-mi spuna:"Nu mai da, femeie din casa ca ma faci de ras!!!" Ceea ce pot sa spun e ca in sufletul meu le recunosc meritele... si sunt si ei bagati pe undeva pe-acolo. Dar astept sa treaca fetele de 4 ani... ca am auzit eu ca abia atunci mamele mai devin iubarete si fata de altii/altele/altceva ce nu intra la categoria copil. :)) Rabdare sa existe!

marți, 25 iunie 2013

Realizarile saptamanii trecute

Arina:
- a inceput sa il rupa pe "R", sa spun asa; nu e intotdeauna clar, nu-l nimereste chiar in toate cuvintele, dar e acolo... se simte!!! :) Si imi place cum il spune, desi am un feeling ca, peste o vreme, o sa imi lipseasca poceala ei de cuvinte.
- s-a indragostit de cuvantul "ciudat/a" - totul e ciudat zilele astea! Chiar daca nu e deloc asa, bineinteles! :)
- vocabularul s-a imbogatit cu "chiaragoasa" si "haioasa"... care inseamna ceva, nu stim exact ce, dar se  aplica, cum se aplica mai toate, normal, Katerinei.
- invatam engleza: "hau ar liu?" "Bine!"
- sta in masina cu centura... sa n-o deochi!!!
- dupa ce a testat balansoarul de bebelusi si a zis ca se culca in landou, a decis ca e cazul sa se plimbe si in scoica. Tendinta e regresiva... de la cele mari si mai avansate, o ia spre cele mici... sper sa nu imi ceara lapte in biberon in cateva zile! Oricum, avantajul ei e ca are mereu cate un adult prin preajma dispus sa se puna la mintea ei!

Katerina:
- tumbe la greu: spate-burta, burta-spate... isi prinde cate o mana sub ea si urla nevoie mare. Se pare ca deja a venit momentul sa se cam prinda cum e cu greutatile vietii. :))
- primul piure de fructe!!! Asa ceva!!! De ce nu s-o putea sa mancam tot timpul doar lapte??
- nu mai suge degetul tot timpul... ba chiar foarte putin... O fi vreo pauza??? :))
- prima febra! E si asta o realizare pana la urma! Incepem sa facem anticorpi!

Nu sunt incredibile toate astea??? Sunt mi-nu-na-te!!! Unice si extraordinare. :)) Ca fiecare lucru nou, fiecare cuvant prima data rostit, ca fiecare zi pentru o mami... lasand la o parte momentele in care se urla pe 2 voci si n-ar mai putea nici o armata de bone sa faca fata!

vineri, 21 iunie 2013

Perlutze

"- Deschide-mi fusta!
- De ce?
- Ma doale nastulu’!"

"- Veau tabeta!
- Se spune ta-ble-ta!
- Bine, veau tlabeta!"

"- Uite o gabiutza!
- Gabiutza?? Nu e cumva vrabiutza?
- Nu!
- De ce?
- Pai sta pe gald!"

"- Ma lasi sa te pieptan?
- Vine cineva la noi?
- Nu.
- Atunci nu.
- Pai ce legatura are? Te piepteni doar daca vine cineva la noi?
- Da. Si daca melgem undeva."

"- Ce e asta, Arina?
- Nu stiu.
- Cum nu stii? Mi-ai spus putin mai devreme.
- Nu stiuuuu!! Puii mei!!"

"- Imi spui si mie ce s-a intamplat cu domnul ala?
- Cale domn? Ala nitzimtzit?
- Da. De ce e nesimtit?
- Pai a stat pe velde si a tlecut pe losu.
- Si?
- Si nu e bine. L-a celtat tati."

"-Ce-ai mancat la tataie?
- Cashtaval, painica, castavete, losie...
- Bravo!
- Da' sa nu suni la tataie ca minte!
- Adica n-ai mancat nimic de fapt!
- Ba daa!"

"- Cand o sa fie Katelina male, eu ma tund ca tati!
- De ce?
- Ca sa nu ma bata vantu'!"

"-Am fumat la gaganitza cu Andeea.
- Unde ai vazut tu asta?
- Pai tati fumeaza.
- Nu e bine! Tu nu i-ai spus ca nu e bine?
- Pai nu intelege!"

miercuri, 19 iunie 2013

THAILANDA - Classical North (3)

Prima incursiune in Triunghiul de aur (Thailanda, Laos, Myanmar (Birmania)) a fost una culinara. Ne-am delectat in zona Chiang Rai cu sticky rice, orez lipicios, cu susan sau fasole, pe care l-am mancat dintr-o tulpina de bambus unde fusese pus la pastrare. Delicios!
Granita dintre cele 3 tari si-a castigat numele in trecut datorita traficului de opium, cunoscut si ca aurul negru. Muzeul opiumului, strajuit la intrare de un rottweiler cu numele, cum altfel decat Opium, este o lectie interesanta facand parte din istoria celor 3 popoare.
Am traversat fluviul Mekong si am ajuns in Laos. Contrastele domina si aici, de la tinere mame care cauta prin gunoaie purtandu-si copilasii in spate pana la cazinouri demne de Macao. In Laos, spre deosebire de Thailanda jocurile de noroc sunt legale. Guvernul thailandez are in vedere revizuirea legislatiei din domeniu pentru a evita ceea ce se petrece acum, cheltuirea de sume importante in casinourile tarii vecine.
In Laos, chiar de la granita, poti degusta o delicatese specifica locului, rachiu in care au stat la pastrare de la serpi, la testoase sau alte nebunii de genul.
O piata volanta cu "Vuittoane" sau produse traditionale iti acapareaza putinul timp pe care ti-l permiti sa il petreci in Laos daca nu detii viza.
Am ajuns apoi in cel mai nordic punct din Thailanda, chiar la granita cu Myanmar.
A patra zi am pornit intr-o calatorie catre triburile demne de Teleenciclopedia, Longnecks, Lahu, Palong, Karen.





duminică, 16 iunie 2013

THAILANDA - Classical North (2)

Parcul istoric Sukhothai (Sukotai) este socotit drept cel mai frumos complex arhitectural din Thailanda  si si-a meritat pe buna dreptate acest renume.
Sukhothai nu te incanta doar prin frumusetea  sa ci si prin linistea, pacea si calmul pe care le inspira calatorului.
Timpul si popoarele cotropitoare au fost mai blande cu acest complex lasand lumii o mostenire extraordinara.
Aici statuile lui Buddha au trasaturi mai blande si mai vesele decat cele din Ayutthaya, au fata mai ovala, sprancenele arcuite si zambesc tot timpul.
Statuile care mi-au ramas in suflet si in amintire sunt "Talking Buddha", o statuie impozanta, cu un pasaj secret si o acustica deosebita care a ajutat un rege de demult sa induca ideea armatei sale ca li se adresa in fapt chiar Buddha, motivandu-i astfel pentru a ajunge la victorie. Frumoasa si delicata este si statuia "Walking Buddha" sub forma careia Buddha capata trasaturi fine si aproape feminine.
Ce nu va pot descrie insa in cuvinte sunt pacea interioara si exterioara pe care o simti in cadrul acestui complex. Este o experienta ce nu trebuie ratata.
Pe drum spre urmatoarea destinatie am mai aflat cateva informatii interesante despre thailandezi, cum ar fi: orice barbat, potrivit traditiei, ar trebui sa devina calugar, incursiune in spiritualitate ce dureaza de la 1 saptamana pana la 3 luni; in Thailanda copiii poarta uniforme, inclusiv la facultate; floarea de portocal este extrem de fina si are un parfum delicat iar portocalele thailandeze (de marimea unor mini-mandarine) sunt deosebit de gustoase mai ales daca sunt mancate direct din copac (informatie testata in mod direct ;) ).
In drum spre un preafrumos templu, am poposit la o statie de decorticare a orezului si o mica ferma de animale, practic o micuta afacere de familie care asigura hrana multor guri si unde am fost primiti cu zambetul pe buze.
La urmatoarele temple, ne-am aratat respectul fata de Buddha oferindu-i o floare, o lumanare si un betisor parfumat.
A treia zi am plecat spre Triunghiul de aur.








miercuri, 12 iunie 2013

Indemn!

Vi s-a intamplat in mod cert sa va treziti cu buna dispozitie dimineata, cu zambetul pe buze, chef de cantat etc. Si apoi, ironic sau nu, probabil ca s-a gasit si unul/una care sa va spuna un cuvant, sa foloseasca un ton sau pur si simplu sa se uite stramb... si sa va strice senzatia aia de "azi am lumea la picioare!".

La fel de sigur ati simtit pe pielea voastra amaraciunea, nefericirea, frustrarile, refuzul, suspiciunile sau pur si simplu rautatea altora. Pentru ca, in general, oamenii par din ce in ce mai inclinati sa se descarce pe cei din jur cand sunt ciufuti ("Nu mai zice asa, e ulat!", ar zice Arina!) si par mai egoisti si mai zgarciti cand vine vorba sa mai dea si altora din sentimentele pozitive... pur si simplu, fara sa astepte nimic in schimb.

Eu nu am neaparat o stare de buna-dispozitie azi... adica nu una iesita din comun. E o zi ok. Vremea e cum e, m-am certat si la telefon cu o operatoare nu tocmai pe gustul meu, dar fii-mea asta mica rade cat e treaza si e si cooperanta. Si atunci?? De ce n-as gandi pozitiv?? Si, mai mult, de ce n-as spune ceva dragutz oamenilor care conteaza... ma rog, unora dintre ei azi, altora maine. :))

Eu zic asa: alegeti o persoana draga, speciala sau care pur si simplu va place. Apropiata sau mai putin. Dar incercati sa o luati prin surprindere. Trimiteti-i un mail, un mesaj, dati-i un telefon... si spuneti-i doua cuvinte frumoase... sau unul! Oricare! Dati un comment pozitiv pe Facebook, laudati pe cineva, apreciati-i munca, recomandati ceva dragutz. Faceti ceva in public sau in particular. Pentru ca, daca fiecare dintre noi am face asta, cel mai probabil multe ni s-ar intoarce si noua. Si am da si am primi si sufleteste ne-am simti bogati. Si chiar daca nu am primi, nu costa nimic sa spui cuvinte frumoase celor din jur, cu atat mai mult daca le merita!



La 3 ani si 4 luni

La 3 ani si 4 luni totul incepe cu NU. NU ne spalam pe cap, NU ne pieptanam, NU ne tundem, NU vrem salopeta, vrem rochita, NU vrem orice rochita… Din principiu intai NU si apoi negociem. O, da! “Fac aia, daca…” (Am invatat-o prost, corect!) La 3 ani si 4 luni stim exact cum sta treaba cu santajul, in special cu cel emotional! Si nu acceptam orice! Trebuie sa intelegem, sa cantarim, sa vedem daca ne convine. Pentru ca nu ne aruncam cu capul inainte in nimic. Fata de oricine si orice, o analiza prealabila de 10-15 minute este obligatorie!

La 3 ani si 4 luni unele cuvinte ne dau de furca. Dar opiniile sunt ferme:
"Nu vleau geaca aia pentlu ca nu ale luga!"
"- Ce faci, Arina?
- Stau cu picioalele in ghilean!
- De ce?
- Pentu ca l-ai pus pe jos!"
"- Te speli pe dinti?
- Doal daca imi dai apa si malaie!
- Lamaie? Avem pasta de dinti cu capsuni, nu cu lamaie.
- Ela mai buna aia cu malaie!"
"Stii ca a venit un catel la nea Milcea. Si nea Milcea i-a zis "pleaca acasa!" si tati l-a fuielat "fiuuuuuuuuuuuu!""

La 3 ani si 4 luni totul e atemporal. Maine a fost deja, aseara si diseara sunt intotdeauna doar "seala", iar notiunea de "cand vine vala" pare sa fie mega-cuprinzatoare. Tati si mamaie sunt in general cei puternici, tataie "lepala" orice, iar mami confirma de obicei lucruri - daca zice mami, atunci inseamna ca asa e! Iar logica e unica si de necombatut:
"- Despre ce citesti?
- Desple mamaie. In calte mamaie e magica!"
"- Asta e a mea, asta e a Katelinei si asta e a lu' fatiolu'!
- Care fratior?
- Pe cale a zis tati ca il face mami.
- Mami nu mai face un fratior. Sa faca tati daca vrea!
- Bine, pe cale il face tati in bulta!
- Dar stii ca baietii nu pot face? Doar fetele!
- Atunci il face mamaie!
- Nu vrei tu mai bine sa faca matusa Alice unul?
- Ba da! Dal mamaie e mai putelnica!"

La 3 ani si 4 luni stim cam orice despre orice. Avem atentie distributiva, mintea e ca un burete, inregistram tot, ii corectam pe cei mari cand vorbesc urat, avem replicile mereu la noi, avem si neintelegeri, si gelozii, si nemultumiri, incapatanari, ambitii, mici rautati... avem o complexitate greu de descris in cuvinte. Avem un univers fascinant si cei care au rabdare sa stea de vorba cu noi si sa ne descopere au de castigat infinit mai mult decat in oricare alta activitate posibila de oameni maturi. 


sâmbătă, 8 iunie 2013

THAILANDA - Classical North (1)

Ne-am intors de patru luni din Thailanda si desi mi se pare ca trecut deja o vesnicie, tara asta s-a asigurat sa isi lase adanc amprenta in memoria mea si in felul meu de a fi de la ea in colo.
Calatoria noastra s-a impartit in 3 etape diferite, fiecare cu farmecul sau: capitala Bangkok despre care deja v-am povestiti, circuitul Classical North si Phuket - mare si relaxare. Daca ar fi sa fac un top, calatoria in nordul Thailandei ar castiga detasat. Un amalgam de trairi si sentimente, de culori si texturi, de zambete si cuvinte. O dragoste la prima vedere si o stare de pace, de bine, de regasire. Dar hai sa va povestesc in concret ce am facut in aceste 5 zile cu adevarat deosebite.
In prima zi, obiectivul principal a fost vechea capitala Ayutthaya. Parcul istoric este un complex de ruine, o parte importanta din istoria Thailandei, un loc de admirat si respectat. Statui ale lui Buddha decapitate (semn al luptelor cu birmanezii, buddhisti si ei de altfel dar care asa au inteles sa isi arate superioritatea), temple reconsolidate dar fara a li se fura din frumusetea de odinioara, stiluri arhitecturale cu diferite influente (cambogian, sri-lankez), liniste si pace, toate le regasesti aici.
Este impresionant cum thailandezii au stiut sa isi respecte trecutul si l-au pastrat spre a arata urmasilor lor dar si calatorilor ca noi, ce a insemnat acesta.  




Din Ayutthaya am pornit spre orasul Phitsanuloke unde aveam sa si innoptam. Am vizitat templul cu statuia lui Buddha cu cea de a doua importanta dupa Buddha de Jad (din Bangkok). Contactul cu templele buddhiste vizitate in aceasta calatorie a fost impresionant. Interesant ca doar in Tibet am mai simtit aceleasi vibratii pozitive. Poate a contat si faptul ca am fost numai noi 4, intr-un circuit privat, insotiti doar de ghidul local si un sofer. Asa am beneficiat de informatii la cerere atunci cand am avut curiozitati, iar ghidul nostru (Mr. Snake) a facut tot posibilul sa ne faca sa intelegem cat mai multe din ceea ce reprezinta Thailanda.
Pentru ca la templul din Ayutthaya am aflat despre o prima credinta a localnicilor si care consta in agitarea unui recipient care continea betisoare numerotate iar batul care cadea te directiona catre un bilet pe care statea scrisa povestea ta (trecut, prezent si viitor), in Phitsanuloke am intalnit o alta credinta. Daca aveai o intrebare sau o dorinta, ca sa iti afli raspunsul (Da sau Nu) trebuia sa ridici de maner statueta unui elefant (femeile cu degetul aratator de la mana dreapta si barbatii cu degetul mic de la aceeasi mana). Daca ridicai de 2 ori la rand statuia, raspunsul primit era Nu. Daca prima oara ridicai statuia si a doua oara aceasta pur si simplu se incapatana sa se ridice de pe sol, raspunsul era Da. Marturisesc ca am incercat si eu, cu o oarecare reticenta, si raspunsul oferit de Buddha a fost Da. Acum sincer astept ca timpul sa imi arate daca a avut dreptate sau nu :) .
Tot aici am invatat ca respectul fata de Buddha ti-l arati cu o floare, o lumanare si un betisor parfumat. In templu (si oriunde in general in Thai) nu ai voie sa stai cu picioarele inainte, fiind considerata o lipsa de respect. De asemenea, inainte de a intra intr-un templu este obligatoriu sa te descalti.
Aveam sa vizitam multe temple pe acest parcurs si daca la inceput am simtit o oarecare stanjeneala sa ma adresez, fie si in gand lui Buddha, sau sa ma inclin in fata sa, usor-usor a devenit precum o a doua natura.
Phitsanuloke este un oras plin de viata, atat ziua cat si noaptea. Am luat cina la terasa unui restaurant unde bucatarul arunca, stand cu spatele, un fel de mancare vegetarian pe care clientii mai curajosi trebuiau sa il prinda intr-o imensa farfurie gen capac de tomberon, in surlele, trambitele si sustinerile publicului comesean. O versiune thailandeza pentru paine si circ, o operatiune 2 in 1 care nu da gres niciodata. Dupa masa, ne-am intors pe jos pana la hotel si am tranzitat o piata de noapte. Mancare (de la insecte prajite la fructe), tir cu miza jucarii pufoase, haine si accesorii dar si un pui de elefant plimbat (ilegal) de stapanul sau care iti ofera spre vanzare pungute cu trestie de zahar pentru a hranii "micutul" animal. Pentru cei care nu au aflat deja, de cand ma stiu eu mi-a fost teama de animale. Pana si o gaina poate reprezenta o amenintare. Cu timpul am invatat ca nu e dracul asa de negru dar tot am o strangere de inima de exemplu cand vad vreun comunitar nu tocmai friendly a carui drum sa intretaie cu al meu. Cu elefantii a fost ceva gen love (sau courage) at first site. Cand am vazut puiutul acela, am simtit o imensa candoare si am fugit sa il imbratisez ca si cum as fi asteptat o viata intreaga momentul cand ne-am (re)vazut.




O doua zi, am pornit spre Sukotai.

joi, 6 iunie 2013

La 4 luni

La 4 luni sunt si mai simpatica si mai expresiva! Mai pufoasa cu vreo 700 de grame, mai energica si activa... si imi place mult sa rad. Pentru ca mami ma pupa si ma gadila de dimineata devreme pana seara tarziu si atunci eu ma bucur si trec de la zambet la chicoteli.

Cu freza nu prea ma laud. Nu m-am carliontat, ba chiar mi se duce pufusorul si am capatat o minunatie de cheliuta la spate. Ochisorii s-au mai deschis la culoare. Mami ii vede deja cu ceva nuante de verde... o las si pe ea sa spere, ce sa ii fac?! Am invatat sa ma intorc pe parti, sa imi prind piciorusele cu mainile si sa trag de ele, iar, daca mami ma pune pe burtica, eu ma dau inapoi pe spate ca asa imi place mie mai mult. Prind cam tot ce mi se apropie de manutze... in special parul lui mami de care trag cu simt de raspundere! Si mai am doua jucarii preferate - o albinutza si o papusa negrutza pe care le zmotocesc si tot incerc sa le bag in guritza. Mami ma lasa deocamdata sa bag doar degetelul ala mare de la mana stanga... desi nici cu ala nu e de acord. M-am prins eu insa ca, daca incep sa tip, mai cedeaza... si atunci profit!

In rest, as sta mai degraba in funduletz... ca lumea se vede mai bine asa, iar eu sunt foarte curioasa! Si toata ziua ma distrez pe seama lui mami pentru ca imi canta (desi n-are voce si stie si ea asta) si se maimutareste si e caraghioasa. Ii accept toanele lui Ari... pentru ca mereu vine si ma trage de manutze sa mi le pupe, dar pe tati nu il prea bag in seama pentru ca el mai degraba ma plimba cu carutul decat sa ma ia in brate. Si, ceea ce am inteles eu pana acum si incerc sa ii fac si pe ceilaltii sa inteleaga, e ca nu-mi plac jumatatile de masura si nici sa fiu agitata si zapacita cu prea multe schimbari.

Maine merg la vaccin. Sunt curajoasa, dar sa imi tineti pumnii!

Kitty

Din seria "Am luat-o razna!"

M-am trezit in dimineata asta cu o idee nastrusnica. Si, cum vreau sa scap de ea, e musai sa o pun in aplicare!!! Introducerea e cam asa: BFP-u' e plecat din tara. De fiecare data cand se intoarce din concediu, i se pregateste cel putin o surpriza la serviciu. Cum eu n-o sa fiu acolo sa ma bucur de ea, zic sa incerc sa ii pregatesc si eu una... cu ajutor, bineinteles! E foarte posibil sa aiba net pe acolo pe unde se preumbla... desi, spre binele ei, sper sa nu! Si atunci surpriza va fi deconspirata inca din fasa. Daca se intampla asa, sper macar sa pretinda ca nu o vede si sa aiba rabdare sa vada daca se tese ceva... si anume cat si ce!

Si acum ideea: eu am scris nu de mult niste chestiuni despre ea. Viziunea mea cu care lumea a fost sau nu de acord. :) Acum provoc o serie de cunoscatori ai specimenului :)))) sa furnizeze 2 cuvinte care sa o descrie. Bune sau rele, aveti curaj!!! Ce-ar putea sa ne faca?!?! :))))

Incep eu... si apoi va dau leapsa! Scrieti in comment-uri la postare... sau, in cel mai rau caz, pe FB si preiau eu si apoi completez aici... sa ii ramana for ever o pagina virtuala dedicata! Ce ziceti, ne jucam? :))

Eu zic: sufletista si galagioasa!
Irina: imprevizibila si intelegatoare!
Piky: incapatanata si ambitioasa!
Eli: creativa si optimista!
Julie: loiala si intelegatoare!
Al Adei e mai jos. :)
Gabi (Elena): sincera, darnica, de baza!
Flori Craciun: sufletista si ambitioasa!
Lidia: plina de viata si om de baza!
Ana Balas: puternica si om de baza!
Andreea Bud: realista si inteleapta!
Geo: intelegatoare si inteleapta!
Lili: populara si directa!
Chirutza: caterincoasa si bossy!
Anda: unica si dementiala!

miercuri, 5 iunie 2013

Anunt f.f.f. important!

Ofer recompensa celui/celei care imi ia de pe cap la orele de masa una bucata copil de 3 ani si 4 luni, zgubilitic, fitzos, care mai degraba sta sus pe masa... sau chiar sub, si una bucata domn in plina tinerete, dar exagerat de carnivor si fondator al Partidelor "Jos Broccoli!" si "Sa exterminam conopida!".

Ca sa nu se sperie eventualii amatori, am urmatoarele precizari:
- nu e nevoie sa ii primiti chiar la fiecare masa! Doar la cina de luni pana vineri, iar in week-end sa zicem la pranz. In rest... astia nu mananca dimineata, consuma doar lapte, respectiv cafea cu putin lapte, in timpul saptamanii sustinem financiar o cresa si o cantina pentru mesele de 12.30... Pentru cinele din week-end imi asum sarcina sa ii las nemancati!
- daca meniul e pe principiul "orice cu carne", jumatate din treaba e rezolvata. Ei accepta si "orice cu oua", dar eu le dau destul de des peste nas ca nu am chef de cotcodaceli prin casa!
- cu domnul in cauza nu are sens sa va bateti prea mult capul cu fructe si legume... eventual doar cu niste cartofi sau cu o salata ceva - e cam tarziu sa i se mai dezradacineze principiile anti-ierburi sau chestii care nu tin de foame; cu odrasla se mai poate lucra... si e amatoare de ciorbe!

Acum, n-oi fi eu mare bucatareasa, dar cateva chestii acolo stiu sa fac. Si, cum ei stramba din nas la orice, sunt si nehotarati mereu ca nu stiu ce vor sa manance, iar eu sunt in pana de idei, m-am gandit sa ii scot pe piata, cel putin pentru o vreme.

Recompensele sunt urmatoarele:
- vesnica mea recunostinta;
- al meu sot se pricepe la mesterit tot felul de lucruri prin casa;
- copilul e relativ sociabil, stie sa manance singur si zice "saru' mana pentru masa!" Si tine departe plictiseala!

Doritorii sa ma contacteze direct sau in scris! :)

marți, 4 iunie 2013

Viata ca o bijuterie - Interviu cu Laura de la Alexa Biju

Pe Laura am descoperit-o prin intermediul Facebook-ului, prin care isi promoveaza business-ul. Putem spune ca a fost dragoste la primul Like :) . Noi, fetele de la Cafenea, suntem iubitoare de frumos si de lucruri facute cu dariure si pasiune. Asta ne-a atras privirea cand am descoperit minunatiile ce ies din mana Laurei, sub denumirea Alexa Biju. 

C.V.: Draga Laura, de ce "Alexa" Biju?
L.:  De ce? Este foarte simplu: aceasta afacere s-a nascut cam in aceeasi perioada cu fetita mea si am decis sa-i poarte numele. Se intelege: ambele imi sunt foarte dragi si fac tot ce pot sa nu o neglijez pe una in detrimentul celeilalte.

C.V.: Povesteste-ne cum a inceput aceasta idee de business si mai ales cu ce te ocupai inainte de Alexa Biju sau daca si in prezent ai activitati colaterale. Te mai ajuta cineva in aceasta activitate?
L.:  De cand ma stiu m-au atras poate fara sa–mi dau seama culorile, in mod special combinatiile inedite de culori. Imi placea sa fac si sa desfac margele colorate, sa combin materiale, desigur am luat totul ca o joaca. Faptul ca meseria mea de baza, cea de economist, este una rigida care nu implica creativitate, m-a determinat definitiv sa ma orientez catre acest domeniu frumos care hraneste sufletul, dar mi-a dat in acelasi timp si baza de cunostinte necesara pentru a transforma totul intr-o mica afacere. O perioada am continuat sa lucrez pe ambele planuri, pana in momentul in care am decis ca acest hobby se poate transforma intr-un mic business. Deoarece sunt genul de om care nu fuge de schimbari, care iubeste provocarile de orice fel, am decis sa las tot ce am facut pana aici in urma si sa o iau de la capat, sa fac ceea ce–mi place cel mai mult. Este minunat sa muncesti cu placere: pentru mine ziua de luni este o bucurie, nu mai am sentimentul ca incepe o saptamana chinuitoare de lucru, dimpotriva abia astept acesta zi :). Trebuie sa recunosc ca as avea mare nevoie de ajutor, dar aceasta afacere este de asemenea natura ca nu poti implica alte persoane, dar mai apelez uneori la ajutorul mamei si de multe ori,  nu glumesc cand spun, ca daca as avea patru maini ar fi perfect :)
C.V.: Materia prima ti-o achizionezi din tara, din afara sau ti-o mai confectionezi si tu? Pe ce te bazezi cand faci alegerile pentru materia prima?
L.:  Materia prima o achizitionez si din tara, dar mai mult din afara, din tari cu traditie in prelucrarea bijuteriilor care imi pot furniza materiale de buna calitate, acesta fiind principalul criteriu in  alegerea pietrelor si furniturilor. Am pretentia ca bijuteriile create de mine, prin calitatea materialelor si aspectul lor in general sa depaseasca denumirea generica de “gablont“ care este caracteristica bijuteriilor fabricate in serie mare din sticla si plastic; poate ca in timp o sa reusesc sa–mi educ si clientele sa deosebeasca piatra naturala de plastic.

C.V.: De unde iti gasesti inspiratia? Clientele tale au cerinte proprii sau te lasa pe tine sa fii in charge la capitolul design, culoare? Practic, sunt aceste bijuterii dupa chipul si asemanarea creatoarei lor sau a clientei?
L.:  Inspiratia este de moment: de multe ori imi propun sa fac ceva, dar finalul se dovedeste surprinzator si pentru mine. Lucrez si la cererea clientei dar conditia este clara: daca mie nu–mi place ceea ce mi se cere, mi se pare ca nu se potrivesc culorile sau materialele, nu execut comanda. Oricum de cele mai multe ori clientele imi dau doar anumite detalii, restul decid eu.



C.V.:  Ai urmat vreun curs sau studii de specialitate, de unde atata maiestrie?
L.:  Nu am urmat absolut niciun curs de specializare. Tehnicile de lucru le-am invatat de pe internet dupa multe luni de cautare, iar restul cred ca este nativ. Probabil ca am mostenit putin din talentul mamei mele care picteaza foarte frumos.

C.V.: Cum ai ales sa iti promovezi afacerea? Pe langa Facebook si colaborarea cu site-ului breslo.ro, participi la targuri, expozitii? Cum putem plasa o comanda catre Alexa Biju?
Eu marturisesc ca nu pierd mult timp pe Facebook in general, dar daca vreau sa vanez o bijuterie creata de tine, efectiv mi se lipesc ochii de laptop ca sa nu mi-o ia cineva inainte. Cu toate astea, de fiecare data cand am ales o creatie de-a ta am fost impresionata ca am primit exact ce am comandat (si aici vreau sa subliniez importanta unor fotografii de calitate care sustin realitatea produsului) iar livrarea a fost nu doar foarte prompta dar si in conditii de siguranta precum si ambalata foarte dragut. 
L.:  Din pacate nu am prea avut timp pentru promovarea propriului business, m-am bazat pe Facebook si momentan pentru mine este suficient. Am si un mic magazin fizic de prezentare a bijuteriilor mele dar cred totusi ca viitorul este comertul on–line. Comenzile le primesc prin mesageria Facebook, unde stabilesc impreuna cu clientele mele diverse detalii. Poate pe viitor o sa ma orientez si spre alte platforme de acest gen care ma pot promova si ma pot ajuta sa–mi dezvolt afacerea.

C.V.: Ce recomanda bijuteriile realizate de tine fata de cele "de serie"? Ce ne transmiti prin creatiile tale? 
L.:  Eu cred ca puteti recunoaste bijuteriile mele de restul destul de usor: mi-am conturat un stil propriu si asta cred ca se vede. Eu cel putin mi-am format ochiul si deosebesc imediat bijuteriile de serie fata de cele unicat. Sa fim serioase: fiecare femeie isi doreste sa fie unica, atat prin vestimentatie cat si prin accesorii. Ei bine, eu ma adresez acestei femei, o femeie puternica, activa, cu personalitate, care vrea sa iasa din anonimat. Cred ca este suficient cat prost gust vedem zi de zi si cat de invadata este piata de produse chinezesti de proasta calitate.

C.V.: Am vrea sa te rugam in final sa transmiti un mesaj de suflet cititoarelor noastre si clientelor tale (existente si potentiale, de ce nu).
L.: In final mesajul meu este clar, se desprinde din experienta mea de viata : Atat timp cat faci ceva cu placere maxima, cu seriozitate si simt de raspundere, rezultatele nu intarzie sa apara. Am fost intrebata mereu daca se poate trai din handmade. Raspunsul meu este clar: da, se poate, daca tratezi asta ca pe o afacere, nu ca pe un simplu hobby.


luni, 3 iunie 2013

Copiii mei

Am 5! Cine stie, cunoaste! :)) Si in curand, foarte curand o sa am 6. Daca tot a fost ziua lor sambata, m-am decis sa ma laud un pic cu ei.

De fetele mele oficiale si legale, sa zic asa, am tot vorbit. Una negrutza, una alba, una obraznicutza, cealalta prea mica sa isi dea inca in petec, amandoua fitzoase si cu personalitate… frumoase si destepte ca mama lor! :))) Si devreme acasa ca tatal! (Sunt absolut convinsa ca o sa am reclamatii pentru asa afirmatii!)

Pe langa pupezele… primul copil in chestiune, adica in ordinea sosirii… si domnisorica de altfel – Malina. Inaltuta si slabuta, cu tenul alb si blonduta. :)) Mali e gingasa si sfioasa, e delicata, rezervata, foaaaaarte cuminte si ascultatoare. Pai cati copii mananca, de exemplu, loboda si stevie si alte balarii fara sa cracneasca?? In afara de a mea, bineinteles, care ar manca non-stop numai carnati!!! Mali e un copil bun de pus la rana! Frumoasa nu mai spun! Iubareata… cu discernamant, clar!! Ca n-o sa iubim asa pe orisicine!! Si e isteata foc!! Ca are cui semana. Deja are inclinatii spre desen foarte bune si ia si lectii de engleza. E blanda si buna ca tati (nu ca mami nu ar fi!) si priceputa (inclusiv la prajituri) si talentata ca mami (nu ca tati nu ar fi!). Mali e un mini-Berbecut… si prevad ca o sa fie hotarata si sigura pe ea!

Apoi e Rares. Rares are atata energie, incat le-a pus capac si parintilor si bunicilor. E indraznet, vorbaret, mereu curios, prinde repede orice si pune in practica. Are idei ce te lasa cu gura cascata pentru ca e si istet pe deasupra. Rares e mester mare. Deja foarte tehnic! :) Eu habar n-am care e diferenta intre drujba si flex si alte ustensile caraitoare. Rares cred ca e in stare sa spuna ce scrie si in manualul de utilizare. E pasionat… si rar vezi asa ceva la un copil de nici 3 ani. E hotarat si foarte ferm in convingeri. Si sa il vad eu pe ala care ar putea sa faca fata unui debit de “de ce”-uri de cam 20 de ori pe minut!!! Pe Rares il vad inventator sau ceva de genul. Sau primul om pe Venus sau mai stiu eu pe unde!!! Pentru ca mi se pare si foarte curajos!

Ultimul, dar nu cel din urma… doar ca sosire din seria 2010-2012, e Sebi. Sebi are mutrita de copil perfect de reclama – blond, cu ochi albastri, sugubat nevoie mare. Pare atat de inocent… si de fapt te prinzi repede ca in mintea lui se invart o groaza de rotite. Te vrajeste cu ochii si zambetul… si te cam face, sa zic asa!!! Ca vorbeam de energie… e valabila si in cazul lui. Asa o mentine pe mamica lui tanara si in forma! E febletea Malinei si mandria lui tati (sa se necajeasca un pic aia de n-au si ei baieti! Vorbesc de al meu sot din dotare, sa nu fiu inteleasa gresit!) Sebi vine tare din urma si o sa fie lider de formatie foarte curand! :) A, si clar o sa franga multe inimi!!! Iar eu o sa ma prapadesc de ras cand o s-o vad pe mamica lui ca nu mai face fata atator admiratoare! :))))

Iar ei toti sunt preferatii si adoratii mei, sunt bucurie si veselie, sunt lumina familiilor noastre si motivele cele mai intemeiate si perfecte ca noi sa ne simtim impliniti si cei mai norocosi si mai fericiti.

Abia astept, peste vreun an asa, sa completez si sa extind caracterizarea. Kate va fi facut deja o groaza de nazbatii, Adam o sa se apropie si el de un anisor… si cine stie?!? Vom avea surprize de dezvaluit in mod sigur! :)