Parcul istoric Sukhothai (Sukotai) este socotit drept cel mai frumos complex arhitectural din Thailanda si si-a meritat pe buna dreptate acest renume.
Sukhothai nu te incanta doar prin frumusetea sa ci si prin linistea, pacea si calmul pe care le inspira calatorului.
Timpul si popoarele cotropitoare au fost mai blande cu acest complex lasand lumii o mostenire extraordinara.
Aici statuile lui Buddha au trasaturi mai blande si mai vesele decat cele din Ayutthaya, au fata mai ovala, sprancenele arcuite si zambesc tot timpul.
Statuile care mi-au ramas in suflet si in amintire sunt "Talking Buddha", o statuie impozanta, cu un pasaj secret si o acustica deosebita care a ajutat un rege de demult sa induca ideea armatei sale ca li se adresa in fapt chiar Buddha, motivandu-i astfel pentru a ajunge la victorie. Frumoasa si delicata este si statuia "Walking Buddha" sub forma careia Buddha capata trasaturi fine si aproape feminine.
Ce nu va pot descrie insa in cuvinte sunt pacea interioara si exterioara pe care o simti in cadrul acestui complex. Este o experienta ce nu trebuie ratata.
Pe drum spre urmatoarea destinatie am mai aflat cateva informatii interesante despre thailandezi, cum ar fi: orice barbat, potrivit traditiei, ar trebui sa devina calugar, incursiune in spiritualitate ce dureaza de la 1 saptamana pana la 3 luni; in Thailanda copiii poarta uniforme, inclusiv la facultate; floarea de portocal este extrem de fina si are un parfum delicat iar portocalele thailandeze (de marimea unor mini-mandarine) sunt deosebit de gustoase mai ales daca sunt mancate direct din copac (informatie testata in mod direct ;) ).
In drum spre un preafrumos templu, am poposit la o statie de decorticare a orezului si o mica ferma de animale, practic o micuta afacere de familie care asigura hrana multor guri si unde am fost primiti cu zambetul pe buze.
La urmatoarele temple, ne-am aratat respectul fata de Buddha oferindu-i o floare, o lumanare si un betisor parfumat.
A treia zi am plecat spre Triunghiul de aur.
Sukhothai nu te incanta doar prin frumusetea sa ci si prin linistea, pacea si calmul pe care le inspira calatorului.
Timpul si popoarele cotropitoare au fost mai blande cu acest complex lasand lumii o mostenire extraordinara.
Aici statuile lui Buddha au trasaturi mai blande si mai vesele decat cele din Ayutthaya, au fata mai ovala, sprancenele arcuite si zambesc tot timpul.
Statuile care mi-au ramas in suflet si in amintire sunt "Talking Buddha", o statuie impozanta, cu un pasaj secret si o acustica deosebita care a ajutat un rege de demult sa induca ideea armatei sale ca li se adresa in fapt chiar Buddha, motivandu-i astfel pentru a ajunge la victorie. Frumoasa si delicata este si statuia "Walking Buddha" sub forma careia Buddha capata trasaturi fine si aproape feminine.
Ce nu va pot descrie insa in cuvinte sunt pacea interioara si exterioara pe care o simti in cadrul acestui complex. Este o experienta ce nu trebuie ratata.
Pe drum spre urmatoarea destinatie am mai aflat cateva informatii interesante despre thailandezi, cum ar fi: orice barbat, potrivit traditiei, ar trebui sa devina calugar, incursiune in spiritualitate ce dureaza de la 1 saptamana pana la 3 luni; in Thailanda copiii poarta uniforme, inclusiv la facultate; floarea de portocal este extrem de fina si are un parfum delicat iar portocalele thailandeze (de marimea unor mini-mandarine) sunt deosebit de gustoase mai ales daca sunt mancate direct din copac (informatie testata in mod direct ;) ).
In drum spre un preafrumos templu, am poposit la o statie de decorticare a orezului si o mica ferma de animale, practic o micuta afacere de familie care asigura hrana multor guri si unde am fost primiti cu zambetul pe buze.
La urmatoarele temple, ne-am aratat respectul fata de Buddha oferindu-i o floare, o lumanare si un betisor parfumat.
A treia zi am plecat spre Triunghiul de aur.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu