tag:blogger.com,1999:blog-63741142950363518392024-02-07T13:51:15.112+02:00Cafeneaua vienezaelliehttp://www.blogger.com/profile/13469064600924239758noreply@blogger.comBlogger657125tag:blogger.com,1999:blog-6374114295036351839.post-77877617942031394412015-08-06T12:31:00.000+03:002015-08-06T12:31:23.221+03:00FeTeLe MeLe <table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="float: left; margin-right: 1em; text-align: left;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><img border="0" height="262" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgjL7OFMnZGCGcr43YWCuIgwLIr5vKVWg5_dOl6IGzHRmYiqJ3ENfayah77HiIHE1bZ_zw4ibvogNPJSooSSPJ0iMOlUElSae3BnthyaijX0biDSuQ1nNCAOI-q9BAEfYzh8KTM6W9CB7k/s320/cadouri-florale-personalizate-lalele-anemonecrengute-de-piper-scortisoara.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;" width="320" /></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><a href="http://petalia.ro/" target="_blank">Prin curtoazia prietenei noastre de la Petalia</a></td></tr>
</tbody></table>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
De cateva ori pe an, ne-am facut un obicei sa ne revedem toate trei, sa povestim, sa mancam si sa bem ceva bun (non-alcoolic, as lame as it sounds :-) ). </div>
<div style="text-align: justify;">
Asta
cred ca de prin 2008, de cand am parasit pe rand compania la care lucram
si unde ne-am cunoscut. Mai condimentam iesirele cu cate o nunta, un
botez sau o petrecere de luat din motz pentru ca viata ne-a dat si ne da prilejuri frumoase pentru a ne reuni.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Imi
place al naibii de mult relatia noastra. Este inainte de toate sincera.<br />
Este fara asteptari absurde, fara lupta sa ne intram in gratii sau sa
ne pastram prietenia, fara competitie. Pur si simplu, este. Nu ne sufocam si cred ca asta este cheia. Ne
simtim bine impreuna si chimia functioneaza perfect. </div>
<div style="text-align: justify;">
Nu am multe prietene dar cele pe care le am valoreaza inzecit. Le imbratisez cu drag si vreau sa le spun inca o data cat pretuiesc prietenia noastra!</div>
elliehttp://www.blogger.com/profile/13469064600924239758noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6374114295036351839.post-85824509463614719992015-04-24T16:03:00.002+03:002015-04-24T16:03:45.949+03:00iuBeSc<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Iubesc verdele crud al primaverii.<br />Iubesc mireasma florilor ce isi zbat petalele in adierea vantului.<br />Iubesc zborul pufului de papadie.<br />Iubesc ziua de astazi si ieriul si mainele.<br />Iubesc atingerea calda a obrazului tau.<br />Iubesc sarutul dat pe furis, ca din greseala. <br />Iubesc imbratisarea care ma roaga sa mai raman.<br />Iubesc cand razi sau de suspini.<br />Iubesc lacrima ta sarata.<br />Iubesc glasul tau care ma cheama acasa.<br />Iubesc iubirea ce mi-o dai.</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em; text-align: left;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgI1U-y3g9rVmguivYCYAGfot-rHzWJA-blfbtVeSoggVKg7Hug-mpyJz6ZF85I7BwVcpfPZxfCZeKJj10HJa27VcsYgi6IC7DpR6tJ7WUgjLtIuRgSsRB0UqGp6vQu7uAN-LE0CBLQ8Cc/s1600/11175052_709254622563129_6419347024034205217_n.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; margin-bottom: 1em; margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgI1U-y3g9rVmguivYCYAGfot-rHzWJA-blfbtVeSoggVKg7Hug-mpyJz6ZF85I7BwVcpfPZxfCZeKJj10HJa27VcsYgi6IC7DpR6tJ7WUgjLtIuRgSsRB0UqGp6vQu7uAN-LE0CBLQ8Cc/s1600/11175052_709254622563129_6419347024034205217_n.jpg" height="213" width="320" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><a href="https://www.facebook.com/ArchiDesiign?fref=photo" target="_blank">Internet source</a></td></tr>
</tbody></table>
</div>
elliehttp://www.blogger.com/profile/13469064600924239758noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6374114295036351839.post-22971434145478875282015-04-21T11:36:00.000+03:002015-04-21T11:36:45.780+03:00Pierdut inocenta. Gasitorului recompensa. <div style="text-align: justify;">
Doi adolescenti se imbratisau pe bancheta din spatele a autobuzului 104.
Din cand in cand se distingea in forfota calatorilor si cate un plescait de buze care isi
furau cate un sarut.<br />
Am zambit. Oare cand mi-am pierdut inocenta aceea care iti permite sa iti manifesti dragostea in public? <br />
Intre
timp - vine automat raspunsul. Maturitatea, timpul, varsta, numeste-o
cum vrei, iti impune anumite restrictii pe care le adopti uneori fara sa
te gandesti ca nu iti apartin, ca nu te regasesti in ele, ca ti-au fost
implantate poate fara drept de apel.<br />
Si totusi, inocenta este acolo
si te asteapta sa o regasesti. Trebuie sa vrei sa o cauti sau sa gasesti
persoana potrivita sa te indrume ori sa te inspire in cautarea sa. <br />
Eu
am norocul sa imi redescopar inocenta prin copilul meu. O fiinta la
inceput de drum, care descopera lumea si pe sine, care inca nu are
amprenta societatii adanc intiparita in sistem, o fiinta care o ia de
la zero este indrumatorul perfect. Trebuie doar sa vrei sa iesi din
tipare, sa te scuturi de tabuuri, sa scoti capul din turma, sa te intorci la
inocenta pe care o credeai pierduta. </div>
<div style="text-align: justify;">
Atunci, va fi usor de zis (si de facut):
Iubitule, lasa-ma sa iti fur un sarut la colt de strada, sub ochii mirati ai trecatorilor! </div>
elliehttp://www.blogger.com/profile/13469064600924239758noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6374114295036351839.post-56568041487274219212014-09-10T22:12:00.001+03:002014-09-10T22:12:29.897+03:00Despre varsta la orice varstaTrece timpul asta criminal de repede, iar lucrurile in general sunt din ce in ce mai navalnice si mai haotice si ne ia valul si sarim peste etape... Si copiii devin adulti atat de repede, iar mie mi-ar placea sa ramana mereu copii!!!<br />
<br />
Stiu ca si eu abia asteptam sa ma fac mare... acum 100 de ani! :) Dar ai mei imi tot repetau sa nu ma grabesc. Si nu ca am fost eu ascultatoare, dar s-a intamplat s-o iau pe calea normala. Acum, la randul meu, incerc sa trag de timp in ceea ce le priveste pe fete. Arina o sa mearga, de exemplu, la grupa 0 la 6 ani si jumatate. Si nu pentru ca o subestimez, ci pentru ca vreau sa o mai las sa se joace. Vreau sa dam fiecarei varste ceea ce ii corespunde, pentru ca mai tarziu... cine stie?!?<br />
<br />
Pentru ca... Nu imi plac copiii care sunt/par mai adulti decat s-ar cuveni. Si nu ma refer aici la cei fortati de imprejurari nefericite. Ci la cei care sint "cool". Bine, nu e vina copiilor. Deci mai corect ar fi sa spun ca nu imi plac parintii copiilor scosi prea mult din tipare. Imi plac copiii isteti, copiii care sint incurajati sa faca propriile conexiuni logice, cei care ne fac sa vedem perspective pe care noi le-am pierdut de mult din vedere. Imi plac copiii curiosi, exploratori, baieteii care desfac, dezmembreaza, descompun si fetitele care vor sa devina "doctorite, balerine si printese si bucatare si mirese". Imi plac la nebunie copiii copii!<br />
<br />
Nu-mi plac fetitele din concursurile alea tipic americane de frumusete. Mi se pare ca mamele lor fie nu s-au maturizat si se joaca cu papusi reale, fie distrug personalitatea copilului insufland si impunand visurile proprii. Nici dupa copiii din reclame nu ma omor. Nu vad necesitatea de a-i supune la un stres inutil, de a-i implica in lucruri pe care poate nici nu le inteleg foarte bine. Nu mai spun cat urasc oboseala lor! Nu-mi plac copiii inscrisi in tot felul de concursuri muzicale de la varste foarte fragede. Si mai ales cei care sunt indrumati sa cante melodii greoaie, ce le depasesc varsta, texte de indragostiti, partituri in care isi forteaza vocea sa scoata tot felul de sunete de trubaduri cu experienta. Toti copiii canta si, pana mai spre adolescenta asa, cu cat e cantecul mai pueril, cu atat si copilul e mai haios si mai dulce.<br />
Si ca tot am zis haios... Imi plac maimutarerile. Chiar rad la un pantof cu toc furat de la mama, la o poseta tinuta a la tv, la un coafat extravagant cand si cand. Dar nu sunt pentru a transforma copilul intr-un adult la scara mica. Cred ca mamele in general au tendinta sa isi imbrace copiii, in special fetitele, dupa gustul lor, ca scosi din reviste de moda, cu accesorii chic, in culori si modele de ultim sezon. Dar copiii nu dau doi bani pe asta! Si vorbesc de fete pentru ca la fete ma pricep. Au culori preferate pe anumite perioade de timp, li se pune pata pe rochite, de exemplu, vor culori stridente, sclipici, zorzoane, rochia n-are treaba cu pantofiorii, cu cat mai colorat, cu atat mai bine, nu au complexe si nu au simtul masurii. Rozul merge cu verde si cu mov si cu galben, 10 clame simultan in par sunt prea putine, poseta e pentru carat tot felul de maruntisuri de la 10 jocuri de multa vreme incomplete. Si cine sunt eu sa ma opun??<br />
<br />
Ma gandesc asa... Daca i-am lasa de mici sa aleaga?!? Daca le-am da alternative? Daca, macar de curiozitate, le-am da mai multa libertate sa ii vedem cum se descurca? Daca doar le-am explica si i-am si intreba pe ei, macar uneori, ce cred?!? Daca n-am mai trai noi in locul lor?!? Ca pana la urma... de unde stim noi ca avem mereu dreptate?!? Zic...alintutzahttp://www.blogger.com/profile/07205392537839136896noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6374114295036351839.post-83253096328509639302014-09-07T23:24:00.000+03:002014-09-07T23:24:02.529+03:00Fetele mele...<blockquote style="background-color: white; color: #222222; font-family: arial, sans-serif; font-size: 13px;" type="cite">
... sunt cele mai frumoase, cele mai destepte, cele mai haioase, CELE MAI!!! Pentru ca sunt ale mele. Sunt universul intreg si nu mi-as dori sa schimb nimic la ele. Si, chiar daca mereu zic ca nu se poate, cu fiecare zi le iubesc mai mult. Pentru ca imi seamana si nu prea, pentru ca mi le-a dat Dumnezeu in moduri pe care nici nu le-am visat, pentru ca ma surprind zilnic si imi aduc fericire in mii de culori.<br /><br />Fetele mele sunt cele mai cele... pentru mine. Nu, nu ma astept ca lumea sa le vada la fel. Le mai vad asa inca vreo 4-5 persoane. In rest, pentru fiecare mama/tata/bunica/bunic ai ei/ai lui/ai lor sunt cu mult peste. Si e normal, nu? Nu sfidez lumea si nu provoc alte mamici la intrecere:"a mea face...", "a mea stie...", pentru ca nu e o competitie. Copiii sunt in mii si felurite "modele" :)))... Si imi plac toti, fiecare in felul lui unic si irepetabil, mentinand mereu locul aparte bine rezervat pentru ale mele... Pentru ca asa e firesc in natura lucrurilor.<br /><br />Fetele mele nu sunt perfecte. Sunt si rasfatate, si obraznicute, mofturoase, fitoase, agitate, nazdravane, galagioase. Pot fi si nesuferite si irascibile si pot scoate pe oricine din minti cu viteza fulgerului. Eu le ador asa cum sint. Si cand le cert, si cand ridic vocea uneori la ele, si cand ma urc pe pereti pentru ca nu le mai inteleg. Nu le laud, desi vorbesc mult de ele. Si scot in evidenta lucrurile frumoase sau haioase pentru ca acestea sunt cu adevarat relevante... pe astea le port in suflet cand nu sunt langa ele. N-am nici o itentie de a ma da mare ostentativ si nu le scot la inaintare pentru ca asa da bine. Doar ca ele ma definesc in momentul asta, lumea mea toata e cu si despre ele. Si-atunci... Incerc doar sa nu plictisesc pe cine nu intereseaza. Pentru ca sunt constienta ca lumea in general nu a inceput si nici nu se termina cu ele si nu e ca si cum nu sunt alte milioane de copii frumosi, inteligenti, haiosi, copii care invata sa spuna mama sau sa o descrie pe mama in prima lor compunere, copii care fac primii pasi... sau ceva mai multi prin toate colturile lumii.<br /><br />Dragostea mea nu se masoara in cum si cat le admira si le lauda lumea. Nu ma uit la numarul de Like-uri si nici la cine le da! (Scuze daca e o jignire asta!) Cel mai bine si mai real eu si ele, noi ca familie, ne desfasuram sentimentele la noi acasa, intre gardurile noastre, ca sa zic asa. Aici conteaza ce stim noi in intimitatea noastra, oricum s-ar intampla sa fim - ciufulite/i, imbracate/i aiurea, cu nazuri, cu chef(uri) sau fara, relaxati si linistiti ca oricum e mai bine sa nu ne stie chiar toata lumea.<br /><br />Si chiar sunt relativ putini cei care ne surprind in elementul nostru... Si cei pe care fetele ii primesc cu bratele deschise si ii "chinuie" la foc mocnit cu atentia si sufocarea lor. Sint putini cei in fata carora ele se deschid, autentic si fara rezerve... si pentru mine asta e ceva! Aici sunt cateva ipostaze - <a href="http://tmsphotography.zenfolio.com/p636759163" style="color: #1155cc;" target="_blank">http://tmsphotography.<wbr></wbr>zenfolio.com/p636759163</a> Si ii multumim lui Mihai ca a stiut sa le redea atat de bine!! E importanta veselia si fericirea chipurilor. Si pentru asta sunt eu impacata si recunoscatoare... Cine le stie si le iubeste o face oricum, nu e nevoie sa mai cer eu ceva. Multumesc doar din suflet... Si in continuare prefer sa cred ca mai mult in privat si mai putin de ochii lumii e mult mai bine.</blockquote>
alintutzahttp://www.blogger.com/profile/07205392537839136896noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6374114295036351839.post-75002939486119653542014-08-10T09:04:00.001+03:002014-08-10T09:04:14.228+03:00EvoluamInca ma mai distrez cu pociri haioase. Racul este "crac", printesele au inele cu "ghiamante", "hihopotamul" nu ne sperie, jucaria care "zgrandane" e de bebelus, cu bentita pe frunte sunt "ghindianca", iar pestii care "mureaza" nu ne mai sint de folos. Habar n-am daca ar trebui sa o corectez... dar nu o prea fac. Ma amuza. E delicioasa!!<br />
<br />
Mai mult insa savurez discutiile serioase pe care le purtam. De obicei in masina. Si avem destul timp in masina!! De exemplu:<br />
"Ai fost cu mamaie in parc?"<br />
"Doar azi."<br />
"Doar cu mamaie?"<br />
"Si cu Kitty!"<br />
"Ati mers pe jos?"<br />
"Si in carut si pe jos. Eram amandoua in carut si cantam, si cantam si eram cumintele. Si dintr-o data Kitty a scapat biscuitul si piiiiis, a sarit surubul. Si ne-am dat jos si am venit cu el rupt."<br />
"Ati venit pe jos."<br />
"Pai da. Si am ajuns si tataie era somnoros. Si n-a vrut sa il verifice sa vada daca se repara surubul."<br />
"Si acum e stricat?"<br />
"Ma tem ca da!"<br />
"Pai sa il luam sa il reparam."<br />
"Am glumiiiiit. L-a reparat! Dar sa stii ca mamaie a zis sa il las in strada sa vina o masina mare sa il calce. Si noi sa luam altul!"<br />
"Nu cred asa ceva!!" (Varianta mamei: i-am zis ca poate sa impinga carutul pe langa trotuar prin Politehnica si, daca zic "stop", sa lase carutul si sa fuga pe trotuar pentru ca inseamna ca vine masina. Ea a zis ca trebuie sa traga si carutul ca ne mai trebuie. Eu i-am zis sa il lase ca alt carut putem cumpara.)<br />
<br />
"Mamaie, ce facem sa rezolvam o problema? Cum sa nu mai fie tataie nervos, si tati sa nu mai bea Pepsi si sa nu mai fumeaza??"<br />
<br />
"Kitty, nu fii <i>indivioasa</i>!!"<br />
"Dar tu stii ce inseamna invidioasa?"<br />
"Ca nu e buna!"<br />
"Inseamna sa vrea sa fie si ea ca tine. Eu, de exemplu, sint invidioasa pe tati ca el e curajos si eu nu. Si tu esti invidioasa pe Kitty ca e mica si rasfatata. Si vrei si tu,nu?"<br />
"Nu, mami! Eu intotdeauna mi-am dorit sa fiu mare! Si mai am putin si sint mare, stai linistita!"<br />
<br />
Mie deja mi se pare prea mare!!! ;((alintutzahttp://www.blogger.com/profile/07205392537839136896noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6374114295036351839.post-12090661654462465412014-08-06T20:42:00.001+03:002014-08-06T20:42:15.145+03:00Copilu' meu ala mic...... Inca suge degetele mari de la ambele maini. Dupa fix un an, m-am apucat din nou de dezvat!!! Anul trecut i-am pus manusi in maini timp de o luna... Si tot ce am obtinut a fost sa o fac sa treaca de la un deget la doua. Pediatra m-a certat, mi-a zis sa o las in pace, nervii mei au pocnit si de ciuda esecului (ca deh, copilu' meu tre' sa fie perfect!!!), si de nedumerirea si confuzia create de parerile contradictorii. Cert e ca am lasat-o balta... si am dormit mai linistiti! :)))<br />
<br />
Acum ne-am apucat din nou... Cu doua zile in urma. Cu simt de raspundere. Am luat Mavala Stop si i-am dat pe unghiile degetelor mari. Pe el scrie ca nu e indicat copiilor sub 3 ani. Unii pediatri totusi il recomanda. Am zis ca incercam si noi... poate-poate! Adica, daca nu acum cand e in vacanta... In fine, luni seara si noaptea spre marti a fost haos - urlete, nervi, isterie, nesomn, agitatie... Noi batosi, ea tafnoasa. Noi ii vorbeam frumos si incercam sa o linistim, ea ne pocnea cum ne prindea. Am zis ca e exclus sa rezistam asa 10 zile!<br />
A doua zi a fost docila, cooperanta... Nu degete in gura, nu crize, nu scandal... Am zis ca intr-o clipa de neatentie, i-or fi schimbat-o mamei la piata cand a fost cu ea. Nu degeaba zicea toata lumea ca e baietel!!! Ne si vedeam cu sacii in caruta. Doar azi-noapte a dormit lemn 8 ore. La ea in pat!!!<br />
Cand... Exact!! De dimineata sugea cu pofta la degete!! Cu tot cu lac pe ele! Si e amar!!! Doamneeee!!! Si asta nu e tot. S-a razbunat de zici ca s-a prins de schema. A atins cu degetele niste cereale. Cerealele au devenit cumplit de amare. Apoi, una cate una, mi le servea mie!! "Nu vreau, Kate! Nu mananc!" "Mami, iei!!"... adica "vrei!" Si acum, dupa o ora, parca am toata gura amara... si gatul... Iar ea, tot ce atinge se amareste. Dar nu conteaza! Nu o mai deranjeaza.<br />
Si eu ce fac?!?! Nu doar acum, in general! Ce ma fac eu de fiecare data cand o sa vrea sa imi arate ea mie?!?!<br />
<br />alintutzahttp://www.blogger.com/profile/07205392537839136896noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6374114295036351839.post-62145209674956515462014-07-05T15:23:00.000+03:002014-07-05T15:23:25.556+03:00Continuam..."Joculete gasesti pe coada lui maimutza pe itsy bitsy <i>pumt</i> ro!"<br />
<br />
"Mami, vrei sa iti spun un exercitiu de dictie?"<br />
"Zau??"<br />
"Da!"<br />
"Ia spune!"<br />
"Pix in pix!"<br />
"De unde stii?"<br />
"De pe Itsy-Bitsy!"<br />
<br />
"Ti-a placut la ferma animalelor?"<br />
"Daaa... Am vazut un animal de bou care statea intr-o apa murdara. Dar nu i-am dat de mancare. Le-am dat numai la animalele care nu imi fac rau."<br />
"Si. Altceva?"<br />
"Am vazut cum se <i>smulge</i> vaca..." (Cu o pompa electrica. Am inteles ca unii s-au dus acasa si au zis ca laptele se scoate cu aspiratorul! :))))<br />
<br />
"Mami, vreau si eu <i>sirine</i>." (Grisine pe limba tuturor!)<br />
<br />
"A fost ok azi la inot?"<br />
"Da, dar n-am vrut sa fac <i>cosfundari</i>."<br />
"De ce, ti-e teama?"<br />
"Imi intra apa in gurita."<br />
"Pai nu o tii inchisa?"<br />
"Ba da... Dar se deschide singurica."<br />
<br />
"Nu vreau sa imi mai faci <i>turbat</i> din ala pe cap."<br />
"Se zice <b>turban</b>."<br />
"Bina, d-ala!"<br />
<br />
"Vreau sa imi dai toate culorile... <i>Implusiv</i> mov si albastru."<br />
<br />
"Fura vulpea prin padure,<br />
Ce sa fure, ce sa fure?<br />
Fura coaja de pe tei<br />
Si-mpleteste papucei<br />
Pentru <i>mansa</i> o pereche...<br />
Ca a rupt-o pe cea veche."<br />
<br />
"... si fereastra e <i>frecata</i>!"<br />
"Cum e??"<br />
"E inchisaaaaa!!"<br />
<br />
"Mami, de ce nu se <i>misc</i> <i>norurile</i>?"<br />
"Se misca norii, mami. Dar nu iti dai tu seama acum."<br />
"Vrei sa mergi mai tare? Sa ii intrecem si sa castigam o stea de aur!"<br />
<br />
Si de la Kitty:<br />
"Kito?"<br />
"Te?"<br />
"Te iubesc!"<br />
"Abesc!"<br />
<br />
<br />alintutzahttp://www.blogger.com/profile/07205392537839136896noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6374114295036351839.post-45027007766585661552014-06-25T19:00:00.001+03:002014-06-25T19:00:29.668+03:00Ca parinti...... Nu gresim daca nu stim, nu gresim daca intrebam, gresim daca nu ascultam.<br />
... Nu gresim daca incercam si experimentam, gresim daca adoptam atitudini extremiste, daca ne incapatanam si insistam pentru ca noi stim ce e mai bine pentru copiii nostri si sa nu ne invete pe noi nimeni ce si cum!<br />
... Nu gresim daca suntem mandri de ei, dar o zbarcim rau de tot daca ii expunem ca pe niste trofee si ii angrenam in competitii puerile, de adulti de altfel, prin care le aratam tuturor ca al meu/nostru e mai frumos, mai bun si mai destept.<br />
... Nu gresim daca ii sustinem si ii incurajam, dar cat gresim daca ii fortam sa ne traiasca visele si sa duca povara propriilor noastre frustrari!!!<br />
... Nu gresim daca vrem sa ii protejam, dar platim scump daca nu ii lasam sa se descopere, sa-si cunoasca si sa-si stabileasca limitele, sa le permitem sa lupte sa le depaseasca, chiar daca noua ne tremura sufletul la fiecare pas.<br />
... Nu gresim daca ne exprimam pareri si convingeri, dar e inacceptabil sa nu le explicam, sa nu discutam si pana la urma sa nu le dam libertatea de a alege.<br />
... Nu gresim daca mai decidem uneori pentru ca ei nu au inca discernamantul de a o face, dar e despotic sa nu ii implicam in decizii.<br />
... Nu gresim daca vrem ce e mai bine pentru ei, dar nu suntem Dumnezeu sa stim care e binele absolut.<br />
<br />
Eu nu sint perfecta. Ba chiar gresesc destul de mult. Fetele mele nu sunt perfecte. Si nici nu imi doresc sa fie. Eu sint ok cu normalitatea. Iar pentru ele sustin... orice isi doresc/isi vor dori ele.alintutzahttp://www.blogger.com/profile/07205392537839136896noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6374114295036351839.post-35084768337591370672014-06-22T13:47:00.002+03:002014-06-22T13:47:57.886+03:00In iunie...... Am mancat cirese super bune de la noi din copac... Dar am si dardait de frig ca in noiembrie trecut.<br />
... Am fost la mare 3 zile, am stat la soare, fetelor le-a placut nisipul... Arinei si piscina. Ne-am relaxat, ne-am bucurat de companie. Apoi am tras doua saptamani de munca de ne-au iesit scantei si fum si scurtcircuite si... Apropos, daca ne-am dat la fund, nu inseamna ca ne-am fitosit. Mai strangem un pic din dinti sa depasim anul asta... si speram ca la anul o sa fie un pic macar alta poveste.<br />
... Am fost la serbare de gradi si am incheiat un an productiv, cu progrese, cu diplome, premii, prietenii, satisfacii, bucurii... Am lipsit trei zile adunat tot anul, dar o saptamana intraga, ultima ne-a invins printr-o viroza puternica si nesuferita.<br />
... Am incheiat anumite proiecte (cuvant la moda!!!), dar ne-am propus si am si initiat altele... De parca un proiect la noi e un balaur - il tai de pe lista si in loc rasar alte 7. Timp mai mult de-am avea...<br />
... Am aflat vesti surprinzatoare, imbucuratoare... Dar, cum ziceam, n-am prea dat nimic in schimb. :) Sintem oarecum scosi din circuit, circumstante nefavorabile, deh!!! Dar mai bine asa decat sa ne vaicarim si sa ii obosim si pe altii.<br />
... Am ramas un sofer... din doi, bineinteles. Si e greu si complicat. Dar ne gandim ca o servi si asta la ceva. Ca oricum nu mai are rost sa ne victimizam.<br />
<br />
Per total am trait 22 de zile de iunie la puterea a treia. Le-am simtit din zori de zi (adica inainte de 6) si pana la miez de noapte... si uneori si in timp ce dormeam! Ne-am organizat, ne-am sucit, ne-am dezorganizat, ne-am adaptat, ne-am socotit, ne-au iesit virgule, am luat-o de la capat... ce sa mai despicam atatea fire?!?! Sintem bine! Om vedea ce-o mai fi!alintutzahttp://www.blogger.com/profile/07205392537839136896noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6374114295036351839.post-5691152604561766552014-05-27T10:28:00.001+03:002014-05-27T10:28:35.224+03:00Liniste pe Cafenea...N-as fi crezut niciodata ca imi va fi atat de greu sa gasesc 10 minute sa scriu cateva randuri. N-as fi crezut ca o piticanie mica de 86 de cm si aprox. 10 kg e in stare sa epuizeze in nici o ora trei adulti simultan. N-as fi crezut ca imi va fi asa greu sa gestionez timpul, dar...<br />
<br />
Au trecut trei zile si trei nopti de cand Kitty a manifestat primele semne ale unei viroze puternice. Incepem a patra zi... si ea doarme acum pentru ca am facut impreuna noapte alba... A treia! <i>Frunzaream</i> un pic FB-ul si m-au apucat asa... niste nervi de oboseala si ciuda... daca or exista!!!! Pentru ca ma doare sufletul si mi-e ciuda ca parca lumea intreaga se distreaza, iar ea sta in casa, cu febra ca un <i>roller</i> <i>coster</i> de la 38,5 - 39,6 - 40,2. Care nu mai trece!!! Orice-as face!!! Nu mi-e ciuda ca lumea se bucura de vremea frumoasa. Ma doare ca ea sufera si plange si nu isi gaseste locul... Ma doare disperarea de a nu sti cum sa o mai ajut. Si ochisorii ei tristi cand o ridic din pat la 2 si la 3 si la 4 dimineata sa o duc la dusul cu apa rece, ochisorii ei parca imi sfasie inima si imi dau senzatia ca in viata mea nu am mai trait asa neputinta si revolta si amaraciune si deznadejde si... Offff, numai mama sa nu fii!!<br />
<br />
Asa ca e cam liniste pe Cafenea pentru ca, eu una, as vrea sa scriu acolo numai lucruri vesele si motivante, povestioare care sa aduca zambete, pozitive... Si nu ies, fir-ar sa fie!!! Nu in perioada asta!! :((alintutzahttp://www.blogger.com/profile/07205392537839136896noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-6374114295036351839.post-48545531796807365602014-05-27T10:14:00.001+03:002014-05-27T10:14:18.821+03:00La multi ani, tataie Ioane!Desi Arina zice ca e secret ca e ziua ta (o avea ea logica ei!), eu iti spun public la multi ani. Sa fii sanatos... si cu multa rabdare... cu stocuri de rabdare... Fiindca fara tine nu ne-am descurca! Uneori am senzatia ca Arina te iubeste mai mult decat pe oricine. Iar Katerina te viseaza si iti spune numele si in somn. Primul lucru atunci cand le iau de la gradinita/cresa e simplu "Tataie???"... Pentru ca tataie le rasfata, le ia jucarii, le pregateste <i>casorele</i> cu fructe, le cara in brate, le repara jucariile stricate, cauta peste zi ce li se nazare lor ca vor peste noapte, le vegheaza si le protejeaza si merge pana in panzele albe pentru orice pentru ele. Toata lumea stie ca pentru ele tataie Ioane e Dumnezeu, iar pentru tataie Ioane ele sunt totul.<br />
<br />
Clar eu nu as fi unde sunt aici fara tataie Ioane. Si poate nu sunt coerenta in exprimare dupa trei nopti nedormite... Dar, fara tataie Ioane, eu nu stiu cum as face fata. Pentru ca si pe mine ma ajuta infinit, ma "descurca", cumva ma cara inca in brate chiar daca nu mai sunt de mult un copil sau nu ne vedem zilnic. Si in rest... E secret in sufletul meu ce avem noi pentru el. Dar sper ca el simte in ciuda a tot si a toate!<br />
<br />
La multi ani, tataie Ioane!!!alintutzahttp://www.blogger.com/profile/07205392537839136896noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6374114295036351839.post-57433504085726058642014-05-18T11:46:00.000+03:002014-05-18T11:46:00.022+03:00De-ale Arinei"Kitty, baga capul la <i>butui</i>. "<br />
<br />
"Tataie, vecinul are parul cret ca tine."<br />
"Cum cret, Arina??"<br />
"Asa, doar pe margini adica."<br />
<br />
"Mami, tu n-<i>as</i> putea fara mine??"<br />
<br />
"Cand vine ploaia, <i>bunetele</i> fac cerul mov."<br />
<br />
"Azi vreau sa <i>plastilinez</i> toata ziua!"<br />
<br />
"Trebuie sa imi iei si niste <i>magnete</i> cu printese, mami!"<br />
<br />
"M-a suparat tataie Vasile!!"<br />
"De ce?"<br />
"A zis ca el e tac-tu mare.... Si atunci tati e tac-tu mic. Si eu vreau sa fie tati ta tu-mare!!!"<br />
<br />
"Am facut o <i>pafta</i> buna, mami! Am invatat-o pe Kitty sa zica "mars!""<br />
<br />
"Kitty, vezi daca esti <i>narzdavana</i>?!? Te loveste cineva!" (Bineinteles chiar ea!)<br />
<br />
"A mazgalit Kitty desenul, mami... Dar sa nu te ingrijorezi!"<br />
<br />
"Pot sa ma imbrac singura, dar nu pot sa pun <i>soselutele</i>."<br />
<br />
"Ai auzit ce spune fetita?"<br />
"Nu e fetita."<br />
"Cum nu?? O cheama Lorelei."<br />
"Pai da. E baiat."<br />
"Lorelei e nume de fata."<br />
"Nuuu. Daca era fata o chema Loreleia."<br />
<br />
"Stii cum se cheama cand bagi capul in apa la inot? <i>Scosfundare</i>."<br />
<br />
"Ce dans pregatesti?"<br />
"Charleston."<br />
"Serios?? Si cum e?"<br />
"Pai intai incepe cu ceva ce nu stiu, apoi urmeaza ceva interesant la care rad toti copiii... Si apoi faci la revedere."<br />
<br />
<br />alintutzahttp://www.blogger.com/profile/07205392537839136896noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6374114295036351839.post-72315068346069687802014-05-02T21:47:00.000+03:002014-05-02T21:47:15.528+03:00Si inceput de maiM-am inchis in baie sa pot scrie repede ceva. Pentru ca in fiecare zi tot aman si aman... Si pierd ideile, schimb subiectele. Acum am zis ca nu mai astept sa adoarma fetele. Ar fi prea mult si s-ar putea sa capitulez oricum eu inaintea lor. De dincolo se aud rasete si strigate si in mod sigur Toby ar vrea cu disperare sa ii deschid si lui usa pentru refugiu!<br />
Din cand in cand mai aud si pumni mici batand in usa, cate un "mami" intrebator... Apoi se intorc la joaca cu niste oua de plastic pe care le-au primit azi cadou. Tati e arbitru si trambulina si sac de lovituri si amortizor pentru caderi... Si in mare stiu exact ce se intampla, dar in acelasi timp e loc de atat imprevizibil din partea lor!!!<br />
<br />
N-am plecat la mare de 1 mai, nu am organizat nici o excursie, nu am simtit nevoia sa evadam niciunde pentru ca acasa ne simtim cel mai bine. Acasa e veselie, e caldura, e liniste in galagie si relaxare in haos. Acasa am facut lucrurile dupa cum ne-am dorit si momentam nu credem ca le-am gasi la fel prin alte parti. Acasa muncim, ne jucam, ne distram, ne suparam, ne impacam, improvizam, ne apucam de lucruri, ne razgandim... Facem orice pentru ca totul depinde de noi, de noi intre noi si la noi e iubire neconditionata care trece peste orice.<br />
<br />
Asa ca la inceput de mai noi am tuns iarba, am montat trambulina, am dichisit terasa, am facut si gratar, am fost si bucurosi de oaspeti, am alergat copiii, ne-am jucat, am ras, am facut nazdravanii, am glumit, ne-am si contrazis... Nu ne-am plictisit!!! Si-am putea s-o mai tinem asa cateva zile! Ca bine-ar fi ca oboseala pe care o resimtim sa fie mereu doar asa de dulce!alintutzahttp://www.blogger.com/profile/07205392537839136896noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-6374114295036351839.post-27396397512542269032014-04-30T19:59:00.002+03:002014-04-30T19:59:10.019+03:00Pe final de aprilie...Greu cu scrisul! Si cu multe altele. Ma omoara timpul! Sau mai degraba lipsa lui. Dar nu el ar fi problema majora.<br />
<br />
Arina s-a lovit sambata la un picior. Si doua zile nu a calcat pe el. Ca am carat-o numai in brate... e un detaliu. Plansetele si vaitatul si irascibilitatea si neputinta si ingrijorarea si gandurile peste ganduri - "oare cat o fi de rau?!?", "oare n-ar fi trebuit sa ii treaca deja?", "oare e durere-durere sau doar teama de durere?!?"... astea toate termina orice psihic. Nu ne-am repezit la doctor. Cred ca teama de ghips... iar ghips!!!... ne facea pe toti sa speram ca in 5-10 minute trece. N-a trecut nici pana acum. Am fost la urgenta iar, iar radiografie... Am scapat de ghips, dar <i>cutzu</i>' tot schiop e!! Nu calca bine, profita sa faca desen in loc de dans la gradinita (ea ar face desen in loc de orice!), o tot urmaresc si imi storc creierii cum sa facem sa revenim la mersul complet si apasat. Am trecut de la comprese la gheata, de la masaj la exercitii, de la rugaminti la un ton mai dur, de la promisiuni la santaj, amenintari si povesti sperietoare. :))) Nu e dramatic. Dar ea capoasa, eu cu pitici... Ne consumam!<br />
<br />
Pe langa asta, de doua zile nu vrea la gradinita. Habar n-am de ce. Imi spune ca vin niste baietei care fac multa galagie, iar pe ea o doare capul. E adevarat - sunt copii prea agitati, nazdravani, rautaciosi, incontrolabili... copii pe care parintii incearca sa ii integeze si sa ii modeleze folosindu-i pe ceilalti drept suport. Nu-mi place sa imi stiu copilul obiect de terapie, dar nici nu o pot tine izolata. Pana la urma colectivitatea are riscurile ei, iar ea trebuie sa invete sa se adapteze. Chiar daca mai plange, chiar daca devine si ea salbatica uneori. Pot incerca si eu sa aplic propriile lectii folosind o tehnica inversa. Ceea ce ma amaraste cel mai mult insa e ca unii dintre acesti copii au ca punct de plecare lipsa de educatie, aroganta, orgoliul exagerat, mentalitatile invechite si indobitocite si chiar nesimtirea propriilor parinti. Si, daca zic dur, imi asum!!<br />
<br />
Iar Katerina trece printr-o alta etapa de rosu-n gat si febra. Nimic conatagios. Doar ca e greu sa ramana acasa intr-o zi lucratoare. Si il sacrificam pe tataie care e un erou. Orice parinte face ce e mai bine pentru copilul lui... Iar eu una, in plus, m-am obisnuit sa fac bine si pentru alti copii. Ceea ce nu se prea aplica in egosimul sau paranoia generala a parintilor din ziua de azi. Eu mi-am tinut fetele departe de alti copii chiar si la raceli minore. Imi asum responsabilitatea pentru ele si manifestarile lor si nu am riscat sanatatea altora. Primesc in schimb raceli livrate la pachet de la copii care merg cu stoicism la gradinita chiar daca abia stau in picioare... sau suspiciunea altora care nu cred ca eu pot discerne, dupa mai bine de patru ani de experienta, daca fetele mele sunt apte de contact cu alti copii.<br />
<br />
Si ma gandeam ca... Am fost pregatita pentru oboseala, pentru nopti nedormite, am fost pregatita sa nu stiu multe in nenumarate randuri. Am fost pregatita sa invat, sa experimentez, sa renunt la timp liber, sa ma adaptez... sa ma schimb. N-am fost si nu sint pregatita insa pentru durerile de inima pe care le resimt zilnic, pentru grijile pe care mi le fac in continuu, pentru panica pe care o simt atunci cand imi vad fetele suferind, pentru lacrimile lor, pentru neputinta si vulnerabilitate, pentru zile in sir de stres... Sau poate sunt doar eu asa. In general copiii isi schimba parintii... Unii mai putin, altii complet. Ramane de vazut cum ma descurc si cu asta.alintutzahttp://www.blogger.com/profile/07205392537839136896noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6374114295036351839.post-41990871653625092272014-04-19T22:19:00.000+03:002014-04-19T22:19:03.854+03:00Merry Easter!!!E asa o vreme afara ca ma intrebam de dimineata daca maine e Pastele sau Craciunul! In fine... N-am vopsit nici un ou! Si-am vazut ca sunt atatea pe Facebook, ca nu m-ar mira sa aud numai cotcodaceli in urmatoarele zile. Bine, eu nu inteleg de ce nu se limiteaza lumea la zece oua vopsite de familie... adica risipa asta cu cartoane intregi ma depaseste. Sa nu ma dau eu insa mai carcotasa!<br />
<br />
N-am facut cozonaci, n-am facut pasca, n-am facut nimic... Si nu ma laud! Cand eram copil savuram cele douazeci de feluri de mancare pregatite de mamaie. Acum prefer putin, treptat, fara ghiftuiri si infulecari de parca de-a doua zi ne-asteapta foametea. Recunosc, sunt linistita si pentru ca a gatit mama pentru patru familii! Si ma bucur ca avem mancarea asigurata pentru urmatoarea saptamana. In rest...pentru mine sarbatoarea nu consta in mancare. Chiar deloc! Pentru mine e important sa fiu in familie, sa ma amuz pe seama fetelor, sa-mi stea inima cand se arunca de pe canapea, s-o vad pe Arina cum pregateste desene cadou sau cum pune la cale sa il pacaleasca pe tataie cu un ou de plastic si pe Kitty cu mersul cracanat si manutele lipicioase ridicate pentru luat in brate. Eu sunt fericita ca ii am pe toti bine sanatosi, ca nimeni nu poate fi suparat pentru ca zgatiile aduc cu ele numai bucurie si iubire, sunt linistita si norocoasa! Cu asta ma laud eu si starea asta o doresc tuturor!alintutzahttp://www.blogger.com/profile/07205392537839136896noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6374114295036351839.post-86879653237518522022014-03-27T18:42:00.001+02:002014-03-27T18:42:43.326+02:00Vreau o zi in care sa ma plictisesc!Chiar vreau!!! Sa stau degeaba, fara "mami, imediat inseamna acum!", fara sa fiu arbitru, fara sa alerg de la serviciu la gradinita, de la gradinita la cresa, de la cresa acasa la despachetat, la facut pregatiri pentru a doua zi, la pune-te masa, "treceti la dus" si ce s-o mai gasi. Da, stiu!!! Sa am grija ce imi doresc! Pentru ca oricum nici nu cred ca mai stiu sa ma plictisesc. Dar... uneori ma gandesc asa... ca sunt zile in care chiar nu stiu ce-ar mai putea incapea.<br />
<br />
De dimineata ne-am trezit la 5.45. Aa ca ziua se anunta din start lunga. Si-am trait la poluri extreme. Arina a fost la circ... cu gradinita. La 8, cand ea urca in autocar, ma simteam fericita pentru ea si invidioasa. Mi-am adus aminte cum era in copilarie, cat imi placeau momentele de genul asta, cat eram de nerabdatoare si entuziasmata... Asa ca ea azi. Mi-a povestit cu lux de amanunte. De rege, de printese, de spiridusi...<br />
" Si erau camile, cai... si tigri."<br />
"Si ti-au placut tigrii?"<br />
"Nu."<br />
"Nu?"<br />
"Pai nu... Mi-a placut chiar tot!!"<br />
Iar tataie, neatent, intreaba"si tigrii erau?"<br />
"Tataie!!! Ce asculta mami asculti si tu!!!"<br />
<br />
In partea cealalta... A sunat telefonul pe la 1.30. Cand suna si vad cine suna, stiu ca nu e de bine. Katerina s-a lovit cu capul de o mobila la cresa. S-a invinetit, a urlat, au chemat asistenta, au pus comprese. Panica generala! M-au sunat sa ma pregateasca. Mai rau m-au speriat. Mi s-au inmuiat picioarele la propriu... stand pe scaun. Si cate scenarii si ganduri pana am ajuns sa o vad!! Din fericire e ok. Dar ce cosmaruri o sa am noaptea si ce nelinisti ore intregi pe parcursul unei zile!!! Si in momente din astea constientizez ce fragile sunt, cum se poate intampla orice in orice moment, cum nu le pot proteja la tot pasul... Prefer sa ma alerge prin casa, sa topaie pe mine, sa ma plang ca nu ma asculta... As vrea sa ma plictisesc... Dar doar cand ele dorm linistite langa mine.alintutzahttp://www.blogger.com/profile/07205392537839136896noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6374114295036351839.post-67332748694744205442014-03-26T22:31:00.001+02:002014-03-26T22:31:11.931+02:00Pe final de ziDupa ce am mancat azi cam asa: o chifla generoasa cu doua felii de salam si una de cascaval, un ditamai carnatul cu cascaval... si cartofi taranesti langa, o gogoasa chiar uriasa, un mini-pateu cu mere, niste resturi de kiwi si portocala de pe la fete, vreo doi pumni de alune, o bucata de somon cu mamaliga... si o tabletoaie de ciocolata cu ce-o fi avut ea prin compozitie... Si am mai si baut doua cafele cu zahar, un <i>latte, </i>o doza de Cola si vreo trei sorbituri de Pepsi... Ma intreb de ce dracu' imi e foame acum in loc sa imi crape burta!!!!<br />
<br />
Si ca variante am:<br />
- ficat iesit din rodaj si turbat de-a binelea... dupa dulce in speta;<br />
- nervi scapati de sub control... dar nu nervi in sensul de crize la propriu, ci nervi din aia din adrenalina si anxietate... ca deh, din ce bagi energizante, din aia o iei razna;<br />
- mirosul carnatilor pe care ii prajeste la ceas de noapte sotul meu pofticios... acum ca jivinele junioare dorm chipurile;<br />
- pur si simplu o zi din aia in care poti baga fara contorizare... ca de-as avea numai din astea as rupe cantarul in doua;<br />
- batranetea care nu ma mai tine tare in fata poftelor, tentatiilor... si care nici nu imi mai face disparute sunculitele prea usor;<br />
- toate variantele de mai sus!!!<br />
<br />
Cred ca am mancat si litere. Si aproape imi e frica de ziua de maine!!! Dar nu, nu tin regim!! As manca un ecler!!alintutzahttp://www.blogger.com/profile/07205392537839136896noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6374114295036351839.post-42990178016193273102014-03-24T21:29:00.000+02:002014-03-24T21:29:12.460+02:00Asa... mai nimic!Am cinci minute in care as putea sa scriu pentru ca maimutzele se cearta pe jucarii... si cu jucariile. Liniste nu e, dar nu isi baga nimeni degetele in tableta... Inca! Necazul e ca taman acum nu am inspiratie... Adica nu vin cuvintele singure sa scriu repede si eficent. Pffff!!!<br />
<br />
Si mai suna si telefonul!! Dupa ce n-a bazait toata ziua... Mai imprastie si asta alea doua-trei ganduri ametite. Si al naibii de greu mai e sa le readuni de vreme ce, din capul locului, nu erau relevante. Daca iti propui sa pui pe hartie... sau pe o foaie word sau pe orice, iti dai seama din cate nimicuri e compusa o zi, cum zboara vorbele fara sa le constientizezi... Prin cate stari treci, cum acumulezi emotii si te schimbi... Iti dai seama ca poate te plangi de rutina... si numai rutina nu e. Sunt clipe pretioase pe care e posibil sa ajungi sa le regreti. E linistea aia cand nu se intampla nimic major... pe care o realizezi abia atunci cand se intampla si iti doresti sa ai puteri sa dai timpul inapoi.<br />
<br />
La mine e seara cu "Nu, Kitty, nu cu aia!", "Arina, da-i te rog si ei jucaria!", "Mami, mi-a luat desenul!", cu maraiala de oboseala, negociere pentru doua sau trei filme animate, cu aruncatul orezului din farfurie, cu alergatul pentru spalatul pe dinti... Si-om vedea cum pica sortii - noapte linistita sau agitatie si treziri dese.alintutzahttp://www.blogger.com/profile/07205392537839136896noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6374114295036351839.post-78589701945793172962014-03-23T17:49:00.002+02:002014-03-23T17:53:35.813+02:00Dimineata de operaDa, de dimineata am fost cu Arina la Opera... Opera Nationala... Pentru spectacolul Hansel si Gretel.<br />
http://onb.operanb.ro/ro/opera/85-opera/134-hansel-si-gretel<br />
<br />
N-am fost ca sa zic ca am bifat si asta, si nu povestesc ca sa ne dam intelectuale. Pur si simplu incerc de mult sa o duc si la o astfel de varianta de poveste. Pentru ca mie imi place baletul. Si-am cumparat o data bilete, la <i>Alba ca Zapada</i> daca nu ma insel, inainte sa ne dam seama ca politica institutiei este de a nu permite accesul copiilor sub 6 ani. Au cateva (4-5) spectacole pentru care ii vad apti si pe cei de 4 si 5 ani... Dar nu se joaca toate intr-o stagiune. Asa ca posibilitatile sunt limitate si mie asta nu imi convine.<br />
<br />
In rest... Arina a fost incantata. Si eu la fel. Multi copii in sala... Si multi copii pe scena. Copii veseli, talentati, care in mod clar se bucurau pentru ceea ce fac. Decoruri superbe, costume energizante, pline de culoare si tinerete, muzica deloc obositoare. M-am gandit initial ca inseamna mult doua ore si un pic, fie ele si cu pauza. Luasem in calcul varianta de a pleca dupa 20 de minute. Dar chiar nu a fost cazul. Si am fost surprinsa sa constat ca publicul mic in general a fost captivat. Da, multi parinti citeau textul sau mai explicau... si se auzea un oarecare murmur. Dar nu plansete, nu tipete, nu rasete, nu obraznicii. De buna seama spectacolul a fost conceput pentru ei, iar ei au simtit asta.<br />
<br />
Si e frumos sa iti educi copilul de mic sa aprecieze, sa stie sa aplaude, sa ofere flori. Nu cu forta. E ok sa incerce, sa constate ca ii place si sa spuna singur ca mai vrea. Si nu, nu erau doar fetite. Si da, majoritatea erau imbracati frumos, chiar elegant... Ceea ce e iarasi un lucru de buna cuviinta, de respect. Sunt detalii care probabil pentru unii nu inseamna nimic... Dar pentru altii, chiar fac diferenta care ii ridica cu o palma mai sus.alintutzahttp://www.blogger.com/profile/07205392537839136896noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6374114295036351839.post-44385312459911803212014-03-21T20:40:00.000+02:002014-03-21T20:40:32.479+02:00Cum sa nu o iubesti???"Pune-o langa mine pe canapea, mama!"<br />
<div>
"Nu pot acolo, mama! O sa cada."</div>
<div>
"Stiu ca o sa cada, mama! Dar trebuie sa <i>invata </i>si<i> </i>ea<i>!"</i></div>
<div>
<br /></div>
<div>
"Mami, stii de ce nu am zis ca sa ma duci in spate?"</div>
<div>
"De ce, mami?"</div>
<div>
"Ca mi-e mila de spatele tau!"</div>
<div>
<br /></div>
<div>
<span style="background-color: rgba(255, 255, 255, 0);">"Cati ani au trecut, mami?"<br />"De cand?"<br />"De maine!"<br /><br />"Vrea si papusa mea sa <i>tricicleze</i>."<br /><br />"Am facut o prajitura si am pus-o acum la <i>cocit</i>."<br /><br />"O sa fac acum... cat ai clipi ochilor!"<br /><br />"Vrei sa ne jucam, mami? De-a adevar si de-a jocurile si de-a mami te iubesc pe tati si de-a tati te iubesc pe mami? Vrei, mami, vrei?"<br /><br />"Ti-e rau, mami? Nu <i>si</i>-ai revenit?"<br /><br />"Te doare piciorul?"<br />"Daaa! Ia sa stii cum merg!"<br /><br />"De ce ii facem <i>aiosoli</i> lu' Kitty?"</span><br />
<span style="background-color: rgba(255, 255, 255, 0);">"Trebuie."</span><br />
<span style="background-color: rgba(255, 255, 255, 0);">"Si ii pui si aspiratorul? Mie mi-e frica."</span><br />
<span style="background-color: rgba(255, 255, 255, 0);">"De ce?"</span><br />
<span style="background-color: rgba(255, 255, 255, 0);">"L-am prins eu pe tati cand zicea ca ii rupe nasul cu el!"</span><br />
<span style="background-color: rgba(255, 255, 255, 0);"><br /></span>
<span style="background-color: rgba(255, 255, 255, 0);"><span style="background-color: rgba(255, 255, 255, 0);">"Am mancat felu' unu salata </span><i>amientala</i><span style="background-color: rgba(255, 255, 255, 0);">."</span><br /><br />"A facut <i>freba</i> iar, mami?"<br /><br />"Maaaai, mama vitrega a vorbit cu un sunet viclean!"</span><br />
<span style="background-color: rgba(255, 255, 255, 0);"><br /></span>
<span style="background-color: rgba(255, 255, 255, 0);">"Fac <i>piurete</i> cu fusta asta."</span><br />
<span style="background-color: rgba(255, 255, 255, 0);"><br /></span>
<span style="background-color: rgba(255, 255, 255, 0);">"Offff, vai steaua mea!"</span><br />
<span style="background-color: rgba(255, 255, 255, 0);">"Steaua ta?? Tu ai inima, mami!! Inima ta!"</span></div>
alintutzahttp://www.blogger.com/profile/07205392537839136896noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6374114295036351839.post-1217464675744650112014-03-20T21:37:00.000+02:002014-03-20T21:37:30.521+02:00Ciudatenii de primavara<div>
Ce-a mai trecut si ziua asta!! Si cred ca am luat-o razna! Pentru ca... Am plecat de-acasa la 7.15, in fuga, crizata, pe jumatate nepregatita... Nimic neobisnuit pana aici!! N-am apucat sa mananc... Iarasi, no surprise! Am inghitit din doua guri, la un semafor, un Barni din stocul Arinei. Daaaaar!!!! Cine ma cunoaste o sa isi dea seama de proportiile unei zile anapoda pentru mine.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
- m-am urcat in masina si am dat muzica tare... Eu care am facut un hobby din a da orice mai incet peste tot, eu care am dureri fizice de urechi atunci cand tipa fetele, eu care nu pot dormi daca bazaie un tantar etc. etc. etc. Revelatia e ca muzica urlatoare ajuta daca vrei sa nu iti mai asculti gandurile. N-am racnit si eu, desi am fost singura in masina... Dar poate maine dimineata o fac. Trec la urmatorul nivel.</div>
<div>
- m-am dus la farmacie si mi-am luat vitamine. Si farmacista mi-a zis ca s-a ingrasat 5 kg de la ele. Iar eu nu am dat inapoi! Ba chiar am inceput sa le iau! Ca tot as vrea sa mai dau jos vreo 3! S-ar putea sa nu mai am aceeasi atitudine cand n-or sa ma mai incapa pantalonii... Dat deocamdata sunt senina! Senina in fata unei masive acumulari de pufosenie! Wow!!! Si am mancat si carne cu cartofi prajiti si tort... ca sa stiu o treaba!!!</div>
<div>
- de dimineata am purtat esarfa!!!! Iar la serviciu s-au vandut coliere azi. Si nu ca mi-am luat... Mi-am luat doua!! Iar eu, de fel si cam fara drept de apel, abia suport gulerul unei camasi. Ramane de vazut daca o sa le port... Deocamdata nici nu am la ce. :))) Sau daca, si asta e cel mai probabil, peste vreo 6 luni o sa le impart amatoarelor de zdranganeli. </div>
<div>
<br /></div>
<div>
Ceea ce nu se schimba, observ, sunt accesele de sinceritate. Si e periculos!! Pentru ca imi ies pe gura diverse... si nu ca nu le gandesc, dar uneori diplomatia e mai utila. O parea greu de crezut... ideea e ca eu nu mint niciodata. Dar macar mai evitam, o mai intorceam, mai imi muscam limba si tineam pentru mine. De la un timp insa... Mai bine nu ma intrebati si nu ma provocati!!! Ca s-ar putea sa va surprind!</div>
alintutzahttp://www.blogger.com/profile/07205392537839136896noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6374114295036351839.post-63375890356065616572014-03-11T16:32:00.000+02:002014-03-11T16:32:06.356+02:00WorldWideWeb<div style="text-align: justify;">
<table cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="float: left; margin-right: 1em; text-align: left;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiL9_h-kAzDVqoKIDFJgfj7Ylzd75i7j-1k33J_hQCUyHtJo72lCkuLSEAuXpST-CLKVtvyALJDp7WW94zUXUXp3P43NsOFPQ4OT0Hekx3Br0ltdK_3p8Nw78kvBBQ3cZgZyGt3lgTJXZU/s1600/internet-main.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; margin-bottom: 1em; margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiL9_h-kAzDVqoKIDFJgfj7Ylzd75i7j-1k33J_hQCUyHtJo72lCkuLSEAuXpST-CLKVtvyALJDp7WW94zUXUXp3P43NsOFPQ4OT0Hekx3Br0ltdK_3p8Nw78kvBBQ3cZgZyGt3lgTJXZU/s1600/internet-main.jpg" height="320" width="213" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><a href="http://fileshare-acho.blogspot.ro/2010/11/speed-internet-connection-use-opendns.html" target="_blank">@ Internet source</a></td></tr>
</tbody></table>
Marturisesc ca sunt dependenta de internet. La birou, acasa, ziua sau ca acum cand scriu, in toiul noptii, caut informatii si ma alimentez cu ele, in functie de nevoi.</div>
<div style="text-align: justify;">
In stransa legatura este si frecventarea amicului Facebook. De el nu sunt dependenta sau cel putin asa imi place sa cred :) Trecand peste functia sa (FB) de "radio sant" modern, pot spune ca pe mine m-a ajutat sa cunosc, chiar si asa virtual, oameni frumosi si talentati. Si m-a ajutat sa stiu la cine sa apelez daca am nevoie de o bijuterie deosebita, daca vreau un aranjament floral, cearsafuri pentru patul lui Bebi, un tort desavarsit sau invitatii pentru botez.</div>
<div style="text-align: justify;">
Cum timpul devine pe zi ce trece marele meu dusman, ma bucur ca exista unelte cu care sa te lupti ca sa il dilati si oameni pe care sa te bazezi, stiind ca daca dai un e-mail gasesti ajutor si intelegere si rezolvarea unor probleme care in mod normal ar dura mai mult.</div>
<div style="text-align: justify;">
Recunosc ca internetul depersonalizeaza, de principiu cel putin, relatiile dintre oameni si totusi, daca stai sa iei totul la bani marunti, ne si apropie.</div>
<div style="text-align: justify;">
Si ne creaza timp pentru noi si pentru cei dragi noua, timp care o data castigat, merita fructificat din plin.</div>
<div style="text-align: justify;">
Va dau un exemplu simplu, fara cea mai mica intentie de reclama: acum cateva luni am aflat ca exista posibilitatea de comenzi online la Carrefour. Cu cateva click-uri am economisit timp, efort dar si bani.</div>
<div style="text-align: justify;">
Daca am conexiune la internet pot sa lucrez de acasa si astfel nu imi abandonez nici profesia si nici copilul, gasesc calea de mijloc.</div>
<div style="text-align: justify;">
Daca am internet imi permit sa imi public aici pe blog gandurile zanatice.</div>
<div style="text-align: justify;">
Daca am internet pot publica acest post tastand cu o mana, in timp ce pe cealalta se lafaie feciorasul meu.</div>
<div style="text-align: justify;">
Pot sa calatoresc, sa ascult un concert sau sa fac shopping doar stand in pat si impartind restul de timp cu cei dragi.</div>
<div style="text-align: justify;">
Nu pot prin spatiul www sa miros o floare, sa simt cum imi adie vantul prin par sau sa savurez un ecler.<br />
De aceea nu avem o relatie bazata pe exclusivitate ci mai bine spus una prin care ne satisfacem reciproc nevoile.<br />
Pentru restul, exista viata pe bune, cu greu si bine, cu sus si jos, cu minuni si visuri implinite :)<br />
De asta, in fiecare zi trebuie sa ne trezim cu zambetul pe buze si sa multumim pentru ce avem in viata, chiar si pentru ceva banal precum conexiunea la internet :)</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
elliehttp://www.blogger.com/profile/13469064600924239758noreply@blogger.com0Bucharest, Romania44.4325 26.10388890000001544.069698499999994 25.458441900000015 44.7953015 26.749335900000016tag:blogger.com,1999:blog-6374114295036351839.post-23144655717364315262014-03-10T18:38:00.001+02:002014-03-10T18:39:40.185+02:00Si iar ha-ha-ha!!"Mami, uite <i>amulantza</i>!"<br />
<br />
"Tableta mea si-a luat-o in <i>creza</i>."<br />
<br />
"Vrei sa facem un <i>speriment</i>, mami."<br />
<br />
"Du-te la colt acum tati sa imi iei <i>roja</i>!! Trebuie sa imi fac unghiile si mami nu-mi da voie la tableta."<br />
<br />
"Daca nu-mi aprinzi lumina o sa ma <i>speriu</i>!"<br />
<br />
"Kitty merge la cresa maine. Ce-o inveti?"<br />
"Kitty, sa nu ceri de noi!!"<br />
<br />
"Mami, cand dau in ceva <i>murdaros</i>, printesele isi ridica rochia!"<br />
<br />
"O sa modelez cu plastilina mai multe <i>curcubele</i>."<br />
<br />
"Mami, vrei sa iti dau o <i>milioana </i>de <i>pupiciuri</i>?"<br />
<br />
"Am <i>coriele</i> la gat!!!"<br />
<br />
"Nu vreau sa te uiti pe <i>Peisbuc</i>, mami!!!"<br />
<br />
"Kitty, Toby e <i>siufut</i>!!"<br />
<br />
"Mamaie, da-mi niste apa sa ma <i>ocaresc</i>!" (racoresc)<br />
<br />
"Mami, te iubesc si te indragesc fiindca atunci cand eram mica m-ai dat pe lume."alintutzahttp://www.blogger.com/profile/07205392537839136896noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6374114295036351839.post-33629985102373079872014-03-06T09:56:00.001+02:002014-03-06T09:56:06.029+02:00???Sunt nedumerita!!! Adica stiu ca sunt cam de pe alta planeta in ultima vreme... Totusi... E toamna afara??? Parca nici octombrie trecut n-a fost asa mohorat! Vine noiembrie??? Ma astept sa inceapa sa ninga din moment in moment. De fapt cred ca mi-ar conveni mai mult. S-ar mai lumina o farama intunericeala asta antipatica.<br />
<br />
Parca nici martisoarele nu prea se mai vad pe nicaieri. Florile primite s-au ofilit prea repede... ma gandesc ca nu le prinde deloc bine nici lor frigul. Virozele, racelile si alte imbolnaviri din gama au atins mai pe toata lumea... si nici chip sa mai plece!!! Pai ce treaba e asta?? Cu cine sa ne certam???<br />
<br />
Incalzire globala, gaura in stratul de ozon, rasturnarea lumii cu fundul in sus sau pur si simplu facere in ciuda... Oricare dintre ele sau toate la un loc... Vorba e... Nici babele nu mai sunt ce-au fost!!! :(alintutzahttp://www.blogger.com/profile/07205392537839136896noreply@blogger.com0