In ultimele zile am ajuns la concluzia ca nu-i chip sa o fac pe Mariuca sa manance galbenusul... ala amarat de o data pe saptamana. Nu-l mananca gol, nici in supa-piure de legume, unde mai pui ca m-am chinuit sa ii fac si galuste... n-a fost impresionata neam! Asa ca m-am tot gandit pe unde sa il mai ascund si in dupa-amiaza asta, pentru masa-gustare de la 4.30 - 5, m-am decis sa fac o clatita. Am pus galbenusul cu pricina, niste apa si putina faina. Am fost tentata sa pun putin zahar vanilat, dar am renuntat. Si nici sare n-am pus... ma tin de promisiunea de a nu-i da decat accidental in vreo coaja de paine pana la 1 an. Am incins bine teflonata, n-am pus ulei si am turnat clatita. Cand s-a facut pe o parte, am intors-o si am ciufulit-o a la Kaiserschmarrn-ul austriac... si a iesit o chestie galbena (ca deh, era cu ou de tara) si un pic pufoasa. Am pus-o in castronel si peste am turnat si o lingurita de magiun Topoloveni... ca am auzit ca n-ar avea E-uri.
Asa aspectul cred ca nu e cine stie ce, dar copilului i-a placut... adica a mancat. Si-a bagat si manutele in castron, s-a vopsit cu magiun si pe haine... dar mai avem pana sa mancam cu furculita si cutit si fara sa murdarim toata casa! Tare e ca jumatate a mancat-o cu iaurt... dar de asta tati nu ar fi asa mandru! :)
ce gusturi bune are copilul...si cand te gandesti ca noi ii chinuim cu piureuri si supe...as manca si eu o clatita :))))
RăspundețiȘtergerebravo, arina!!!!