Prietenia de la job este una dintre formele des intalnite ale acesteia (clasificarea imi apartine).
Pe la fiecare serviciu pe care l-am avut, am reusit sa imi fac prieteni.
Ciudat, as spune, eu fiind antisociala prin definitie. Totusi, exista persoane cu care esti pe aceeasi lungime de unda de la inceput si faptul ca lucrati impreuna nu face altceva decat sa alimenteze si sedimenteze o frumoasa relatie.
Aproape de fiecare data, decizia de a-mi schimba job-ul a fost influentata sau amanata pentru ca imi era nu stiu cum sa imi parasesc colegele.
Cel mai dragut a fost, cand, in mai multe dati, ne-am luat talpasita cu toatele, schimband angajatorul si asa, deodata, sentimentul de vina ca iti lasi prietenele singure dispare, chiar daca fiecare a apucat-o pe drumul sau.
Dar tocmai aici devin lucrurile frumoase. Fiecare fiind cu drumul sau, avem mai multe de povestit, de barfit si disecat. Si chiar daca nu ne vedem zi de zi, este tare distractiv sa depanam amintiri despre locul care ne-a unit sau povesti despre ceea ce facem mai nou.
Este un sentiment tare, tare placut, sa stii ca in fiecare loc pe unde ai trecut si ai muncit, cel putin un suflet a vazut lucrurile la fel ca tine, a simtit si a trait la unison cu tine.
Nu o sa uit niciodata cand lucram sambata si internetul era un lux chiar daca eram intr-un palat, cand ne faceam salata si cappuccino in vila din Dorobanti sau cand stateam pana la 10 noaptea sa pregatim dosare. Toate sunt amintiri frumoase care ma fac sa ma bucur tare mult pentru ca sunt atat de castigata sa am astfel de prietene!
Ciudat, as spune, eu fiind antisociala prin definitie. Totusi, exista persoane cu care esti pe aceeasi lungime de unda de la inceput si faptul ca lucrati impreuna nu face altceva decat sa alimenteze si sedimenteze o frumoasa relatie.
Aproape de fiecare data, decizia de a-mi schimba job-ul a fost influentata sau amanata pentru ca imi era nu stiu cum sa imi parasesc colegele.
Cel mai dragut a fost, cand, in mai multe dati, ne-am luat talpasita cu toatele, schimband angajatorul si asa, deodata, sentimentul de vina ca iti lasi prietenele singure dispare, chiar daca fiecare a apucat-o pe drumul sau.
Dar tocmai aici devin lucrurile frumoase. Fiecare fiind cu drumul sau, avem mai multe de povestit, de barfit si disecat. Si chiar daca nu ne vedem zi de zi, este tare distractiv sa depanam amintiri despre locul care ne-a unit sau povesti despre ceea ce facem mai nou.
Este un sentiment tare, tare placut, sa stii ca in fiecare loc pe unde ai trecut si ai muncit, cel putin un suflet a vazut lucrurile la fel ca tine, a simtit si a trait la unison cu tine.
Nu o sa uit niciodata cand lucram sambata si internetul era un lux chiar daca eram intr-un palat, cand ne faceam salata si cappuccino in vila din Dorobanti sau cand stateam pana la 10 noaptea sa pregatim dosare. Toate sunt amintiri frumoase care ma fac sa ma bucur tare mult pentru ca sunt atat de castigata sa am astfel de prietene!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu