De Craciun

Si mie imi miroase deja a Craciun. De ceva vreme si din ce in ce mai mult. Aprinderea beculetelor de pe 5 decembrie si ghirlandele care impodobesc strazile principale din minunata noastra capitala europeana nu prea m-au impresionat. Dar probabil mi-a fost de mare ajutor zapada care s-a asternut peste tot si care imi place la nebunie in ciuda problemelor pe care le-a creat. Si mai e si faptul ca am schimbat atmosfera de oras sufocant pe una rurala, mult mai linistita si mai relaxanta. De la fereastra dormitorului meu iarna se vede cu totul altfel anul asta.
Ce-i drept nu mai e Cracinul de odinioara. Nu mai am vacanta la bunici cu zapada care tinea la nesfarsit si care era perfecta pentru sanie. (Banala sanie! Acum exista schiurile si patinoarele si snowbord-urile si snowmobilele si alte snow-chestii care mai de care mai indraznete si mai costisitoare. Dar mie imi ajungea sania. Lungimea unei zile de sanius nu ajungea niciodata, dar o sanie care sa alunece bine era singurul lucru de care aveam nevoie.) Nu mai merg nici cu colindatul si nu mai simt nici placerea de a merge la Pomana Porcului. (Faptul ca nu mananc carne de porc e o deprindere a ultimilor ani determinata chipurile de traiul intr-o societate informata si cultivata. Doar se aleg acum vacantele in locuri exotice cu recreere la centre de spa, nu? Eu as fi ales cu draga inima Pomana Porcului oricand, pacat insa ca oamenii care o faceau atat de speciala pentru mine nu mai sunt.)
Si ce s-a mai schimbat? Bradutii mici care luminau timid in camerele de la drum ale caselor de tara au fost inlocuiti acum cu mii de beculete, ghirlande uriase care stralucesc in toate culorile pe toate strazile… ca nu le mai pot spune ulite. Vecinii mei parca au initiat un concurs – cine are cele mai multe si mai frumoase luminite agatate pe casa, in pomi si peste tot. Nu arata toate foarte bine, dar am intrat in atmosfera si nu pot sa nu ma bucur. E sentimentul ala de asteptare… asteptarea ca urmeaza sa se intample ceva frumos si deosebit. Bradul meu e artificial si nu arata foarte bine anul asta… din pacate nu prea am avut posibilitatea sa ma ocup de el. Nu m-am putut bucura nici de alergatul prin oras dupa cadouri… incerc sa ma obisnuiesc cu ideea ca o sa fiu un Mos cu alte prioritati anul asta. Ascult colinde, dar nu merg la concerte. Mi-e dor sa ies sa fiu cu prieteni, dar trebuie sa ma rezum la ai primi pe cei care au timp de vizite.
Astept in schimb. Astept un mic miracol. Anul asta ma bucur de emotiile de dinaintea unui mare eveniment, iar la anul… stati numai sa vedeti!!