Am primit acum doua zile un urias buchet de lalele rosii. Nu de la un admirator secret, pur si simplu de la o persoana foarte draguta. Si a fost o senzatie tare placuta. Dar si un motiv sa cad un pic pe ganduri. Cam rar fac oamenii gesturi frumoase fara nici o ocazie, fara nici un interes! De fapt rar sunt oamenii atenti la ceea ce se intampla in jurul lor, astfel incat sa poata sa suplineasca putin sau sa compenseze pentru zile mai putin bune, pentru diverse probleme sau tristeti. Sau pur si simplu sa faca un gest pozitiv pentru ca vine din interiorul lor si atat.
Uneori nu observam nici ceea ce se intampla imediat langa noi, daramite sa ne largim putin orizontul. Uneori observam, dar ne e lene sa ne manifestam. De multe ori am vrea, dar nu avem si nici nu ne facem timp. Si se mai intampla si sa ne dam seama de lucruri prea tarziu, sa reactionam cand nu mai e cazul. Cred ca avem impresia ca traim o vesnicie si ca, la un moment dat, o sa avem ragaz si pentru detalii.
O fi optimism de primavara, dar m-am convins, si o sa incerc sa imi mentin parerea, si sper si sa nu uit oricat as fi de dezamagita uneori, ca sunt si oameni care, sub impulsul momentului (pentru ca asta poate fi foarte sanatos!), iti pot face ziua de o mie de ori mai buna. O floare lasata pe birou, cu sau fara bilet, cu sau fara indicii, un pupic pe obraz in semn de “multumesc”, un mail de incurajare, o gluma spusa la momentul oportun… sunt atatea si atatea. Daca le primiti, dati-le mai departe sau inapoi sub alta forma. Si-o sa vedeti ce bine e!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu