Prajitura lu' mamaie

Mamaia mea a implinit 78 de ani acum doua zile. Sa-mi traiasca! :) Si are o memorie fantastica! Ceea ce nu as putea spune despre mine, de exemplu, dar noroc ca acum s-au inventat excel-ul si reminder-ul!
Cand am fost la ea ultima data, am intrebat-o de prajitura aia buna cu smantana si nuca pe care ne-o facea cand eram mici, frate-miu si cu mine. Era prajitura de Paste si Craciun... alaturi de alte vreo 10 pe care le tot mesterea in saptamana premergatoare evenimentului. Preferata mea era, si este Alba-ca-zapada, dar prajitura cu smantana, ca asa ii ziceam, parea mai delicatesa avand in vedere ca pe vremea aia, inainte de Revolutie respectiv, nu era chiar usor sa facem rost de smantana.
Mamaie inca stie reteta pe de rost. Mi-a dictat-o si am facut si eu minunatia... care mie, normal, nu mi-a iesit atat de minunatie pe cat ii iesea ei.
5 oua frecate bine cu 15 linguri de zahar. Apoi se adauga 15 linguri de smantana, 15 de faina treptat, un praf de sare, un plic de praf de copt stins cu zeama de lamaie, esente dupa preferinte si, dupa ce se toarna in tava, se pune si nuca pe deasupra.
Si iese cam asa:



Ei ii iesea intotdeauna galbena si pufoasa si buuuuuuuuna!! :) Si mie pe-aproape!