Moaca mea mica, cum imi mai place mie sa o numesc, imi zice "mami, ubec!" E nevoie de traducere? Sa zicem ca a auzit de suficient de multe ori formularea, de la mami, tati sau mamaie (restul isi manifesta dragostea prin fapte, nu prin declaratii directe), ca sa poata spune si ea cele 2 MARI cuvinte. Bine, ei ii iese doar jumatate din unul, dar se intelege perfect ideea. Si chiar are mai mult efect asa!
Nu, nu le repeta ca o maimutzica, asa cum ar fi specific varstei si cum face de fapt cu altele, ci chiar le spune singurica si neintrebata. Si chiar cred ca intelege ce spune pentru ca isi alege de minune momentele - ba seara la culcare cand sta langa mine in pat si vrea sa se mai uite "pic" la "pada" (prescurtare in pasareasca ei pentru Alba ca Zapada), ba dimineata dupa ce o imbrac de plecare (atunci cand nu-mi bate obrazul ca o trezesc desi ei ii e somn). A, si atunci cand vrea ceva de la tati, in general sa ii incalzeasca lapte. Deci, cum ziceam, nu numai ca stie ce vorbeste, dar uneori are si obiective si strategii de a le atinge!
E ceva ce nu se poate descrie... felul in care ma simt cand o aud. Si imi da si ceva incredere si confirmare pentru faptul ca poate totusi fac o treaba buna incercand sa ii fiu pe cat posibil mereu in preajma. Sa vedem mai tarziu cum o sa fie - cat de zgarcita va deveni in exprimare sau cu cine va mai trebui sa impart bucuria unor astfel de cuvinte. Acum, trebuie sa recunosc, trisez si profit pentru ca numai eu inteleg tot ce zice. Daca spune si altora si ei nu inteleg, nu se pune la socoteala, sac!!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu