miercuri, 20 februarie 2013

Tot din Jurnal

Am o marturisire de facut! Acum vreo 6-7 ani ma gandeam ca al meu sot nu prea le are cu copiii. Nu era genul care sa se uite dupa vreunul pe strada, nu ii baga in seama pe cei ai prietenilor… desi e adevarat ca nici nu prea aveam prieteni cu copii, nu prea facea planuri care sa includa vreun motzat… cu atat mai putin motzata. Pana nu a mai scapat de gura mea si a fost de acord sa incercam sa avem unul. L-am speriat eu bine ca se face cam tarziu! Si el si-a pus ambitia cu mine sa vad ca ii iese! :)

La inceput a sustinut sus si tare ca nu vrea decat baiat… si ca o sa aiba baiat! Si acum imi vine sa rad cand imi aduc aminte cat de serios spunea ca o sa il cheme Badea Ion! Si a iesit fata! (Conform dovezilor, se pare ca noi doar fete facem.) Cred ca a avut cateva emotii legate de faptul ca poate n-o sa stie sa creasca o fata. Si, de fapt, cand s-a nascut prima nu prea stia cum si de unde sa o ia. Nu ca eu as fi stiut!!

Fie vorba intre noi, pe la inceputuri le-a cam dormit. Dar am avut si copil cuminte care nu ne-a supus la grele incercari noaptea. Cu mancatul a fost haos. Dar eu trageam din greu ziua, iar seara el se amuza. De fapt asta e o diferenta majora intre noi. El ia ia mult mai usor lucruri pentru care eu ma dau cu capul de pereti. Eu sunt cu inventatul problemelor, el e cu rezolvatul… desi uneori solutiile pe care le propune sunt dintre cele mai nastrusnice. Eu stau cu mana pe butonul de panica, la el totul e posibil. Eu, de cele mai multe ori, pun mana pe telefon si sun, iar el vine sau ia masuri.

In momentul de fata e super mandru de fetele lui. Pe cea mare o rasfata, dar e oarecum mai mult responsabilitatea lui. Se pare ca au gasit o cale super buna de comunicare… desi uneori mi-as dori ca Arina sa asculte totusi de cineva! Cu cea mica sta in momentele in care eu sunt prea obosita sau atunci cand mai am alte lucruri de facut. De fapt am fost si eu putin surprinsa sa constat ca e mult mai implicat de data asta si ca intelege ca am nevoie de ajutor fara sa ii cer. Deci, pentru cei care au mai facut pariuri, de data asta chiar se trezeste noaptea, fie ca pleaca dupa ceva la farmacie, fie ca ii face Pufoseniei un biberon si o hraneste, fie ca o cara pe Arina de la un pat la altul… sau ca suporta sa fie perna ei linistitoare. :)
Ma gandesc sa nu scriu prea mult totusi. Nu de alta, dar sa nu il deochi! :)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu