Jurnal de bord... ziua 3

Cu un mare oftat si viteza melcului o luam de la capat – tratament, dat jos din pat, mers la baie… si repede-repede sa tragi cu ochiul sa vezi ce face bebe. Dupa vizita neonatologului vine in camera… si incep frustrarile: nu mananca suficient pentru ca oboseste si adoarme, daca nu mananca suficient, ii e foame si intr-o ora iar se trezeste si plange, cand rezolvi cu astea, trebuie schimbat… si per total la fiecare pas simti nevoia sa chemi pe cineva in ajutor.

Pare atat de simplu in teorie!! Ce poti sa ii faci unui bebe de 2, 3… cateva zile, ba chiar si o saptamana – doua. Mananca si doarme! Eh, nu mereu! Eu macar de data asta nu am mai fost socata ca un bebe atat de mic poate sta treaz… si cu fiecare zi din ce in ce mai mult. Ceea ce nu e un capat de lume. Dar daca plange?? Prima lectie e sa nu intri in panica. Daca o inveti pe-asta, jumatate din batalie e castigata. Apoi incepi sa il cunosti… sau iei diverse prin eliminare – foame, somn, trebuie schimbat… Da, si cand le pui pe hartie nu par a fi multe si grele. Dar cat de tare si de usor iti sare inima din orice!! Si cum ti se pare orice detaliu un mega-potential-dezastru!

Cea mai grea cred ca e starea de confuzie. Ti se pare ca aveai o groaza de lucruri de facut si nu le-ai facut, ca uiti tot si nu te poti organiza, ca esti nepregatita… Eu una am facut liste si am scris o groaza in a 2-a zi. Si ce?! Gandurile tot vraiste mi-au ramas. Mai am pana sa fiu linistita si fara teama ca in orice moment poate sa apara ceva. Nu-mi plac deloc surprizele in faza asta! De nici un fel!