ReVeDeRe

Nu stiu de ce primavara imi da aripi ca nici macar nu miroase a Red Bull (slava Domnului, de fapt!), dar nu pot sa nu ma minunez de miracolul acestui anotimp. Iarna si frigul imi ingheata vointa, initiativa si patosul si intru in hibernare. Dar primavara ma scutur de toate cojoacele si revin in forta.

Primavara imi da viata, ma renaste si ma reinventeaza an de an si de asta o iubesc ca pe o mama buna.

Ei bine, primavara asta am decis ca trebuie sa recuperez la capitolul prietenie (cred ca exista un trend la Cafenea la noi sa vorbim despre acest subiect). Nici eu nu am o lista interminabila de prietene dar ma bucur sa spun ca am cateva cu care ma mandresc. Cred ca am mai vorbit in trecut de un principiu invatat la psihologie denumit 3-5-7 si care spune pe scurt ca un om poate avea maxim 3 prieteni extrem de apropiati (un fel de BFF), 5 prieteni foarte buni si 7 prieteni in total. Cam atat suporta baierele sufletului nostru, restul intra in categoria cunostinte, colegi, orice altceva. Daca stai sa analizezi lucrurile si te gandesti bine, cam asa este. Ce nu ne-au invatat in scoala este ca cei 3, 5 sau 7 nu trebuie sa fie toata viata aceiasi si din pacate asta trebuie sa o descoperi pe propria ta piele.

In timp am invatat sa imi aleg pe spranceana, cum se spune, oamenii cu care ma inconjor. Evident ca si spranceana si nasul si flerul mai dau rateuri cateodata, nu poti citi oamenii ca pe o carte deschisa nici dupa multi ani de asa-zisa prietenie. Dar din dezamagiri inveti si te ridici si ajungi sa mergi mai drept pe un nou drum.

Sunt oameni insa cu care rezonezi de la inceput, cu care esti pe aceeasi lungime de unda si cu care chiar daca te vezi o data in an te simti la fel de bine ca si cum ai fi reluat o discutie intrerupta cu o zi in urma.

Nu trebuie sa dai dovada de nimic, sa aduci cadouri sau sa savarsesti cine stie ce fapte de vitejie ca sa primesti ceva la schimb, pentru ca prietenia nu este un troc ci pur simplu, este. Sunt oameni care te accepta asa cum esti, care te iubesc neconditionat, care te admira, care iti sunt alaturi, care se bucura si sufera alaturi de tine, care nu te judeca oricat de tare ai fi gresit. Oameni de la care poti sa furi cu incredere energie pozitiva ca sa te incarci pentru un an de zile si care nu se supara pentru o astfel de fapta pentru ca au de unde sa iti ofere atatea si atatea lucruri frumoase.

Sunt oameni frumosi, care merita prietenia ta si care poarta cu mandrie apelativul de prieten.

Ei bine, primavara asta mi-am facut mea culpa pentru ca mi-am neglijat toate cele 3,5,7 prietene si am decis ca trebuie sa imi revin! Asa ca, desi poate suna ciudat fiecare zi de luni a unei noi saptamani am alocat-o redeverii cu cineva drag.

De ce luni? De ce doar o zi pe saptamana? Luni, ca sa incepem saptamana cu bine si pentru ca dupa week-end suntem mai relaxate. O zi pe saptamana doar, nu pentru ca mi-ar geme agenda de alte intalniri sau as sta zi de zi exagerat peste program, ci pentru ca in restul timpului ma duc la sala, ma relaxez si mai trebuie sa dau si pe acasa pentru ca sotul meu merita toata atentia din lume si de ce sa nu o zic pe aia dreapta, el face parte cu succes din categoria BFF. Trebuie sa le impacam pe toate si sa gasim acel echilibru care ne aduce liniste si bunastare sufleteasca.

Ma bucur astfel de primavara si de prietenele mele si va sfatuiesc si pe voi sa incercati sa va aduceti aminte mai des de cei dragi, familie si prieteni!