Un nou inceput

Ploaia de primavara ii acopera urmele pasilor in timp ce noaptea ii inghite imaginea cu fiecare metru parcurs. Bon Jovi ii canta in ureche prin Ipod-ul infasurat pe post de esarfa si ii spune sa ramana (“Stay”) dar ea isi inteteste parca mai tare mersul.

Nu stie de cine fuge sau de ce. Stie doar ca ploaia si Ipod-ul ii acopera gandurile ce ii navalisera mintea. Ce bine e sa poti spune Stop! acelui fluviu nestavilit si irational. Adevarul e ca se cam saturase de tot si avea nevoie sa o ia de la capat. S-a oprit pentru o clipa in parcul pe care il traversa mereu fara sa il priveasca, fara sa se bucure si a recunoscut ca pierduse cel putin 3 ani din viata neglijand acel peisaj care si in noctura avea un farmec aparte. Mirosul de iarba proaspat cosita si de flori de camp o invaluie. Si dintr-o data afla ce are de facut. Ca sa inteleaga, ca sa accepte, ca sa mearga mai departe trebuie sa devina toti acei oameni pe care o corporatista i-a blamat mereu. Cu gandul acesta, se adaposteste sub un pod si isi petrece noaptea acolo incalzindu-se la focul dintr-un tomberon, parasit in graba de un hoinar. A doua zi, cu haine jilave si ponosite se aseaza la intrarea unei biserici si intinde mana cerand un cot de paine cu care sa isi stapaneasca foamea. Dar nu e simplu sa cersesti. Un vagabond mai iscusit ca ea ii propune un targ pe care nu aveam cum sa il refuze: Ipod-ul ei contra a jumatate de paine. Ce alegi? Gandurile nu ii mai vajaiau in creieri dar stomacul facea mai rau ca un tren in gara. Alege painea pe care o dramuieste insa, ca sa ii ajunga si pe mai tarziu. Hoinareste o zi intreaga si vede orasul asa cum nu o facuse niciodata, prin niste ochi liberi si fara grija. Pe la ora 7 simte o agitatie nefireasca din buzunarul interior al hainei. Uitase ca are si mobil… O, cata paine ar capata pe Smartphone-ul ei .. 

Intreaba timid cine o suna de parca ar fi raspuns la un telefon "furgasit". Debusolata de tonul vocii apelantului, respira adanc si rosteste ragusit: Demisionez.

Inchide telefonul si il pune bine pentru ca valoreaza hrana pe mai multe zile.

Dupa o saptamana se intoarce acasa. Vecinii stramba din nas cand se intalnesc cu fiinta care duhneste a sobolan murat, este inghiontita si amenintata cu Politia. Dar nu ii pasa ce cred altii. Rascoleste in acelasi buzunar interior dupa o cheie. Mana ii tremura, de frigul din oase si de emotia din suflet.

A doua zi vinde tot, paraseste capitala si isi incepe propria afacere cu HQ intr-un orasel de provincie.

De atunci invata oamenii cum pot sa devina puternici si sa isi constientizeze propria forta si la povesteste mereu cum a trebuit sa decada pentru a-si cunoaste propriile limite si a-si oferi un nou inceput.