Despre Florenta as putea vorbi la nesfarsit pentru ca m-a impresionat cu adevarat.
Toata lumea m-a avertizat cat de frumoasa este Italia, dar cum singurele incursiuni in aceasta tara s-au rezumat la Verona si Genova bifate ultra-rapid in drum spre Franta si Sardinia care, ca orice insula are un caracter aparte fata de continent, nu mi-am putut forma o parere obiectiva pana acum.
Au fost 4 zile pline in care am gasit totusi ragazul sa dam o fuga cu trenul pana la Pisa pentru ca nu puteam rata o urcare in turnul inclinat.
Florenta este un leagan de cultura, arta, istorie, traditie, de savoare, de vechi si totusi nou.
Daca apreciezi toate acestea este dificil sa nu te indragostesti de ea.
Am combinat placerea obsedanta de a vedea cat mai multe obiective renumite (ca orice control freak ce se respecta) cu surprinderea placuta de a descoperi locuri noi si nebanuite, poate fara stralucire, notorietate sau reclama dar care iti incanta deopotriva ochiul, uneori poate mai mult decat cele arhicunoscute.
Ne-am pierdut pe stradutele stramte in multimea de necunoscuti, ne-am imbatat cu aromele specifice locului, ne-am integrat in peisaj de parca eram acolo de la inceputuri.
Am mancat, am baut, am comparat, am cantarit, am admirat, am ramas uimiti si atrasi de acest frumos oras.
Pisa este alta poveste. Turnul este probabil cel mai cunoscut edificiu din zona si exista tendinta de supraestimare a lui in defavoarea catedralei, spre exemplu. Aceasta ne-a oferit un cadou deosebit si anume faptul ca am asistat la slujba de duminica: mesajul transmis a fost inaltator si universal valabil indiferent de religia de care apartineai iar corul iti facea efectiv pielea de gaina atunci cand canta.
Aceste doua orase din provincia Toscana ne-au placut si ne-au incantat simturile si ne-au facut sa ne dorim sa revenim si sa exploram si mai mult.
Toata lumea m-a avertizat cat de frumoasa este Italia, dar cum singurele incursiuni in aceasta tara s-au rezumat la Verona si Genova bifate ultra-rapid in drum spre Franta si Sardinia care, ca orice insula are un caracter aparte fata de continent, nu mi-am putut forma o parere obiectiva pana acum.
Au fost 4 zile pline in care am gasit totusi ragazul sa dam o fuga cu trenul pana la Pisa pentru ca nu puteam rata o urcare in turnul inclinat.
Florenta este un leagan de cultura, arta, istorie, traditie, de savoare, de vechi si totusi nou.
Daca apreciezi toate acestea este dificil sa nu te indragostesti de ea.
Am combinat placerea obsedanta de a vedea cat mai multe obiective renumite (ca orice control freak ce se respecta) cu surprinderea placuta de a descoperi locuri noi si nebanuite, poate fara stralucire, notorietate sau reclama dar care iti incanta deopotriva ochiul, uneori poate mai mult decat cele arhicunoscute.
Ne-am pierdut pe stradutele stramte in multimea de necunoscuti, ne-am imbatat cu aromele specifice locului, ne-am integrat in peisaj de parca eram acolo de la inceputuri.
Am mancat, am baut, am comparat, am cantarit, am admirat, am ramas uimiti si atrasi de acest frumos oras.
Pisa este alta poveste. Turnul este probabil cel mai cunoscut edificiu din zona si exista tendinta de supraestimare a lui in defavoarea catedralei, spre exemplu. Aceasta ne-a oferit un cadou deosebit si anume faptul ca am asistat la slujba de duminica: mesajul transmis a fost inaltator si universal valabil indiferent de religia de care apartineai iar corul iti facea efectiv pielea de gaina atunci cand canta.
Aceste doua orase din provincia Toscana ne-au placut si ne-au incantat simturile si ne-au facut sa ne dorim sa revenim si sa exploram si mai mult.
Una promessa rimane una promessa!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu