La brioșe înainte

Mare revelaţie mare! Sunt complet paralelă şi bâtă în ceea ce priveşte gătitul. Gătitul ăla adevărat, mai presus de omletă și cartofi prăjiți și câte o prăjitură din când în când. În ultimele 10 săptămâni, în fiecare marţi, mi-am luat de la chioşcurile de ziare nişte cărţi dintr-o serie dedicată unor afecţiuni des întâlnite, unor terapii alternative, suplimente alimentare etc., serie care are şi o groază de reţete culinare. Şi, dacă tot le-am luat, am zis să fac şi eu măcar o salată sau un desert ceva.
Păi treaba stă cam aşa... 10 cărţi a câte 40-42 de reţete... am o colecţie pe cinste! Numai că... nu prea am găsit una pe care să o şi realizez. Am luat-o, previzibil, cu începutul – să fac repede nişte sandwich-uri... zic! Cu sardele şi morcov. Nu suna rău! Până am ajuns la punctul în care scria să pun 30 de grame năsturel tocat şi 2 linguri de chives proaspăt, şi ăsta mărunţit. Ce-i ăla chives recunosc că nu ştiu... iar năstureii parcă erau niste flori??? Sau cel puţin aşa erau pe la mamaie pe la ţară. Nu m-a mai tentat. Am trecut la urmatoarea – Salată cu fenicul, măr şi heringi. Prea complicat pentru o salată. O groază de ingrediente şi nici măcar nu am avut răbdare să citesc modul de preparare pentru că se întindea pe vreo două pagini. M-am oprit la 120 ml de cidru sec, 2 eşalote feliate... ce naiba-s alea eşalote???, 1 bulb mic de fenicul... Celelalte vreo 15 ingrediente au rămas necitite. Unde găsesc eu năzbâtiile astea???
Mai departe – tapa... asta trebuie să fie de prin Spania... nu mă bag că nu ştiu ce-s ăia cartofi săpunari. Salată de fenicul şi fasole. Iar fenicul??? Ce e aşa grozav la bălăria asta?! Sau nu e bălărie?! Şi fasole flageolet!! Rimează cu caşalot! Ăsta măcar ştiu ce e. Sandwich cu pui şi avocado. Hai că de avocado am auzit. Şi de salata iceberg că cică trebuie şi din aia... deşi nu ştiu cât de uşor e s-o găsesc la magazin. Îmi ţin respiraţia până spre sfârşit şi... zbang! 20 g germeni de alfalfa. E o reţetă klingoniană asta???
Mă mut la supe şi ciorbe. Dau peste una cu bucăţi de peşte. Mă uit cruciş încă de la primul ingredient – un sfert de linguriţă de firişoare de şofran... apoi iar cartofi săpunari... A, si nu orice fel de peşte! Egrefin!! Ăsta e vreun mutant ceva?? După ce trec cum pot de vreo 10-12 ingrediente, ajung la 750 ml supă simplă de peşte. Păi eu ce pregătesc de fapt aici, supă de peşte cu supă de peşte??? Deci sar şi peste capitolul ăsta. Oricum nu mă impresionează că pentru supa de curcan trebuie să folosesc castane şi arpacaş (cum s-or împăca astea 2?!), iar supa de linte cu brânză Stilton nu-mi spune chiar nimic.
Legume... cu un sos de iaurt... Ducă-se şi astea că iar e cu năsturei si... cruşăţea??? Dacă vorbesc repede nici nu îmi iese cuvântul ăsta. Pilaf cu pui – mamaie în mod clar nu îl făcea cu lapte de cocos şi bulion de pui şi coriandru şi chimion şi scorţisoară!
Hai, gata! Nu pe bune!! Vreau şi eu un dicţionar!! Adică ar trebui să googlez la fiecare pas şi apoi nu ştiu câte şanse aş avea să găsesc toate cele ca să fac exact o reţetă din astea. Păi ori folosesc ca peşte tilapia sau chefal rosu (?!?!), ori mai bine fac un pastrăv simplu la cuptor şi gata! Curcuma, lemongrassul, şalota, cardamomul, boabele de quinoa, cuminul macinat, grâul bulgur, kumquat-urile, concentratul de tamarin şi citonella, rascovi, bouquet garni, hasmaţuchi habar n-am cum şi unde şi de ce şi în ce limbă există, iar măcrişul, rubarba, apa de portocal... şi pe-aia de trandafir... şi cicoarea... pe-astea toate nu prea știu de unde să le iau. Ca să nu mai zic că pentru mine e suficient că există smântână dulce şi smântână acră ca să mai am nevoie să ştiu şi de aia de cocos, iar dovlecii acorn, dacă nu-s ok pentru plăcintă sunt inutili din punctul meu de vedere. Cât despre ardei... păi e tot aia sosul de ardei roşu stil Louisiana (nu ştiu dacă sosul sau ardeiul e în stilul ăsta) cu ardeiul chipolte în adobo (cred că nici traducătorul n-a ştiut echivalentul) şi ardeiul jalapeno murat? Şi napul suedez şi fasolea Lima şi ciupercile shiitake... să fie sănătoase la ele acasă, dar vreau şi eu nişte reţete umane... posibile!!! Fără lăstari de sparanghel şi florete de broccoli (habar n-aveam că aşa le zice!!!) şi fără să stau să mă minunez de ce la salata de kiwi şi mango trebuie 6 bucăţi kiwi curăţaţi, iar la cea de fructe tropicale 2 kiwi curăţate. Adică si kiwi ăsta e masculin şi feminin după caz???
Concluzia e că probabil n-o să ştiu niciodată care e diferenţa dintre o andivă comună şi una belgiană şi de ce trebuie tăiată pe lat şi nu pe lung, cum e busuiocul thailandez în comparaţie cu ăla banal, dacă zahărul de palmier e mai dulce şi tot aşa. Iar pitica mea mi-ar răsturna în secunda doi amestecul de salată provensală care e aşa de sofisticată că are în compoziţie şi păpădie. Eu sunt ca tâmpitul ăla din reclama cu Caprese la desert. Aşa că înţelegeţi de ce prefer să fac brioşe... şi iar brioşe... şi iar brioşe?
A, cum e cu chimenul şi chimionul? Sunt una şi aceeaşi sau rude sau???