Imi amintesc ca Dan Puric spunea odata ca S.U.A. este tara tuturor posibilitatilor, iar Romania este tara in care este totul posibil. Si adevarat graia!
Nu stiu exact cum o fi la altii dar din cate am calatorit imi dau seama ca nu e atat de rau ca la noi. Ma gandesc numai la vecinii din Ungaria care sunt atat de aproape (ca si spatiu) de noi si totusi atata de departe (cultura, civilizatie, educatie, tot).
Numai la noi cred ca se poate ca in 21 si ceva de ani de la Revolutie sa se fure in continuu iar noi sa suportam ca prostii si culmea, sa mai fie loc de furat si pentru mandatele viitoare pe care tot noi le vom alege pentru ca nu am invatat pana acum ce inseamna votul de blam!
Numai noi putem sa strigam „Criza!” si sa ne bulucim in magazine de parca ar fi sfarsitul lumii, sa cream blocaje in trafic in ciuda scumpirii combustibilului, sa vandalizam H&M-ul de parca ar fi totul gratis.
Luni am constatat cu stupoare ca pana si Capitala Romaniei a devenit plina de contradictii. Centrul orasului nu este altceva decat o replica a cartierelor marginase si obscure. Pe motive de shopping, am luat-o usor pe jos de pe Splaiul Unirii (dupa ce am descins traumatizata din tramvaiul 32 unde urechile mi-au fost vatamate de vocabularul colorat afisat fara jena si de scrasnitul de dinti care spargeau seminte ale caror coji ajungeau fie pe jos in tramvai, fie tot pe jos dar in statie), pana la Kogalniceanu, inapoi pe Calea Victoriei spre Piata Natiunilor Unite si intr-un final am ajuns la magazinul Unirea, evident cu opririle de rigoare la obiectivele de interes.
Am ramas profund dezamagita: gropi, praf, persoane dubioase (ca sa nu fac referire la vreo etnie sau alta ca pana la urma cu totii suntem romani, din pacate), cladiri darapanate, spatii unde pe vremuri erau magazine deosebite acum inchise, din ce in ce mai multi „binevoitori” care sa iti arate un loc de parcare, caini vagabonzi, mult prea multi cersetori. Am zarit si cativa turisti „rataciti” prin Romania si ma intrebam ce-o fi fost in mintea lor cand au plecat in calatorie intr-o astfel de tara si cu ce sentimente si impresii se vor intoarce la ei acasa.
Este trist ca centrul Bucurestiului (nu mai zic de intregul oras sau de tara) in loc sa prospere, sa atraga turisti, ii sperie chiar si pe cei care locuiesc aici.
Pentru ca nu pot schimba nimic (degeaba eu ca individ am o conduita adecvata daca noi ca si comunitate nu reusim sa iesim la lumina) am decis sa apas pe butonul de „ignore” si sa imi vad de ale mele si sa continui sa fiu un om corect fata de mine insami si fata de restul lumii.
Si daca vreodata o sa am copii (asta pentru ca de la o vreme mi se pare un act de mare responsabilitate sa lansezi in aceasta lume nebuna un copil pentru ca nu ai certitudinea ca nu o sa il supui la o viata foarte grea) o sa fac tot ce imi sta in puteri sa nu ramana in aceasta tara fara speranta!
Asta daca nu ma apuc de politica si pot schimba ceva sau ma va schimba politica pe mine si o sa incep sa vad si eu totul din negru, roz!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu