luni, 4 aprilie 2011

Ironic sau nu...

Acum vreo 3 ani, eu si al meu sot am decis sa plecam din Bucuresti. Ma rog, deciseseram noi mai cu ceva timp inainte, dar in 2008 ideea s-a concretizat. Am zis ca ne mutam la tara, la curte sa scapam de aglomeratie si praf si haos (macar partial ca job-urile tot in oras raman no matter what), sa nu mai cautam cate jumatate de ora loc de parcare in fata blocului pentru o masina si sa nu ne mai batem, pentru cealalta masina, cu idioata din dreapta locului platit ca parcheaza prea aproape sau stramb si ne mai cheama tot ea la politie ca ne-a zgariat masina(am zis bine!! Ea a zgariat-o si ea a facut pe victima!) Ne-am mai gandit noi si ca e bine pentru copii sa se joace in siguranta la aer... copii pe care atunci nu ii aveam si care, in prezent, se reduc la unul... dar gandurile erau bune si optimiste. Am facut noi o lista cu pro si contra si atunci mintile noastre luminate au zis ca e bine asa... bine, 75% inca spun asa.

La 3 ani fara o luna de la marea tranzactie de cumparare ne laudam cu parti bune si parti mai putin bune. Avem vecini de treaba si simpatici si saritori (desi unii sunt in curs de mutare si s-ar putea sa cam strice statistica), avem ditamai casoaia – cred ca de 5 ori pe dimensiunea mini-apartamentului in care am locuit inainte... desi mai avem de munca la ea cat pentru 2 vieti, copilului ii place sa se joace in curte si avem si 2 caini pe care ii adora, in schimb ne cam ocoleste lumea pe motiv/pretext ca stam prea departe. Adica eu ma asteptam/imi doream sa ne sune in fiecare week-end cate cineva sa se auto-invite, dar nici macar invitatiile nu sunt prea onorate... dar asta cred ca are de-a face probabil mai mult de noi si nu neaparat cu distanta.

Unde voiam sa ajung de fapt! Azi e prima zi in care s-a mutat langa noi parchetul/judecatoria/sau ce naiba o fi. Si stam intr-o comuna, pe o anexa a unei stradute care, desi asfaltata si cu utilitati, e atat de mica ca de abia de vreo 2 luni i-au dat nume. Cainele cel mare latra delirant, saracul neobisnuit cu prea multa agitatie. Pentru ca, in vreo 2 ore asa, s-au strans la noii vecini pe putin 20 de masini. Si ce masini!!! Audi, Mercedes, BMW seria 6... e, hai si un amarat de Matiz. Deci dintr-o data stam intr-o zona foarte importanta... si populata. Si ma gandesc asa sa nu dam iar peste ceva ce crezuseram ca am lasat suficient de departe - fitosi, afaceristi si interlopi care mai vin din cand in cand sa dea cu subsemnatul (pe-astia, daca voiam sa ii vad, era suficient sa deschid televizorul)... si mai ales aglomeratie si prea mult zgomot pentru o casa linistita la tara. Sper sa nu ne polueze prea mult aerul! Sper sa avem si beneficii de pe urma acestei grandioase mutari!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu