Tot despre copil

De cand m-am trezit imi suna in continuu capul… pe modelul “sint cam chiauna! Bing-bang!”. Desi e nepotrivit spus “m-am trezit”… ca m-am trezit de multe ori si de fapt nu sunt treaza bine nici acum.
M-am culcat pe la 11, iar la 2 si 10 trecute fix s-a sculat copilul - chiar la propriu in fund - pentru ca a auzit un caine latrand pe strada. (Iubesc cainii, dar am vreo 3 prin jur pe care i-as mangaia numai cu suturi in zone dureroase!) M-am dus sa o asez din nou la orizontala in speranta ca n-a apucat sa se dezmeticeasca. As! Cum faceam un pas sa plec, incepeau protestele… din ce in ce mai tari si mai vaitatoare. Ce puteam sa fac in toiul noptii cand abia stateam pe picioare si bajbaiam cu ochii lipiti? Am luat-o in patul mare… iar ea a inregistrat automat faptul ca pe o victorie. Sa zici ca de fapt n-a realizat? Pai se amuza teribil… adica tacamul complet: luat la palme, bagat degetele in ochi… ai mei, bineinteles, aratat cu degetele spre tavan in timp ce din gurita iesea “tu-tu-tu”... pe modelul hip-hop sa zic, apoi batut din palme… si apasat din picior ca pe acceleratie, dar de fapt pe burta mea... de a trebuit sa ma duc la baie si ea sa urle pana m-am intors! Tactica de intors cu spatele – un esec total. S-a ridicat si s-a catarat pe spatele meu ca sa ajunga sa imi vada fata… cat vedea ea prin intuneric… si sa imi apese din nou ochii sa ma faca de fapt sa ii deschid... cred! Ca nu zicea, doar radea!
Cat a durat treaba asta? Mai bine de jumatate de ora… vreme in care somnul meu si-a luat campii. Am numarat oi, am incercat sa rezolv probleme de matematica si logica, am incercat sa imi aduc aminte numele diversilor colegi din diverse perioade… doar-doar ma invinge oboseala… sau trece timpul mai repede si se face dimineata. Cum eram pe punctul sa readorm, mai primeam cate o manuta peste fata, asa ca prin vis sau mai auzeam cate un scancet. Am avut trei tentative sa o duc din nou in patut – la 3 fara ceva… si pe celelalte nici nu mai stiu cand. Am realizat doar ca la 3.30, la 5 si la 7 am adus-o inapoi sa o mangai pe cap sau pe burtica si ea sa isi cante singura sa isi pacaleasca somnul. Si l-a pacalit in reprize pana pe la 8 si un sfert. Apoi i-a facut vant definitiv ajutata decisiv de Toby care zgaria la usa dormitorului si de Bubu care mereu are de comentat, dezaprobator fireste, la orice fiinta care trece pe strada… sau masina destul de des.
In rest… nici nu imi mai place sa dorm! Daca pot sa fac diverse, de ce sa imi mai irosesc timpul dormind?! Si la urma-urmei, ca ma bate sau nu cu palmuta sau cu pumnul… de raman inclusiv cu vanatai sau zgarieturi, nu se compara nimic cu felul in care ma ia in brate sau ma striga prin intuneric “mama”… cu multa apasare pe “m”. Eu cu ea in pat nu pot sa dorm. Clar! Dar macar de-ar dormi ea!