La 11 luni

Tanti doctora i-a spus lu’ mami ca am capul cam mic. Eu zic ca nu e un lucru asa rau pentru o domnisoara ca mine. Si in plus, la 11 luni stiu:
- sa bat din palme;
- sa dansez cu manutele pe sus si chiar sa cant… mai ales pe muzica popoulara;
- sa imi arat dintisorii – 5 la numar si inca unul sau doi in curs de aparitie;
- sa ii intind lu’ mami piciorusul la pupat cand imi spune “da pacioru’!”;
- sa spun “pa” si sa fac si cu manuta;
- sa intind mainile pentru luat in brate… in special cand il manipulez pe tataie pentru ca, si daca incearca sa fuga, strig dupa el “ataie”;
- sa duc telefonul mobil la ureche si sa il tin acolo cum am vazut ca face mami;
- sa scriu… pentru ca m-am prins eu ca, daca am un pix, imi trebuie si hartie, iar pixul se pune si se misca pe hartie;
- sa ma ridic in picioare in scaunelul de masa pentru ca nu-mi place sa mananc, iar daca mami imi da ceva in manuta sa ma pacaleasca, cea mai buna razbunare e sa bag obiectul in castronelul cu mancare.

Mai stiu cine sunt Bubu si Toto si Toby si mai ales pe Toby imi place sa il prind si sa il ciufulesc… asta cand nu-i fac morala. Cateodata stiu si unde imi e nasucul, cel mai mult imi plac telecomenzile si firele si butoanele si sa arunc tot ce prind in spatiul dintre perete si canapea. Unde mai pui ca nu folosesc biberon sau suzeta, pot sa bag mancarea singura in gurita si s-o si mestec… sau sa o scuip daca ma enervez, iar daca ma pune mami, fac si la olita. Nu credeti ca sunt destul de competenta ca sa zica cineva ca am capul cam mic???