vineri, 21 ianuarie 2011

Schimbare

Tocmai s-a cam facut o saptamana de cand a inceput sa-mi pice fata… si aseara mi-a picat de tot. La propriu! Mai pe clarul tuturor, de vreo 4 ani asa (cred, ca nici nu imi mai aduc aminte) petele de la creier au inceput sa-mi coboare pe fata. Nu m-am facut chiar dalmatian, dar m-am intunecat considerabil pe ici – pe colo prin parti esentiale... vorba clasicului.
La inceput n-am dat mare atentie, ca doar de-asta nici nu stiu sa zic cand exact si de ce m-am impestritat. Apoi am inceput sa ma stresez si sa intreb in stanga si in dreapta ce se intampla si ce pot sa fac. Prima concluzie pe care am tras-o – oricat de mult as citi, oricat mi-as ciuli urechile in toate partile la toate povestile sa fiu un om documentat, raman o groaza de lucruri care ma iau prin surprindere. Adica, vorba ceea, pana nu dau cu capul in mod direct, nu suna si nu ma doare. Dupa ce m-am trezit “prajita” bine, am aflat ca e problema des intalnita si m-am prins ca solutia optima e sa previi, ca dup-aia 100% nu se mai repara.
Cu alte cuvinte am vazut vreo 4 dermatologi, am incercat peste 10 creme, m-am certat cu soarele serios… si asta e chiar dureros pentru mine care functionez in functie de el, si pana la urma am ajuns la un peeling chimic, da’ cica facut cu plante si acizi din fructe… si care ustura, da’ usturaaaaaaa… ustura de-mi venea sa raman patata! Dupa peeling-ul asta a urmat picarea fetei de care zic. Adica mi s-a dus un strat de piele prin exfoliero-cojire… si niste pete odata cu el, stratul. Apoi stratul numarul doi a cazut si el rapid prin peeling mecanic – adica mi s-a raschetat fata cu o dracie de masinarie… care si-asta huruia de-am crezut ca raman fara fata de tot. Si n-am scapat! Au urmat vreo 2 straturi de picaturi, o masca, o crema… toate de albire. Iar de-acum, o luna de zile trebuie sa execut si dimineata si seara demachiere – ser cu vitamina C – crema de albire… si-apoi evaluam situatia si sper sa nu o luam de la capat!
Din pacate am interdictie la soare cam pe viata. Adica ma mai vede doar prin crema de protectie, si aia vara cu factor de la 50 in sus… daca s-o fi inventat mai mult! Iar tratamente pentru fata ar trebui sa execut tot nelimitat, macar o data pe luna… ca cica risc sa ma zbarcesc inainte de vreme. In prima faza mi s-a parut mult, apoi, tot ducandu-ma la cabinetul asta de cosmetica, am tras concluzia… alta concluzie, ca sunt foarte multe doamne si domnisoare care merg foarte des acolo pentru masaje si imbunatatiri faciale pe baza de cremuiri si nu mai stiu ce procedee. Si cred ca pana la urma asta e foarte bine. Pentru ca e foarte usor sa neglijezi, sa-ti fie lene, sa ti se para ca tineretea dureaza vesnic… si cred ca te trezesti intr-o zi ca nu mai ai ce sa faci, ca esti o baba batrana stafidita si urata.
Probabil ca sunt o groaza de femei care au grija de ele in felul asta… eu, spre rusinea mea, nu prea le-am luat seama pana acum. Dar ma gandesc ca sunt mult mai multe cele care nu isi permit sa se ocupe si de aspectul asta… din diferite motive. Mi-as dori sa gasesc o cale de mijloc si sa ma tin de ea… macar pentru bebelina mea, pentru ca imi aduc aminte ca la scoala eram foarte mandra in fata colegilor mei ca am o mama tanara si frumoasa.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu