luni, 31 ianuarie 2011
Joaca de-a mancatul
Asa arata Arina cand mananca. Infricosator, intr-adevar! Cum arat eu cand mananca Arina, nu vreti sa stiti! Nici eu nu vreau sa stiu!
Cred ca totul se rezuma la faptul ca nu am ajuns la o intelegere. Nu ne-am prins inca, nici eu si nici ea, cum sa facem un compromis, cine si cat trebuie sa cedeze, ce tine de nestiinta si ce de personalitate si incapatanare. Probabil ca ceea ce stie ea e ca vrea sau nu vrea. “De ce” nu e relevant din punctul ei de vedere… si nici negocierile – am reusit doar pentru scurt timp sa schimbam un sfert de biscuite pe o lingurita de carne si supa. Mai noi, si daca o pacalesti o data, a doua oara te-ai ars… iar o alta pacaleala deja e acceptata mai greu. E reconfortant faptul ca judeca si ca e in stare sa se impuna. E ingrozitor de enervant si frustrant faptul ca nu o poti face nicicum sa inteleaga ca e important ceea ce vrei tu de la ea.
Habar n-am cat trebuie sa insist si cand sa renunt, nu stiu in ce masura trebuie sa o las sa se exprime si sa aleaga, e foarte greu sa fiu ferma si ea sa inteleaga si sa accepte fara sa se enerveze si sa se supere. Asa, teoria e simpla – daca nu vrea, n-o forta. Las-o sa i se faca foame. NUMAI CA… ei nu i se face niciodata foame! Chestie testata! Pentru ea a manca e plictisitor. Cu fiecare inghititura trebuie sa primeasca la pachet si un subiect ajutator, suficient de interesant si captivant, dar nu exagerat de interesant si captivant pentru ca in cazul asta, iarasi, uita sa manance. Nu, n-am invatat-o asa! Da, stiu regula din carti – fara jucarii la masa. Nu functioneaza! Teoriile si regulile n-au nici o legatura cu noi, la noi mancarea e buna daca o mananca Toby, e buna painea goala… sau cu smantana daca o mananca tati stand jos pe covor si nu la masa, e buna placinta cu dovleac de la patiserie si nu cea cu iaurt facuta special de mami… si tot asa.
Iar nervii lui mami sunt deliciosi!! Pentru ca mami se supara, dar nu se poate supara pe copil, se streseaza, dar copilului nu-i pasa... si jocul asta, pana la urma, e la fel de amuzant ca oricare altul!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
da, se pare ca am un copil cuminte....cel putin in ce priveste mancarica. in rest, concuram cu voi :))))
RăspundețiȘtergere