luni, 27 septembrie 2010

Cata intelepciune!

Niciodata sa nu spui niciodata! Adica “never say never” ala de prin filme. Mie una imi suna cam jalnica expresia asta… dar cat e de inteleapta!! Pai nu ni s-a intamplat tuturor macar un lucrusor acolo care sa ne duca cu gandul la ea? Lista mea personala cel putin a devenit cam lunga.
De exemplu am zis la un moment dat ca nu o sa imi iau caine in casa. Ei na! Si cand l-am luat eram gata sa jur ca, dupa ce trece de la faza “cutie” la una mai emancipata, o sa doarma afara in curte. Sigur! Are si camera in cusca cea mare din fata garajului. Dar a intrat in ea fix o data! In rest… credeti ca n-a dormit niciodata pe canapea… sau cu mine in pat?
Cu pisicile eram si mai inversunata. Nu-mi plac pisicile, ce sa fac?! Nu mi-au placut niciodata, desi mamaie imi povesteste mereu ca n-aveam nici 2 ani cand ma lasa singura cu una in casa… una neagra… motan de fapt… celebrul Mircea! Nu sa ma joc cu el, ci doar sa ne contemplam, admirativ probabil, de la distanta. Nu imi aduc aminte, normal, de faza asta… si nu-mi aduc aminte sa-mi fi placut vreodata vreo pisica. Dar ia ghiciti! Sambata am adus o pisica acasa. E neagra toata si… pisicoasa! Adica se baga in sufletul meu… si mi se cam ridica parul! Dar ii dau sa bea si sa manance si o apar de caine. Am doborat si regula asta, ce sa mai!
Ce altceva? Pai mai ziceam si ca nu o sa-mi fortez niciodata copilul sa manance. Si acum numai ca nu stau in cap, doar-doar o inghiti si ea cateva grame. Dar am o scuza… e mica, n-are nici 8 luni. Ce stie ea, nu? :) Culmea e ca s-ar putea sa stie… sa n-aiba chef, sa nu-i fie foame, sa nu-i placa… doar sa-mi spuna in cuvinte nu stie. Dar asa-s parintii… cred!... se iau dupa doctori – “e prea slaba”, “e anemica” etc. Gata! O mai fortez doar un pic! Doar pana invata sa vorbeasca! Mai vedem apoi ce zic.
A, am zis si ca niciodata nu o sa ii dau suzeta. Sunt la un pas sa o fac si pe-asta… numai sa nu o mai vad niciodata ca plange. Dar ma mai tin tare un pic!
Astea-s doar exemplele pe care le am acum imediat in fata ochilor. Concluzia? Daca vreodata va spun “niciodata”, aveti rabdare doar… lasati-ma un pic sa ma mai gandesc… si poate-mi trece! :))

Un comentariu: