Ma gandeam deunazi la cum a evoluat cariera mea in cei 7 ani recent impliniti si mai ca era sa ma apuc sa analizez situatia prin intermediul un Excel dar am preferat sa disec problema prin intermediul “prozei”.
S-a intamplat sa incep, asa cum o fac probabil mai toti stagiarii (cel putin cei de pe vremea mea), fara posibilitatea de a opta pentru ce vreau sa fac (nu ca as fi stiut prea bine la acea vreme ce sa aleg) si am fost atrasa astfel in mrejele Instantei.
Cu trac, cu constientizarea faptului ca teoria a ramas in carti si ca la fata locului realitatea este cu totul alta decat in filmele americane la care viseaza toti studentii la Drept, cu roba pe ger sau canicula, cu privirile cu o usoara unda de desconsiderare a clientilor carora probabil le tremura putin sufletul ca isi lasau vietile sau bunurile pe mana unui incepator, cu lacrimile de bucurie dupa fiecare pronuntare favorabila, cu bune si cu din acelea care te calesc, uite cum am ajuns eu sa fac instanta si mai mult, sa ma indragostesc de ea!
Imi place sa asemuiesc instanta cu dragostea juvenila - atunci cand esti mic si cu capul in nori, cand banii nu conteaza pentru ca dragostea nu trece prin stomac (si cui ii pasa de mancare la varsta aceea!), cand fluturii sunt cei mai buni prieteni ai tai, cand tot ce zboara se mananca.
Dar cu trecerea timpului incepi sa realizezi ca nu mai este atat de fun sa iti petreci toata ziua alergand intre instante sau sperand ca ti se va lua si tie dosarul si se va face dreptate tocmai clientului tau, ca un dosar poate dura si ani pana la finalizare si la fel, ani va dura pana iti vei primi intreg onorariul pentru care numai tu stii cat muncesti, ca traim pana la urma in Romania si asta ne omoara tot timpul.
Si uite ca subit dragostea cea imensa si neconditionata trece prin stomac si te cam gandesti ca e momentul sa iti reorientezi sentimentele catre cineva care iti ofera stabilitate si daca ai noroc si ceva satisfactii.
Si uite cum un avocat se poate reorienta spre Consultanta. In plus, mie una mi se pare o latura a profesiei extrem de feminina. Ai confortul pe care ti-l asigura caldura unui birou, documentele isi au un circuit firesc prin e-mail sau curier, poti purta pantofi cu toc fara probleme ca ramai fara flecuri de atata alergatura, nu trebuie sa te trezesti cu noaptea in cap sa vezi dosarul, clientela este de alt nivel, si multe alte avantaje.
Probabil, revenind la paralela mea cu dragostea, acelasi confort ti-l ofera un iubit asezat, cu un job stabil si banos, fara plete sau cercei in ureche (locatia cea mai fericita!), si care la sfarsitul zilei reuseste sa iti smulga un zambet de pe chipul istovit.
Instanta va ramane totusi pentru mine prima dragoste, dar acea dragoste copilareasca, fara pretentii si asteptari prea mari, care cu timpul devine insuficienta si dupa care ramai doar cu nostalgia unor vremuri frumoase dar pe care nu doresti sa le retraiesti pentru ca o noua dragoste, reala si palpabila, s-a strecurat in sufletul tau!
S-a intamplat sa incep, asa cum o fac probabil mai toti stagiarii (cel putin cei de pe vremea mea), fara posibilitatea de a opta pentru ce vreau sa fac (nu ca as fi stiut prea bine la acea vreme ce sa aleg) si am fost atrasa astfel in mrejele Instantei.
Cu trac, cu constientizarea faptului ca teoria a ramas in carti si ca la fata locului realitatea este cu totul alta decat in filmele americane la care viseaza toti studentii la Drept, cu roba pe ger sau canicula, cu privirile cu o usoara unda de desconsiderare a clientilor carora probabil le tremura putin sufletul ca isi lasau vietile sau bunurile pe mana unui incepator, cu lacrimile de bucurie dupa fiecare pronuntare favorabila, cu bune si cu din acelea care te calesc, uite cum am ajuns eu sa fac instanta si mai mult, sa ma indragostesc de ea!
Imi place sa asemuiesc instanta cu dragostea juvenila - atunci cand esti mic si cu capul in nori, cand banii nu conteaza pentru ca dragostea nu trece prin stomac (si cui ii pasa de mancare la varsta aceea!), cand fluturii sunt cei mai buni prieteni ai tai, cand tot ce zboara se mananca.
Dar cu trecerea timpului incepi sa realizezi ca nu mai este atat de fun sa iti petreci toata ziua alergand intre instante sau sperand ca ti se va lua si tie dosarul si se va face dreptate tocmai clientului tau, ca un dosar poate dura si ani pana la finalizare si la fel, ani va dura pana iti vei primi intreg onorariul pentru care numai tu stii cat muncesti, ca traim pana la urma in Romania si asta ne omoara tot timpul.
Si uite ca subit dragostea cea imensa si neconditionata trece prin stomac si te cam gandesti ca e momentul sa iti reorientezi sentimentele catre cineva care iti ofera stabilitate si daca ai noroc si ceva satisfactii.
Si uite cum un avocat se poate reorienta spre Consultanta. In plus, mie una mi se pare o latura a profesiei extrem de feminina. Ai confortul pe care ti-l asigura caldura unui birou, documentele isi au un circuit firesc prin e-mail sau curier, poti purta pantofi cu toc fara probleme ca ramai fara flecuri de atata alergatura, nu trebuie sa te trezesti cu noaptea in cap sa vezi dosarul, clientela este de alt nivel, si multe alte avantaje.
Probabil, revenind la paralela mea cu dragostea, acelasi confort ti-l ofera un iubit asezat, cu un job stabil si banos, fara plete sau cercei in ureche (locatia cea mai fericita!), si care la sfarsitul zilei reuseste sa iti smulga un zambet de pe chipul istovit.
Instanta va ramane totusi pentru mine prima dragoste, dar acea dragoste copilareasca, fara pretentii si asteptari prea mari, care cu timpul devine insuficienta si dupa care ramai doar cu nostalgia unor vremuri frumoase dar pe care nu doresti sa le retraiesti pentru ca o noua dragoste, reala si palpabila, s-a strecurat in sufletul tau!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu