vineri, 10 septembrie 2010

The Dreamcatcher

De pe vremea cand ascultam caseta cu povestea lui Winnetou m-a fascinat cultura amerindiana. Si uite asa in ’95 la prima mea iesire in afara granitelor mi-am achizitionat de la Sozopol (printre multe nimicuri cu Take That care la noi erau de negasit si reprezentau un must pentru un fan adevarat ca mine) un obiect care mi s-a parut absolut fascinant, un “dreamcatcher”. Acesta m-a insotit pana la plecarea la facultate atarnand linistit de lustra din camera mea, lasand sa treaca doar visele frumoase, sechestrand in panza sa pe cele rele si facandu-le sa dispara odata cu venirea diminetii.
Si uite asa, am ramas si la varsta asta cu convingerea ca in lume trebuie sa existe un astfel de filtru care sa lase in libertate doar lucrurile frumoase, care face sa se intample numai ce este bun si care are ce transmite mai departe.
M-am convins ca pot fi asimilati unui dreamcatcher si oamenii si faptele sau profesiile lor si este minunat ca putem spera in continuare ca avem pe cine conta in a disemina in univers frumosul, bucuria, dragostea.
Fotografia de calitate este pentru mine exemplul perfect de dreamcatcher contemporan. La fel si fotograful, daca pune suflet si talent, daca stie sa exploateze ce este frumos in fiecare dintre noi si sa transmita mai departe din patosul si energia sa, sa te faca sa te bucuri si sa retraiesti peste ani aceleasi sentimente minunate doar privind creatia sa.
Pe Daniel Chindea l-am cunoscut acum 2 ani si cand am ales sa fie fotograful nostru la nunta am stiut ca o sa am mana buna (ca tot ce am ales atunci: sotul, nasii, prietenii care ne-au fost aproape, Cadillac-ul rosu decapotabil, etc). Recomandarea pentru el am regasit-o pe un forum – guilty as charged, dar incercati voi sa pregatiti o nunta, cand esti legal manager la o firma de collection nou aparuta pe piata, altfel decat bazandu-va pe informatiile din marea retea – dar ca fiecare astfel de alegere nu am dat gres.
Si uite ca zilele trecute am avut bucuria sa ne fotografieze din nou la aniversarea noastra.
El a fost la fel de dezinvolt, de pasionat de munca sa si debordant de energie cum il stiam. Iar Noi, la fel ca si prima oara, indragostiti, fericiti de norocul care a dat peste noi si care ne-a scos unul in calea celuilalt intr-o seara de martie acum muuulti ani, avand certitudinea ca peste timp cand vom privi fotografiile sale ne vom simti la fel ca atunci si ca acum.

2 comentarii:

  1. Uneori ma trezesc dimineata devreme si ma bucur de cuvinte frumoase si de oameni cu suflet cald. E atat de bine!

    RăspundețiȘtergere
  2. Sunt foarte frumoase!! Fotograf fara indoiala profesionist, dar sunteti siguri ca nu sunteti si voi modele profesioniste?

    RăspundețiȘtergere