Interviul lunii septembrie: Despre calatorii - cu Andreea

O cunosc pe Andreea de vreo 4 ani si jumatate de cand am plecat intr-o calatorie in capitala Frantei. Mi-a fost recomandata cu caldura, desi pe vremea aceea lucra la o alta agentie de voiaj, pentru operativitate, dragalasenie si ofertele interesante pe care le produce. De atunci, cu ajutorul ei, am bantuit Europa si am inceput sa exploram Asia si ne-am plimbat si prietenii, multumiti si ei de ofertele primite.

Pentru o persoana ocupata, relatia cu cineva ca Andreea este ideala. Mail-ul si mobilul sunt baza acestei relatii, la fel si increderea si faptul ca deja ne stie gusturile si dorintele.

Dar hai sa aflam de la acest Special Guest cum este sa lucrezi la o agentie de voiaj si poate vom primi si cateva ponturi despre calatorii.

C.V.: Andreea, povestete-ne putin despre tine, despre ce visai tu sa te faci cand vei creste mare si despre parcursul tau pana in prezent la Travel Tips.

A.: Chirurg! Nu glumesc, aveam deja doi doctori in familie. La ceremonia aia de taiere a motului, sau cum ii zice, mi s-a spus ca am ales, pe langa pix, parafa maica-mii. Deci mi se prefigura o cariera de doctor. A urmat o incercare - furtunoasa - de a intra in lumea modei - cred ca mai exista pe undeva perdelele pe care le-am taiat ca sa fac rochii papusilor. In general, orice carpa uitata prin casa devenea garderoba de primavara-vara - toamna-iarna. Pe la sapte ani m-au dat ai mei la scoala de muzica si, in paralel cu scoala obisnuita, clampaneam si la pian - chestie care a durat opt ani - dar mi-era clar si atunci ca n-am suficient talent pentru Conservator. Am mai crescut si mi-am dat seama ca, de fapt, n-am chemare pentru nimic. Si am dat la ASE , Relatii Internationale. Am lucrat ca ghid, translator. Asistent manager - adica secretara, cum se zicea pe vremea mea :). Deci trageam matza de coada, in timp ce colegii mei de an se pregateau sa atace multinationalele. Eu n-aveam nicio speranta - am facut cateva incercari - n-am reusit. N-am fost “corespunzatoare”, cum s-ar zice.

Cand eram prin anul trei, o prietena de familie mi-a spus ca agentia de turism unde era angajata cauta pe cineva care sa se ocupe de rezervari hoteliere. Numai ca eu nu facusem in viata mea vreo rezervare - hoteliera sau de alt fel - si nu stiam care e diferenta dintre o companie aeriana si o agentie. Cand ma gandesc cat de varza eram, imi vine sa intru in pamant. Eu eram barza chioara din proverb. Nu stiu cum de m-au angajat. Eu nu m-as fi angajat!

C.V.: Pentru cineva care iubeste sa calatoreasca, job-ul asta pare unul de vis. Este sau nu asa?

A.: Arata-mi-l pe ala care  nu vrea sa calatoreasca! In realitate, agentii de turism nu-si iau vacanta prea des - n-au timp! Exista info-trip-uri - excursii organizate sa te familiarizezi cu o destinatie, dar te trezesti la sapte si vezi douazeci de hoteluri pe zi - deci nu e vorba de o vacanta in adevaratul sens al cuvantului. Nu e nimic “glamour” la jobul asta. Esti un agent de vanzari si un broker in acelasi timp, esti platit sa gasesti solutii. In loc sa montezi instalatii, te gandesti cum sa-l duci pe client din punctul A in punctul B. Cu costuri minime si satisfactie maxima, fara sa-i neglijezi pe ceilalti clienti. Deci, e sau nu e de vis? Ce zici?

C.V.: Se poate face cariera in adevaratul sens al cuvantului din turism?

A.: Problema la noi e ca nu exista o scoala de turism - sau, in fine, exista, dar ce te invata acolo n-are nicio legatura cu realitatea. Apoi, salariile sunt mici - angajatii fara experienta si fara o baza de clienti fideli au de tras serios. Cred ca multi se descurajeaza. Deci n-as zice ca se poate face cariera ca in alte domenii. Nu sunt niste pasi clari. Ma gandesc mereu cum m-am angajat eu, cat de complet lipsita de orice informatie de baza eram. Cum am facut primele rezervari, cu calendarul intr-o mana si calculatorul de piatza in alta, ca sa nu gresesc tarifele. Cum am dat cu oistea-n gard prima data - si cat de ok a fost reactia sefei mele - si sa stii ca nu se intampla mereu asa, in multe agentii e toleranta zero, cine greseste, plateste.

Nu stiu daca m-am exprimat suficient de clar: la prima vedere e frumos, pe urma devine stresant, daca nu te desfasori intr-un mediu prietenos, cu oameni profesionisti si deschisi, e foarte posibil s-o lasi balta dupa primele luni. Eu am avut noroc.

C.V.: Care sunt partile nevazute ale acestui job? Ce nu vad niciodata oamenii? Imi amintesc ca de fiecare data cand vin la voi la agentie iti suna si fixul si mobilul, mail-ul este si el inundat de coresopndenta si fiecare client are impresia ca problemele sale sunt unice.

A.: De fapt, oamenii au dreptate - problemele lor chiar sunt unice. Cum naiba sa-i zici clientului nervos ca mai ai un apel de la unul care a ajuns la Bangkok si nu se intalneste cu persoana care-i face transferul (asta dupa ce-a zburat zece ore si are o dispozitie de Hitler cu sindrom premenstrual) sau cutare e la Munchen si receptionerul inca nu s-a prins daca micul dejun e inclus si, ce-ar fi sa-mi dati dumneavoastra un card de credit ca sa-l pre-autorizez? Dar, stai, am uitat ca GPS-ul se plateste la preluarea masinii si imi trebuie si un scaun de copil. Iar italianul de la biroul AVIS din Milano stramba din nas : "Mi dispiace, ma..."

Cineva mi-a zis acum cinci ani un lucru care m-a marcat: "O calatorie e o experienta emotionala". Deci omul isi pune toata increderea - si banii - in mainile tale. Nu-l intereseaza - si nici n-ar avea de ce sa-l intereseze - ca tu in acelasi timp jonglezi cu mai multe proiecte.

C.V.: Care sunt partile mai putin placute sau chiar neplacute? Care a fost cel mai "dramatic" incident pe care l-ai avut cu un client?

A.: Ma doare capul numai cand imi amintesc. Am avut un client cetatean vest-european, care urma sa calatoreasca in State, cu trei copii dupa el. Nu stiam ca legislatia tarii lui impune anumite reguli in cazul posesorilor de pasapoarte emise dupa o anumita data - pe scurt, trebuiau sa aplice pentru viza de State cu toate ca, in mod  normal, cetatenii Schengen nu aveau nevoie decat de ESTA - o aplicatie electronica. L-am programat la interviu la Consulatul SUA din Frankfurt - neamtzul de la call center ne-a dat o serie de informatii gresite - si asta in conditiile in care apelul se taxa doi euro pe minut. I-am completat noi online aplicatia pentru viza ... pozele nu erau bune... stii cum e la astia? Daca nu apare fata in prim plan - cu ambele urechi vizibile - nu-ti accepta programarea! Si da-i, si fa poze! El poza, noi incercam sa le incarcam... Cred ca ne-am ros unghiile pana la cot atunci. Imi vine sa vomit  numai cand ma gandesc. Nu ma mai intreba : )) 
Uneori, in perioade lungi de stres, visez ca am probleme cu oameni care n-au viza, n-au pasaport. N-au rezervare. Odata am visat un incident cu un transport de ramasite umane la Madrid, pe o cursa KLM. Si KLM nu zboara la Madrid. Uneori ma mir si eu ce poate sa-mi puieze mintea. As putea sa scriu o carte - si lucrez doar de opt ani. Colegii mei lucreaza de 18 ani. Ei ar putea sa scrie enciclopedii.

C.V.: Pe ce criterii ar trebui sa ne bazam atunci cand decidem sa colaboram cu o agentie de voiaj?

A.: Daca e vorba de incredere.....criteriile sunt: Comunicarea. Transparenta. Polita de insolventa :)) Glumesc. Lumea merge pe recomandari si mi se pare de inteles. Ai nevoie sa te simti in siguranta.

Partea proasta e ca, indiferent cate masuri de precautie ti-ai lua, riscuri exista. Tot citesc despre falimentele din ultima vreme. Tot felul de abureli apar in ziare si pe site-uri: cica trebuie sa fii atent ca agentia sa fie membra ANAT, sa aiba polita de insolventa valabila etc. Asa, si? Nu vreau sa dau acum nume de agentii, dar ultimii "mari" care au sucombat activau din 1997, aveau toate actele in regula, sediu central si site actualizat zilnic. Deci, daca te referi la increderea intr-o agentie, am vesti proaste - nu ai cum sa stii.

Daca te referi la selectarea unei oferte - criteriile sunt doua, dupa parerea mea: ai pretul pe de-o parte si serviciul - pe de alta parte. Depinde cat de mult conteaza pretul in comparatie cu asistenta agentiei - care incepe din momentul rezervarii si continua pana la incheierea calatoriei.

C.V.: Spune-ne sincer, ai sau nu senzatia de vacanta continua cand esti la job?

A.: NU! Dar cine naiba are senzatia asta ?

C.V.: Care este topul tau pentru locatii de vis (top 3)?

A.:Topul se schimba continuu :) Saptamana asta: 1. Sicilia ; 2. Creta ( Rethymno); 3. Africa de Sud Capetown, sa zicem. Pentru inceput :)

C.V.: Unde ne sfatuiesti sa mergem vara?

A.: Depinde ce vreti de la vacanta. Plaja? relaxare? Plimbari? Cateva idei ar fi : Grecia, Indonezia, Bretania si Normandia...Tarile Baltice?

C.V.: Si unde ne-ai recomanda sa mergem iarna?

A.: Africa de Sud. Neaparat. Mexic - Cancun. Si Mexico City. Thailanda - toata. Nu stiu dac-ai remarcat, nu sunt iubitoare de vacante la schi :) Dar, sigur, Austria si Italia au partii minunate, pentru pasionatii de sporturi de iarna.

C.V.: Unde sa mergem cu copiii? Ce ne-ai sugera la anul pentru un concediu de vara cu copii cu varste intre cateva luni si 5 ani? (asta ca sa acoperim intreaga paleta a juniorilor Cafenelei)

A.: Multi prefera Turcia - servicii impecabile, hoteluri "prietenoase" cu copiii. Sau Bulgaria - e aproape si preturile sunt mai accesibile. Disneyland? Dar nu pentru cei mai juniori dintre juniori - e foarte aglomerat vara. Sau o vila la mare in Sudul Spaniei. Relaxare, mancare buna, vin bun si soare. Sau Grecia - apartamente aproape de plaja intr-o zona linistita.

C.V.: Povesteste-ne despre concediile tale de anul acesta. 

A.: In iulie am fost intr-o scurta "vajaiala" la Roma si Florenta, in iulie - de joi pana duminica - m-am intors mai obosita decat plecasem - a fost destul de obositor, dar mie imi plac week-end-urile astea, prefer sa ma doara picioarele decat sa ma plictisesc.

Si acum, la inceput de septembrie, am mers in Portugalia, vreo cinci zile la Lisabona - cu ocazia asta, am vizitat si orasele din jur, si doua la plaja in Sud, in Algarve. Inca doua zile, si ar fi fost perfect! :) Mi-ar fi placut sa vad si Nordul - n-a fost timp. Poate altadata. Dar m-am intors hotarata sa dezvolt un produs propriu bazat pe itinerarii personalizate in Portugalia.

Mi-am construit singura vacanta - am luat separat biletele de avion, cazarile, inchirierea auto - nu-mi place sa-mi planific de la inceput tot traseul si de-asta nu iau niciodata vacante "la pachet" sau cu grup organizat. Am pus poze pe Facebook. Vreo doua sute! Cred ca sunt mai elocvente decat discursul meu! 

C.V.: La final de interviu, te rugam sa transmiti un mesaj cititorilor nostri.

A.: "Singurul lucru care sta intre tine si vacanta perfecta suntem noi! "

Interpreteaza asta in sensul bun, desigur! :)

La 7 luni si jumatate...

... cu bataie scurta spre 8... ma prezint cam asa:
- am 2 dinti ascutiti si un al 3-lea pe cale sa sparga gingia... drept pentru care sunt tafnoasa, marai des si ma calmez muscand-o pe mami de tot ce apuc. Si apuc!!!
- sunt racita si am primii mei mucisori. Asta nu e un lucru estetic... Si nici macar laudabil! Dar e o ocupatie de moment si o iau ca atare. Mai prind si cate-o febra din cand in cand... ca s-o disper pe mami. Si-asa zice lumea ca sta acasa toata ziua... Ii dau eu putin de lucru.
- scuip! Si asta cica e urat... Dar o sa fiu destul domnisoara cand o sa fiu mare. Asa ca deocamdata ma distrez.
- dorm putin. Pai ce??? E vreme de dormit cand am atatea de facut??? Ma tarasc pe parchet, apoi povestesc, rod un pic din ursulet, apoi povestesc, vanez jucariile lui Ari, apoi o parasc la mami ca nu mi le lasa si mie, mai si mananc ca mie imi e mereu foame (accept si broccoli daca e cazul), mai imi canta mami un cantecel... Si uite-asa nu stiu unde s-a dus ziua!

Aseara Ari a venit la patul meu si mi-a zis "Te iubesc, Catutza!" Nu stiu prea bine ce inseamna. Dar Ari rade frumos si imi place cand pune mana pe mine... Asa zice ea - "veau sa pun mana pe ea!"... si mami mereu o corecteaza:"O mangai, nu doar pui mana pe ea... ca nu e catzel!" Eh, mai are si Ari multe de invatat! Dar o sa ma ocup eu de asta mai tarziu. Numai sa implinesc alea 8 luni sa vedeti cate-o sa pot sa mai fac!

Eindhoven si Utrecht

Aceste doua orase le-am descoperit intamplator, erau pe lista noastra de "poate" ajungem si pe aici daca timpul ne permite. 

Totusi, desi ne urcasem in tren sa ajungem la Maastricht care se afla la 3 ore distanta de Amsterdam, am fost opriti intr-o gara "obscura" (glumesc pentru ca gara orasului al carui nume nu am fost in stare sa il retin era foarte normala, desi micuta) pentru ca undeva pe drum avusese loc un accident si nu se stia cand vom ajunge la destinatie. Am decis astfel sa facem cale intoarsa si sa profitam de biletul all day long pe care il aveam pe traseul respectiv ca sa vizitam Eindhoven si apoi Utrecht.

Niste orase dragute si primitoare, dintre care cel din urma ne-a placut cel mai mult pentru faptul ca era cochet si evoca noul si vechiul in acelasi timp. 

Peste tot am bifat minim o cafenea sau un restaurant pentru a testa savoarea locala, marturiile gasindu-se intr-un post din luna august.

Pfff, ce saptamana!!

Asta care abia s-a incheiat. Sa fi fost din cauza lunii pline? Sper... in ideea ca asta care tocmai a inceput poate e mai buna.

E drept ca pe cea trecuta am si incarcat-o, mai intentionat, mai de nevoie... Dar a intrecut orice asteptari.

In primul rand... Arina a inceput gradinita. Pentru cine nu stie si are curiozitati, a fost surprinzator de bine. In prima zi... am zis ca a fost curioasa, in a 2-a zi am zis ca se plictisise prea rau acasa, in a 3-a zi... dadea semne de oboseala trezitului de dimineata, dar nu-si pierduse entuziasmul. Si inca nu l-a pierdut. Ii place clasa, ii plac copiii, ii place patutul in care doarme, ii plac zambaricii pe care ii primeste premiu si, mai ales, ii place doamna educatoare. Iar eu am observat ca, dupa doar 4 zile, stie lucruri noi. Si ma bazez pe ea sa invete multe-multe pentru ca ea e genul de copil care observa si fura... in sens pozitiv, bineinteles! :)

Reversul medaliei... a mers 4 zile si apoi a racit. Ma asteptam sa o faca, dar parca nu asa repede. Ma asteptam sa imparta si cu sora-sa, dar s-a dovedit ca psihic si fizic nu am fost pregatita pentru 2 bolnavioare la pachet. Acum, adevarul-adevar... sunt recunoscatoare ca raul nu a fost/nu e mai rau. Arina nu mai racise de cateva luni si pana acum, la 7 luni si jumatate ale lui Kate, a fost si zgarcita in a-i impartasi din virusii, microbii si bacteriile pe care probabil le-a mai adunat ea de te miri unde. Asa ca in momentul asta luptam cu o raceala, viroza sau ce-o fi... luptam pe toate planurile si ne consolam ca poate mai castigam ceva imunitate.

N-o sa dau toate detaliile saptamanii trecute. Ar fi prea mult de scris si neinteresant sau nepotrivit de publicat. Si cum e vorba aia, cand incep sa vina... pai vin! Sunt ale noastre si ne descurcam cu ele, chiar daca, pe fond de oboseala si ingrijorare si stres, facem si greseli, mai dam si din colt in colt, ne consumam si o mai luam si un pic razna. Ca pana la urma... se zice de femeile insarcinate ca isi pierd din neuroni... si nu ii mai recapata. Pai sa il vad eu p-ala care sustine asa ceva ca se descurca si tine minte - aia mare 3 picaturi de Vigantol, aia mica 2, aia mare 10 picaturi de vitamina C... dar ii dau si sirop de imunitate care are vitamina C, deci hai sa ii dau o data la 2 zile... si lu' aia mica vreo 6-7... mai scuipa din ele, dar nu-i nimic. Si, daca nu se trezesc amandoua in acelasi timp si una pleaca la gradi, sa tin minte cui cate si ce am dat. Si cea mare sa ia siropul de imunitate si sa tin minte sa schimb flacoanele de vitamina D si C la luna si din siropul ala de imunitate ii dau 14 zile doar celei mari, deci sa tin minte cand am inceput si cand termin si cand trebuie sa reincep. A, si celei mici trebuie sa ii dau si calciu 10 zile... 5 ml... si-aici trebuie sa am grija la date. Si uneia ii pun mereu apa de mare ca e mereu fonfaita (are si ceva polipi) si aleilalte trebuie sa ii pun ser... Si cum e acum cu raceala... Tantum verde si Nurofen si Panadol si Stodal si Vibrocil... si uite cum fac eu reclama la medicamente... Si mai avem prescrise si Omega 3 si 6 si 9 ca vrem copii inteligenti... Cum ma cheama?? Habar nu mai am!! Dar medicamente, doze, greutati, inaltimi, mancaruri indicate si interzise, gramaje... astea fac eforturi sa imi incapa intr-un creier. Ca atata am!

Ari inainte de prima zi de gradi:

Si la sfarsitul zilei:

Volendam si Marken

Doua orasele unde am ajuns cu autobuzul, respectiv cu vaporasul si care au adus un plus de valoare calatoriei noastre in Olanda. O atmosfera semi-comerciala dar deloc agresiva, un calm si o liniste specifice zonelor rurale. 

Casute mici si cochete, gradini insorite, terase vesele, oameni primitori. O evadare din marile orase si o incantare pentru toate simturile.

Scheveningen si Haga

La nici doua ore distanta de Amsterdam, daca vara e in toi, gasim un loc insorit si plin de viata cum nu ai crede ca vei intalni in Olanda. Plaja, mare, terase, atmosfera arzatoare, asta e statiunea Scheveningen. 

La intoarcere, in drum spre Haga, am vizitat Madorudam sau Olanda in miniatura. Daca nu ai timp sa bati toata tara, aici poti gasi un mic rezumat interesant. 

Am poposit apoi in Haga, dar ne-am bucurat de o alta perspectiva decat cea oferita de un sediu al parlamentului sau un oras cu regi si regine. Un oras cald si calm, caruia i-am bantuit stradutele, magazinele si mai ales terasele pentru a-l cunoaste mai bine.

Lectia de gramatica

Si alte lectii amestecate! :) De toate pentru toti, pofta buna la ras! Si va rog sa votati favorita!

1 os - 2 oshi;
1 bec - 2 beci;
1 scaun - 2 scaunuri;
1 carticica - 2 carticice;
1 galeata - 2 galete;
1 ceasca - 2 ceascuri.

Ce zice copilul vs. ce inseamna de fapt:
amenda = agenda
cauciuc  = ciubuc
atacut = atacat
sal de balet = ... cred ca e clar...
asibiduri = chestiile care se lipesc.

"Stii pe cine il cheama pe Bobo?"
"Pe cine???"
"Bogdan"
"Se spune:"cum il cheama"!"
"Da, ca e baiat!"
"Pai daca era fata cum spuneai?"
"Pe cine le cheama!"

"Drac de copil ce esti!"
"Nu sint drac!"
"Dar ce esti?"
"Murdarel, cine sa sint??"

"Unde imi e rochia?"
"La spalat."
"De ce, de murdara? Iezact?"

"Imi trebuie alterna!!"
"Sa ce??"
"Sa citesc ca e intuneric!!"

"Of, ma cearta tati ca am facut fumituri in fragerie!"

" Mami, elefantelu' mic plange ca au inchis-o pe mama lui in pusca!"

"Mi-am moriscat mana!"
"????? Adica ti-ai rasucit-o?"
"Daaa."

"Am clame in par. Da-le jos!"
"Nu, nu te spal pe cap acum."
"Ma speli pe langa cap?"

"Nu mai sta pe genunchiul meu, te rog. E batran si e vai de capul lui!"
"Dar ce, genunchiul are cap??"

Dupa o repriza de cublicitate:"Mami, sa stii ca daca cumperi bere, iti da o masina!"

"Da-mi bolu', te rog!"
"Ce sa-ti dau???"
"Bolu'!!! Asa se zice la mingie!"

"Coloana principala, eu stiu de ea!"
"Coloana principala???"
"Da, e asa si asa si-asa... Acolo afara unde a venit domnu' ala sa il ajute pe tati cu groapa."

"Nu mai tipa, te rog!"
"De ce? Ca nu e nimeni surd aici?"

"M-a depepsit tati."
"Adica?"
"Ca n-am fost cuminte."
"Ce inseamna pedepsit?"
"Ca nu mananci inghetata."

"A fost dezastu!"
"Ce inseamna"
"Ca a batut vantu' si a luat tot."

"Aveam o seara minunata."
"Cand?"
"Maine... Sambata... Nu mai stiu."
"Dar ce inseamna?"
"Ca eram fericiti si ne 'ubeam."

"De ce pun astea aici? Ca fiin'ca sa le iau!"

"Vezi ca a dat tataie leaganul cu vaselie... Ca scartaie."

"Ma joc de cand m-am culcat."

"Incerc sa fier cu fierul de calcat."

"Tati, te duci acum pe dus?"

"Te rog sa imi faci ciorba cu laguste."

"Iti masurez capul sa vad daca ai 5 metri."

"Nu vaaaad! Da-te din spatele televizorului!!!"

"Vezi ca la cublicitate au zis de Tom Telecom!"

"Imi faci si mie briose in forma de pipotam?"

Cu lipiciura se lipeste poza pe foaie...
Un volanic e un volan mic...
Cu sulditza se prinde peste...
Un costumac e ca sa il pui pe tine sa faci baie...
O fragerie e o camera cu canapea, cu scaunu' meu, cu copii, cu un oameni mare, cu jucarii, cu puzzeli... si o paturica!
Crapa e... ce ti-am zis din carte...
Paharul de apa... se spala cu apa... pentru ca e murdar de apa...



Un "cocosh":

... doua "cocoashe":

"Katerina, inceteaza! Mananca iaurtu'!"
"Tu mananci iaurt, ma?"
"Ma?? Eu??? Eu nu sunt ma!!"
"Dar cine esti?"
"Arinuta Pufarina!"

Si cireasa de pe tort... pe care nu stiu la ce sa o incadrez: "Am dat pe canapea, fir-as!!!!"

Cu fetele acasa

E ultima saptamana de vacanta. De luni vom trece la program impus. Poate ca avem nevoie de el ca prea ne culcam tarziu, prea ne trezim la ore aiurea. Au fost 8 saptamani si jumatate (pana in momentul de fata) in care nu am avut doua zile la fel. A fost haos... dar si liniste in haos.

Zic de liniste... Dar nu liniste in adevaratul sens al cuvantului. Sau nu din aceea... sonora, ca sa zic asa. A fost liniste pentru psihicul meu. Pentru ca fetele au fost in continuu cu mine, sub supravegherea mea... sau ma rog, 99% din timp. Am stiut ce fac, ce mananca, cum dorm, cu ce se joaca, ce le trebuie, cand le trebuie... Am stiut tot si m-am simtit impacata asa... Chiar daca... O, da!!! "Nu mai tipa ca doarme sora-ta!", "Vezi ca ai dat mancarea pe jos!", "Katerina, lasa papusa Arinei!", "Arina, nu o mai trage pe Katerina de mana si tu, Katerina n-o mai trage pe Arina de par!" Credeti ca e putin lucru?? Hmmm!!

Astea doar ca idee. Realitatea a fost, si este in continuare, zgomotoasa, incontrolabila, imprevizibila... cu dureri de cap si pierderi de voce de la tipat (vocea mea, bineinteles!), cu rasu'-plansu' si lupte pentru afirmare si suprematie, cu "Arina, inceteaza!" si raspunsul instant:"Alina, inceteaza tu!"... cu "Ufff, e 12 noaptea, in sfarsit e liniste, sa dormim si noi un pic!"

Necazul e ca am un feeling ca o sa imi para rau dupa perioada asta! :(( Deja nu mai vad ultimele saptamani ca pe unele grele si nebunesti. Sau le vad intr-o nebunie frumoasa, spontana, de multe ori haioasa. Vad cea mai frumoasa vara pe care am avut-o pana acum... si o recomand tuturor! :))

Rotterdam

Concediul a trecut dar imaginile raman.

Am ajuns la Rotterdam intr-o duminica tropicala cum scriau ziarele olandeze (33 de grade care insa iti faceau pielea sa sfaraie). Poate de asta am optat sa vizitam in special zona portuara, sa stam mai mult pe langa apa in speranta de a ne racori.

Frumos si liniste si civilizatie. 

Enjoy!

Un spectacol la bustu' gol

Liniste in camera! Mi s-a parut suspect! Cand am intrat:

"Ce faceti aici?"
"Ne uitam la pestacol!"
"Aha! Si ce se intampla?"
"Ursuletu' citeste!"

"Acum ca zici... Si atat?" 

"Pototamu' canta." Si o ia la fuga sa apese pe buton. Individu' incepe sa cante intr-adevar.

Mai aveam un spectator. Nu vedea mare lucru, dar auzea. Comenta ceva acolo, n-am inteles daca de bine sau de rau. (Scuzati poza indecenta!)

Finalul a fost tragic... din cate mi-am dat seama. Nu stiu daca spectatorii s-au incaierat...

... sau daca ursuletul a citit prost ce-a citit si a fost linsat...

Cert e ca regizoarea a lasat totul in coada de peste! Sa inteleaga fiecare ce-o vrea!