joi, 30 mai 2013

Prieteni

Cand eram insarcinata cu Kitty am suferit, printre altele, de accese grave de sinceritate. Nu ca pana atunci as fi fost o mincinoasa si apoi brusc am devenit Jim Carrey din “Liar, Liar”! Am ramas la fel, doar ca mi-am pierdut din diplomatie – pur si simplu imi iesea adevarul pe gura fara sa il pot opri si atunci cand nu il cerea nimeni. Inca mai am faze din astea… si in plus am capatat si pornirea de a face confesiuni. Unele in privat, altele public… oricum, toate asumate.

De exemplu… aseara la 11 si ceva am mancat tort de ciocolata. Foarte rau pentru dieta, total contraindicat pentru mancarica lui Kate, surprinzator pentru gusturile mele in general… dar foarte bine pentru psihic!! Nu spun ca taman azi-noapte pitica s-a trezit la 3 sa ceara de mancare!! Daca o “sedam” cu ciocolata, as fi facut plantoane pana-n zori. Noroc ca era prea adormita si a acceptat un biberon la schimb.

A doua confesiune a zilei e ca il invidiez pe sotul meu! Nu, nu e mai frumos sau mai istet ca mine! :)))))) A  reusit insa sa mentina o prietenie timp de 30 de ani. O viata de om!!! Nu a reusit singur, e adevarat! El si Mihai au lucrat impreuna la asta. Si atunci probabil ca ii invidiez pe amandoi. Nu ma plang… am prietene extraordinare in momentul asta. Insa toate sunt relativ recente… sau cel putin incepute acum vreo 12 ani, dezvoltate pe parcurs… si pana la urma dobandite tot datorita sotului meu. (Da, il ridic si pe el putin in slavi! :))

Mi se pare grozav sa ai un prieten atat de vechi, martor la tot ce ti s-a intamplat bun sau mai putin bun in viata. Mi se pare ca aproape nimeni nu te poate cunoaste mai bine de atat. Nu stiu daca e simplu sau nu. Probabil ca nu… de vreme ce eu nu am reusit. Cred ca e nevoie de rabdare, de implicare, de toleranta, de intelepciune… dar si de compatibilitate, de interese si subiecte comune… Cred ca la un moment dat o astfel de prietenie se transforma in afectiune. Cred ca astfel de prieteni devin frati de la un moment. Si mai cred ca e un ideal pe care putini reusesc sa il atinga.

Cred ca e important ca prietenul tau sa fie sincer si direct, sa iti poata spune parerea fara teama. Cred ca e nemaipomenit sa ai langa tine un om care sa te incurajeze si sa vrea mereu sa te traga in sus, sa te sfatuiasca, sa te critice si sa te laude pentru ca iti vrea binele. Cred ca e minunat ca familia lui sa devina familia ta si familia ta sa devina familia lui. Cred in autenticitatea sentimentelor pentru ca ele sunt depistate cel mai bine de copii… si nu trebuie sa mai descriu eu ce legatura exista intre Mihai, si Ioana bineinteles, si Arina si Kitty. Este evident numai daca te uiti la pozele pe care fetele le au deja in portofoliu... fetisoarele lor sunt surprinse cum nu se poate mai expresiv, iar eu am mare grija sa le pastrez pe toate pentru ca ele sigur le vor adora cand vor fi mari.

Nu cred ca oamenii astia doi de care vorbesc eu, Mihai si al meu sot rspectiv, s-au gandit vreodata la o data aniversara. Sunt barbati si nu cred ca e un amanunt important pentru ei. Dar, daca tot au trecut 30 de ani… sau se vor implini in curand, le sugerez sa ii serbeze cumva. Pana la urma au adunat atatea amintiri ca ar fi si pacat sa nu le mai dezgroape din cand in cand si sa le dea credit pentru ca i-au facut sa fie ceea ce sunt azi.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu