Uitasem cat de mult imi place sa merg la teatru. Si cat de unica e emotia aia pe care o simt inainte de inceperea spectacolului. Si cum se transforma si timpul si spatiul daca stau si privesc cu respiratia taiata o piesa buna.
Vineri am fost cu ai mei parinti la National. A fost un cadou nemaipomenit si nu ma refer neaparat la partea materiala (desi a fost si asta), ci la faptul ca nu mai fusesem cu ei la un spectacol de taaare multa vreme. Si a fost o senzatie foarte placuta. Unde mai pui ca si aveam mare nevoie de o iesire si putina relaxare. Au fost ingredientele perfecte pentru o seara reusita.
Am vazut "Dineu cu prosti". Serban Ionescu si Horatiu Malaele in rolurile principale. O comedie deconectanta care se joaca, evident, cu sala plina. Iar Malaele a fost, ca intotdeauna, extrem de savuros. Non-stop pe scena, 100% implicat si transformat in personaj. E un spectacol care garantat ar putea fi pe placul si celor mai putin obisnuiti cu statul pe scaun timp de aproximativ doua ore fara pauza de fumat. :)) Il recomand cu caldura.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu