Cate se pot intampla in 10 ani! Si bune si rele… logic, pentru ca poti trai in 10 ani cat intr-o viata de om. Acum, per total, mi se pare ca au trecut repede. Daca stau insa sa detaliez sau sa ma gandesc la evenimente specifice, nu mi se mai pare ca am trecut prin tot ca si cum as fi apucat doar sa inchid o data din ochi.
Am experimentat si am invatat multe in anii astia. Si cred ca sunt recunoscatoare pentru fiecare secunda pentru ca, la urma urmei, din absolut tot ceea ce mi se intampla ar trebui sa extrag o esenta sau ceva si sa ma definesc, sa ma conturez ca om. Chiar si momentelea alea de suferinta, tristete, ingrijorare, dezamagire, disperare si-or fi avut rostul lor. Sau cel putin asa imi place sa cred… asa ma sfatuiesc sa cred.
A existat o perioada in astia 10 ani in care imi spuneam cu indarjire ca nu vreau ca anumite lucruri sa se intample. Mi se parea esential sa detin controlul si nu puteam accepta gandul ca uneori trebuie sa ma supun neprevazutului. Si, cu cat imi era mai clar ca respectivele lucruri totusi aveau sa isi urmeze cursul… acela nedorit de mine, cu atat parca ma incapatanam si imi canalizam energia sa tin cu dintii si sa nu renunt. Acum nu stiu daca as mai face la fel. Dar imi place sa cred ca am capatat incredere in drumul pe care il am de urmat si ca, daca acord creditul necesar, lucrurile merg de la sine acolo unde trebuie, fara sa ma mai dau eu cu capul de pereti traind iluzia ca ceea ce imi pun eu in minte e neaparat si cel mai bine si mai sanatos pentru mine.
Pornind de la asta… nu m-as mai intoarce nici o secunda in trecut. Au fost 10 ani plini de miez, plin de concret si am multe rezultate palpabile de pe urma lor. Dar sunt mai deschisa spre ceea ce urmeaza sa se intample. Desi din toate partile viitorul a incetat sa mai fie luminat, am totusi mare incredere si speranta in el.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu