marți, 25 august 2009

Pantofii Gucci

Astazi m-am indragostit de o pereche de pantofi. Gucci. Bej, decupati in fata, talpa platforma, cu emblema firmei tronand discret si totusi usor ostentativ, pret redus. Puteai sa ii convertesti ca accesoriu la orice tip de tinuta de la office la smart casual si la cea de club. Erau ceea ce imi place sa numesc “perfectiunea intruchipata”.
Povestea lor este insa una trista. Persoana care si-i cumparase in vremurile bune cand probabil 600 de USD nu reprezentau mare lucru si care nici macar nu apucase sa ii poarte, a trebuit sa ia decizia sa ii “faca bani”, probabil din motive obiective. Nu ii cunosc identitatea asa ca pot fabula pe aceasta tema in speranta ca ma voi apropia de realitate. Probabil posesoarea este o mica vedeta locala, ajunsa la stramtoare in aceasta perioada pe care cu totii am convenit sa o numim de criza. Aceasta superba pereche de pantofi era insotita si de alte surate, curele YSL, poseta de la Miu Miu si multe alte accesorii de la Gucci. Am tras concluzia de aici ca pantofii aceia nu aparusera in viata ei pur si simplu intamplator. Ii cautase, ii ravnise si ii achizitionase din dragoste de frumos. Acum insa toate aceste frumuseti trebuiau sa redevina o mica comoara. Incerc sa imi inchipui cata tristete a fost in sufletul ei cand i-au parasit dressing-ul pornind in cautarea unei noi stapane.
Se stie prea bine ca oamenii trebuie sa renunte in viata la lucruri mai importante decat niste accesorii, dar pana la urma fiecare consideram ca ceea ce ni se intampla noua in particular este cea mai mare tragedie posibila. Nu vreau sa par superficiala vorbind despre o simpla pereche de pantofi, chiar si de firma, in conditiile in care omenirea se confrunta cu probleme mai importante (pe care probabil le voi dezbate cu alta ocazie), dar vreau sa subliniez ca pentru o femeie lucrurile frumoase conteaza si tare mi-as dori ca orice femeie sa isi permita, macar o data in viata o astfel de pereche de pantofi care sa o faca mai frumoasa, mai eleganta, mai sexy, care sa urle la fiecare pas de feminitate.
Deci nu pot fi acuzata ca imi plac lucrurile frumoase. Trebuie sa fie ceva genetic fata de care nu ne putem impotrivi!
Nu sunt o victima a modei dar voi astepta cu nerabdare momentul cand voi patrunde intr-un magazin al brandului Jimmy Choo (care din fericire nu este un nume de produse chinezesti pe care sa le gasesti la vreo piata in Bucuresti, ci este vorba de un creator de origine malaeziana, scolit in UK, iubit si preciat in intreaga lume). Marturisesc ca in fiecare calatorie in strainatate nu ratez magazinele H&M si orice alte marci pe care nu le gasim pe plaiurile romanesti, care imi ofera produse de calitate la un pret accesibil. Si ador reclama de la Heineken nu pentru frigiderul plin de bere ci pentru visul oricarei femei, un dressing generos. Cat despre haute couture as da orice (oricat?) pentru o rochie semnata Elie Saab sau Valentino. Pentru ca sunt frumoase si feminine. Imi amintesc cu drag prima lectie de stil. Am ramas muta in fata un vitrine, la Cannes, contempland un deux-piece Chanel. Era absolut superb, dar in calea dragostei noastre stateau vreo 4 mii de Euro …
Pentru toate acestea cred ca povestea pantofilor Gucci este una trista.
I-as fi adoptat cu siguranta dar s-a dovedit ca nu eram eu Cenusareasa pe care o cautau, dar sper din tot sufletul sa isi gaseasca stapana care sa ii puna in valoare, pentru ca merita!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu