joi, 13 august 2009

Gura Humorului II

Sau mai corect ar fi fost sa spun "o buna parte a Moldovei" pentru ca am strabatut mai multe orase si foarte multe sate si cred ca zona am lasat-o neexplorata doar in foarte mica masura.
Ma opresc doar la cateva aspecte. Am ajuns in Iasi si nu am inceput tocmai bine pentru un turist. Adica am tras direct la Iulius Mall si nu am plecat de acolo fara 2 bluze, 2 rochite si o pereche de balerini. Asta e defect de capitala cred si greu poti sa te lasi de el pe oriunde te-ai duce. Sau am o scuza pentru ca imi trebuiau neaparat niste haine in care sa incap. :)))Am fost fericita cu aceste achizitii, insa sentimentul nu se compara cu cel pe care l-am avut cand am ajuns la Bojdeuca lui Creanga. Chiar are ceva de basm locul ala - casuta mica, obiectele din ea, mirosul specific si privelistea din jur. Imi veneau in minte franturi din randurile pe care le-am citit din Creanga in copilarie. Este incredibil cum cateva obiecte simple din lemn sunt in stare sa creeze o intreaga poveste. Mi-am adus aminte privindu-le ca probabil niciodata nu o sa mai am acel sentiment de siguranta si de bucurie de copil ca atunci cand stateam in patul de langa vatra al bunicilor mei si asteptam cu nerabdare mamaliga fierbinte pe care mamaie, cum ii spuneam eu, o taia cu firul de ata pe fundul mare de lemn si ne-o dadea la fiecare s-o mancam cu cel mai bun bors din cate au existat vreodata.
Cred ca m-am regasit mereu in copilaria lui Creanga, dar acum, vazand cu ochii mei locurile pe care le-a descris, imi dau seama ca am avut norocul sa prind si eu crampeie ale vietii asteia si nu as schimba amintirile pe care le am cu nici un alt fel de copilarie. Am fost chiar fericita fara jocuri pe calculator, fara filme 3D,fara skateboard sau gadget-uri.
Revenind la Moldova in ansamblu, mi-a mai atras atentia ceva - procentul de fetze acre si plictisite e mult mai mic decat cel cu care sunt eu obisnuita in fiecare zi. Aproape ca nu stiam ce sa fac cu atata amabilitate si cu atata chef de vorba. Si sunt foarte gospodari oamenii astia. Chiar au grija de casa si gradina lor si, nu in ultimul rand, de oaspeti. Chiar n-as fi vrut sa ma mai intorc de acolo... cel putin deocamdata.
A, si ca sa raspund unor carcotasi... :))) Drumul este foarte bun, au fost portiuni in care am putut merge chiar cu 130 km/h si in week-end si in cursul saptamanii. Iar cu ajutorul unui detector, radarele chiar nu sunt o problema. Chiar merita sa faci drumul!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu