increderea....daca ai prea multa, esti naiv, daca n-ai deloc esti pesimist si sumbru. cine stabileste granita, poti fi vreodata sigur ca n-ai sa te arzi, e bine sa traiesti cu marja de siguranta sau sa inchizi ochii si sa uiti un pic de ratiune?
increderea in oameni...nu e by defalut, se castiga cu greu. nu cer dovezi de loialitate sau corectitudine, dar cand exista le vad si le simt. prefer sa descoper oamenii, nu le acord girul maxim de la inceput...asa sunt, asa am invatat sa fiu.
increderea in mine... fragila, cu multa nevoie de atentie. oamenii cu suflet mare din jurul meu au crescut-o cu grija si de data asta a prins radacini puternice. se mai clatina uneori, dar stiu sigur ca nu se va mai prabusi niciodata.
increderea in frumos...am invatat-o de curand si-mi place. inseamna sa te bucuri ca e soare afara si sa crezi va fi cea mai frumoasa zi de pana acum, inseamna sa cazi cu rolele mai rau decat ti-ai imaginat vreodata si sa crezi totusi ca vei putea sa te dai la fel de bine ca piticii de 5 ani din parc, inseamna sa-ti fie frica de apa, dar sa te bagi cu capul la fund pentru ca vrei prea mult sa inoti cu pestii colorati, inseamna sa descoperi toate lucrurile astea la aproape 30 ani si sa nu simti ca ai pierdut timpul, ci ca ai toata viata inainte.
si pentru ca uneori binele e atat de mare, e indicat sa ai un suflet alaturi care sa mai preia din povara si eu am toata increderea ca l-am gasit.
Felicitari! Pentru ca ai avut curajul sa scrii ce simti, pentru ca ai convingerea ca ai gasit sufletul pereche! Se pare ca si speologii mai ies cateodata la lumina zilei!
RăspundețiȘtergere