miercuri, 5 august 2009

Metamorfoza orasului

Aseara am iesit la o plimbare pe bulevard, pe Unirii. Este plimbarea noastra obisnuita din serile de vara, pentru a face miscare si pentru a ne relaxa.
Ieri, cu aceasta ocazie, am avut insa si o surpriza placuta. Se intampla rar ca ceva bun sa te uimeasca in acest oras.
Totul era mai luminat, mai aerisit!
Nu este vorba de iluminatul public (destul de slabut de altfel) ci este vorba de sute de cabluri de fibra optica ce ocupau stalpii de pe bulevard si impanzeau atmosfera cu un aer sumbru si care acum disparusera.
Deodata se facuse lumina si cerul parea mai albastru si mai mare. Iti dadea senzatia de libertate.
Ca o paranteza de ordin tehnic, orasul incearca sa se adapteze normelor europene si s-a demarat in acest sens proiectul denumit NetCity care are ca scop ”ascunderea” cablurilor in subteran. Primul tronson cuprinde bulevardul Unirii. Proiecte similare urmeaza in orasele mari precum Timisoara sau Cluj.
In fine, revenind la bucuria de a vedea cerul in orasul betoanelor a.k.a Bucuresti, nu pot sa ma abtin sa nu aduc si o critica pentru ca orice bucurie nu tine atat de mult pe cat am dori. Daca the sky was the limit, atunci trotuarele devenisera acoperite de lesurile fibrelor, pentru ca cei care erau pusi sa le dea jos de pe stalpi probabil nu erau instruiti si/sau platiti ca se le adune imediat (sau vreodata?) in mod civilizat intr-un singur loc ca sa nu devina totul o cursa cu obstacole pentru pietoni si masini (pentru ca erau cabluri cazute si pe strada ...) ci pur si simplu au lasat totul la mana gravitatiei. Din nou te apuca tristetea sa vezi lipsa de grija si de respect fata de cetatean ... Treaba de mantuiala ne cam caracterizeaza ...
Uneori te intrebi ce rost mai are o bucurie daca iti este rapita atat de repede?
Plimbandu-ne de-a lungul bulevardului inspre Piata Alba Iulia mi-am mai revenit pentru ca am constatat ca au aparut si s-au inmultit bancutele elegante in spatii special amenajate langa trotuare, apreciate de oamenii care vor fie se sa odihneasca, fie sa se relaxeze. Cosurile de gunoi sunt si ele mascate intr-o hainuta de lemn, asortandu-se cu bancile noi si dand impresia ca te afli intr-o alta tara, in alt oras.
Chiar daca iubesc Bucurestiul neconditionat (ca doar dragostea e oarba, nu?) nu pot sa nu imi doresc sa il vad crescand si inflorind mai repede si mai bine pentru a ma bucura mai mult de el. Ma simt egoista si vreau eu sa am aceasta bucurie si sa nu astept pana o vor avea abia copii sau nepotii mei, ca de cand ma stiu fiecare generatie are sperante ca urmasii sai o vor duce mai bine si asta tot nu se mai intampla.
Imi doresc un oras frumos si curat, admirat si apreciat.
Stiu ca se poate (as vrea sa o stie si edilii nostri) si stiu ca atat cat imi sta in puteri ca cetatean o sa contribui la aceasta metamorfoza a orasului nostru.
Sper ca pana voi iesi la pensie si ma voi muta undeva la o casuta la munte cu aer curat si fara griji sa se intample toate astea ... Consider ca este un deadline destul de generos!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu