Pe vremea copilariei mele, oferta de jucarii era modesta, cum modesta era viata in general in comunism.
Cu toate acestea imi amintesc cu drag toate papusile primite atunci, pe care le botezam in fel si chip, pe care le imbaiam si carora le faceam hainute potrivite. Intr-o vizita fiind, un copil rau si-a insusit fara sa ceara o jucarie de-a mea. Am observat tarziu si am suferit in tacere. Ma gandesc acum ca poate acel copil nu a procedat asa din rautate ci din dorinta de a avea si el o astfel de jucarie pentru ca, asa cum spuneam pe atunci nu se prea gaseau.
Am avut si doua preferate care au avut parte de toata atentia mea, Luiza, frumoasa si blajina, cu un ochisor bolnav si scos din orbita, pe care nici un mester nu a reusit sa i-l repare vreodata si papusa Barbie adusa de capitalism pentru care mi-am vandut bicicleta, chiar daca era poate cea putin accesorizata dintre suratele ei asta ca nu zic "saraca" :) . I-am facut in timp insa o adevarata garderoba fie prin "talentul" personal, fie din hainutele si pantofiorii pe care prietenele din strainatate mi le trimiteau prin posta cu fiecare ocazie.
Acum oferta este teoretic bogata, poti gasi orice fel de jucarii, la care nici nu am fi visat pe vremea noastra.
Ieri am vrut cu orice pret sa ii cumpar lui Bibi a noastra o papusa, cadou de ziua ei de astazi. Am pornit la drum cu mare speranta, stiam exact ce vreau si ce papusa ar fi potrivita pentru cei 5 ani ai sai. Vroiam ceva special de care sa se ataseze si caruia sa ii dedice timpul sau de joaca. Vroiam o papusa cu personalitate. Un chip dulce si bland ca cel de copil. Vroiam sa ii pot oferi o papusa ca cele din copilaria mea de care sa isi aminteasca cu drag peste ani.
Din pacate am esuat lamentabil in aceasta misiune. Am constatat cu tristete ca papusile de azi nu mai sunt ca cele de odinioara si mi s-a parut ceva odios sa fac un astfel de cadou unui copil pentru ca toate aveau chipuri neexpresive, bolnave, urate.
Asa am realizat ca si papusile sunt in criza. O criza din care ma indoiesc ca vor iesi curand pentru ca in timp oamenii si copiii si lumea in care traim s-au schimbat.
Cred cu convingere ca cele mai frumoase jucarii sunt evocate in desenele animate vechi in care Mos Craciun face cadouri copiilor si mi-as dori sa ma pot transforma in Mosul ca sa readuc frumusetea acelor trairi si momente si pentru copiii care traiesc astazi, asa cum traiam si eu pe vremea copilariei mele cand papusile nu erau in criza.
Cu toate acestea imi amintesc cu drag toate papusile primite atunci, pe care le botezam in fel si chip, pe care le imbaiam si carora le faceam hainute potrivite. Intr-o vizita fiind, un copil rau si-a insusit fara sa ceara o jucarie de-a mea. Am observat tarziu si am suferit in tacere. Ma gandesc acum ca poate acel copil nu a procedat asa din rautate ci din dorinta de a avea si el o astfel de jucarie pentru ca, asa cum spuneam pe atunci nu se prea gaseau.
Am avut si doua preferate care au avut parte de toata atentia mea, Luiza, frumoasa si blajina, cu un ochisor bolnav si scos din orbita, pe care nici un mester nu a reusit sa i-l repare vreodata si papusa Barbie adusa de capitalism pentru care mi-am vandut bicicleta, chiar daca era poate cea putin accesorizata dintre suratele ei asta ca nu zic "saraca" :) . I-am facut in timp insa o adevarata garderoba fie prin "talentul" personal, fie din hainutele si pantofiorii pe care prietenele din strainatate mi le trimiteau prin posta cu fiecare ocazie.
Acum oferta este teoretic bogata, poti gasi orice fel de jucarii, la care nici nu am fi visat pe vremea noastra.
Ieri am vrut cu orice pret sa ii cumpar lui Bibi a noastra o papusa, cadou de ziua ei de astazi. Am pornit la drum cu mare speranta, stiam exact ce vreau si ce papusa ar fi potrivita pentru cei 5 ani ai sai. Vroiam ceva special de care sa se ataseze si caruia sa ii dedice timpul sau de joaca. Vroiam o papusa cu personalitate. Un chip dulce si bland ca cel de copil. Vroiam sa ii pot oferi o papusa ca cele din copilaria mea de care sa isi aminteasca cu drag peste ani.
Din pacate am esuat lamentabil in aceasta misiune. Am constatat cu tristete ca papusile de azi nu mai sunt ca cele de odinioara si mi s-a parut ceva odios sa fac un astfel de cadou unui copil pentru ca toate aveau chipuri neexpresive, bolnave, urate.
Asa am realizat ca si papusile sunt in criza. O criza din care ma indoiesc ca vor iesi curand pentru ca in timp oamenii si copiii si lumea in care traim s-au schimbat.
Cred cu convingere ca cele mai frumoase jucarii sunt evocate in desenele animate vechi in care Mos Craciun face cadouri copiilor si mi-as dori sa ma pot transforma in Mosul ca sa readuc frumusetea acelor trairi si momente si pentru copiii care traiesc astazi, asa cum traiam si eu pe vremea copilariei mele cand papusile nu erau in criza.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu