Exagerez acum! Nu sunt eu in masura sa dau vreo lectie cuiva. Dimpotriva! Am de ceva vreme in cap sa merg la un curs de "parinteala", sa mai ascult ceva pareri specializate, sa ma mai luminez si eu despre una sau altele, despre ce fac prost... mai ales despre ce fac prost... si despre cum as putea corecta... ceea ce fac prost, logic! Sau nu suficient de bine. Deocamdata nu am gasit timp pentru asta, dar e pe lista de "As vrea, daca o da Domnu' sa se descurce astia trei ai mei fara mine timp de 4-5 ore in cateva seri."
Acum... despre ce intentionam de fapt sa scriu... Si chiar scriu. (Mi se pare, sau chiar astfel sta treaba,... sunt un pic ambigua in exprimare, dar cu rabdare... poate o iesi ceva! Si ma simt si un pic acida si s-ar putea sa transmit si mesaje usor nedrepte la adresa altora sau chiar infumurate si egocentrice... O fi bine sa renunt si sa scriu altcandva?! Hmmm! Ce nu-mi asum eu???) Ideea e urmatoarea: invartesc de ceva vreme in minte vreo trei idei asemanatoare si pana la urma m-am hotarat sa le impletesc cumva sa vad daca iese ceea ce as vrea. Sa nu ma lungesc nici prea mult, sa fie ceva si dragut si emotionant si inspirator... si realist... si obiectiv... si verde-n fata, pana la urma. Pentru ca e ceea ce mi se pare cinstit... daca tot ma apuc de-o treaba. Problema e ca... nu iese scurt... si ma pierd in detalii... si cred ca nimeni nu ar avea rabdare sa citeasca pana la sfarsit. Si atunci incep... si lansez pe bucati. Ce-o fi, o fi!
Si incep cam in felul asta... Mi-am adus aminte de postarea lui Ellie despre mamicile fantastice. Foarte frumoasa si emotionanta... si extrem de adevarata in multe cazuri. Mi-am adus aminte in contextul in care sunt mama de ceva vreme si tot exersez, si tot experimentez, si ma si lovesc de multiple si diverse situatii. Si mai vad si pe la altii, ma mai inspir, mai ridic din spranceana... mai judec fara sa vreau neaparat asta. E un sentiment fantastic sa simti ca asa te percepe copilul tau - si buna, si dreapta, si inteleapta, mereu tanara, cea mai frumoasa, desteapta, inventiva... si cate si mai cate! Ce n-am da sa fim toate chiar asa! Sau macar sa nu ne pierdem niciodata rabdarea, sa fim mereu odihnite... un fel de perfecte la absolut, daca nu pentru noi, macar pentru copiii nostri. Daaar...
Eh, eu una nu ma simt asa! Ar fi cale lunga de strabatut si incep sa ma resemnez ca n-o sa ajung niciodata la ideal. Nu pot sa alung norii, nu am bagheta magica si simt ca o iau razna atunci cand imi dau seama de pericolele care exista la tot pasul. Daca ar fi ceva ce mi-as dori cu disperare sa fac, ar fi sa imi protejez fetele de oricine si orice, sa nu simta pic de durere sau tristete, sa vada numai partea frumoasa a lucrurilor si sa nu cada nicicand, nici la propriu, nici la figurat, sa nu fie dezamagite sau in vreun fel ranite. Uneori insa imi e greu sa ma obisnuiesc cu rolul asta... si mai ales cu starile asociate lui - si bucuria iesita din comun, si grijile, temerile, dubiile... Toate astea, daca s-ar raporta la mine, ar fi puerile. Pentru ca le raportez insa la copii, capata proportii si conotatii uriase... care imi cam ocupa tot timpul... si pe care simt nevoia sa le descarc, uite de exemplu asa! In scris! In acelasi timp, daca le-as raporta la altii, m-ar lasa rece. Daca le raportez la copiii mei si ai altora, devin destul de dura... Conteaza foarte mult in ce fel ii gresesti copilului tau si cum il cresti si ce il inveti etc., pentru ca totul se poate intoarce impotriva lui, si a ta, si a celor din jur. Si nu, nu imi place sa ii invat eu pe altii cum sa isi creasca puiutii. Dar nici nu pot sa stau mereu nepasatoare... si mai zic, mai dau o parere, mai atrag o atentie ceva... Sau chiar vorbesc de una singura aici poate ajuta pe cineva sa isi puna semne de intrebare, sa realizeze ceva... sa faca sa fie bine.
Nu imi pot proteja mereu fetele la modul asta de mai sus. Dar o sa incerc pe cat posibil sa le pregatesc pentru cat mai multe si mai diferite. O sa incerc sa fiu deschisa si informata, isteata pe cat ma tin balamalele, obiectiva si concentrata pe ceea ce le face lor bine si nu pe ceea ce imi este mie comod. Si nu o sa incerc sa fiu perfecta, ci doar onesta, perseverenta, fidela lor... si sa nu le mint niciodata (un fix de-al meu!), indiferent de situatie. (Nu, nu o sa fac astea singura! Fetele au si tata. :))) Pur si simplu imi e mai usor sa ma exprim la persoana intai singular. Totul pentru fete se face insa in doi si de comun acord... sa nu las loc la interpretari!) Si, concret, o sa va spun ce fac... facem deja!
Doar putintica rabdare... urmeaza... :))
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu