Poti sa iti inchipui ca abia au trecut 2 saptamani de cand m-am intors dintr-o calatorie de 22 de zile in China si deja imi este dor de ea??
Cand am plecat de acolo credeam ca nu mai pun gura pe manancare chinezeasca vreo 3 luni, dar a durat doar o saptamana si deja am comandat la Wu Xing in speranta ca vom retrai, pe cat posibil, placerea gustului de acolo.
Asta noapte am visat ca ne mutam acolo si mi se parea o decizie absolut fireasca.
Si totusi, nu as face acest pas pentru ca atunci China nu ar mai fi ceva atat de special, de dorit, de indepartat.
Inchid ochii si mii de amintiri imi navalesc mintea: tonetele cu dim sum, negociatul la sange de prin piete sau magazine, tarabele ambulante unde ti se gateau pe loc frigarui sau alte preparate, imaginea oraselor noaptea, luminile colorate, zgarie-norii, micuta care imi facea cu mana in Yichang, statuia din Macao reprezentand-o pe Guan Yin, gondolele din the Venetian, shoppingul din Hong Kong, supa verde din Tibet, tubul de oxigen, sandvisul cu branza de iac, localnicii din Guangzhou care au vrut sa faca poze cu mine, ninsoarea de august din Himalaya, pestisorii aurii, gaina de matase, castanele coapte, margelele tibetane, Tai Chi, spectacolul de acrobatie, oamenii zambitori, defileele lui Yangtze, ursuletii Panda, Kung Fu, maretia si culorile Shanghaiului, povestirile cu si despre Dalai Lama, credinta budhistilor si multe, multe altele.
O iubesc si sper sa ma iubeasca si ea, macar putin si sa ma reprimeasca cu bratele deschise atunci cand voi reveni.
Cand am plecat de acolo credeam ca nu mai pun gura pe manancare chinezeasca vreo 3 luni, dar a durat doar o saptamana si deja am comandat la Wu Xing in speranta ca vom retrai, pe cat posibil, placerea gustului de acolo.
Asta noapte am visat ca ne mutam acolo si mi se parea o decizie absolut fireasca.
Si totusi, nu as face acest pas pentru ca atunci China nu ar mai fi ceva atat de special, de dorit, de indepartat.
Inchid ochii si mii de amintiri imi navalesc mintea: tonetele cu dim sum, negociatul la sange de prin piete sau magazine, tarabele ambulante unde ti se gateau pe loc frigarui sau alte preparate, imaginea oraselor noaptea, luminile colorate, zgarie-norii, micuta care imi facea cu mana in Yichang, statuia din Macao reprezentand-o pe Guan Yin, gondolele din the Venetian, shoppingul din Hong Kong, supa verde din Tibet, tubul de oxigen, sandvisul cu branza de iac, localnicii din Guangzhou care au vrut sa faca poze cu mine, ninsoarea de august din Himalaya, pestisorii aurii, gaina de matase, castanele coapte, margelele tibetane, Tai Chi, spectacolul de acrobatie, oamenii zambitori, defileele lui Yangtze, ursuletii Panda, Kung Fu, maretia si culorile Shanghaiului, povestirile cu si despre Dalai Lama, credinta budhistilor si multe, multe altele.
O iubesc si sper sa ma iubeasca si ea, macar putin si sa ma reprimeasca cu bratele deschise atunci cand voi reveni.
Hmm..dorul asta l-am trait si eu cand m-am intors din Japonia.. desi acolo nu mi-a placut aproape deloc mancarea, acasa am gatit destul de mult in stilul japonez, in incercarea de a recupera cat de putin.
RăspundețiȘtergereAdevarul ca aceasta prima incursiune in Asia mi-a deschis apetitul pentru a explora mai mult acest continent si sper sa revin curand. Cu siguranta China va fi pe lista de revazut peste ceva vreme :)
RăspundețiȘtergere