...

Cica m-as fi schimbat. Si cred ca asa e. Nu stiu in ce masura, dar probabil sunt mai distanta si mai rece... si perceputa ca atare. Iar cei care trebuie sa ma cunoasca acum, nu prea stiu de unde si pana unde sa ma ia. Pe unii dintre ei cel putin, ii cam simt debusolati. Dar asta e... Si pentru mine e destul de coplesitoare situatia pentru ca e o perioada de stabilit multe legaturi. Nu zic de prietenie pentru ca nu imi doresc prieteni noi... ma multumesc cu cei 2-3 pe care ii am. Dar totusi... In mijlocul oamenilor e nevoie de legaturi decente.

Nu prea am feed-back direct. Nu prea se ingramadeste lumea in general la spus ce gandeste si ce crede. Daca aflu ceva, e mai mult din intamplare. Dar, atat cat pot sa-mi dau seama, unele fetze sunt surprinse, unele voci suna mirate. Si asta m-a facut sa realizez ca nu ma mai stresez, nu ma mai consum, nu ma mai straduiesc decat pentru un numar foarte redus de persoane. Cica daca te superi pentru lucruri pe care ti le fac oamenii, voit sa nu, inseamna ca iti pasa. Daca nu ma afecteaza in nici un fel, inseamna ca am pierdut oamenii aia pe drum? Ce inseamna daca nu mai am energie, chef, dispozitie, vointa si orice ca sa mai sinchisesc? Suna urat? Probabil! Dar asta e!