marți, 14 iulie 2009

A se vedea proverbul acela cu nasul si cu oala

Mai afirmam deunazi pe aici ca tare nu imi place cand cineva se baga cu forta in viata mea si incearca sa obtina informatii pe care poate nu am chef sa i le impartasesc.
Azi, iar am patit-o (am si un noroc din asta grozav, adica de ce mi-e frica nu scap), dar am invatat in timp sa ignor astfel de situatii si sa le tratez cu absoluta indiferenta.
Probabil va veni intrebarea, daca am ales indiferenta de ce mai tocesc tastatura si spatiul pe blog? Pai poate pentru ca incerc sa transmit un mesaj si sa fac lumea mai buna. Stiu ca nu pot schimba oamenii ”dupa chipul si asemanarea” mea, dar pot trage un semnal si cine are urechi de auzit sa auda!

In caz ca nu stiati, mare parte din educatia primita i-o datorez bunicii mele paterne, care printre altele m-a invatat ca inseamna discretia! De aceea imi permit sa mai calc stramb la acest capitol doar cu cei apropiati pentru ca, vrei nu vrei cu familia si prietenii mai imparti si bune si rele si sfaturi, si dojeni si lacrimi si bucurii.

Astfel, chiar si in situatii cand lucrurile sunt evidente, daca persoana respectiva nu deschide subiectul evit sa ma hazardez sa pun intrebari. De multe ori aceasta tacere s-ar traduce prin nepasare. Dar nu este asa, imi pasa, dar nu vreau sa intru cu bocancii in viata cuiva daca nu m-a invitat in mod expres sa fac asta.

Alta chestie pe care nu o pot pricepe sub nicio forma este obsesia femeilor (ele sunt capul rautatilor la acest capitol) sa afle daca intre timp nu cumva te-ai maritat (cred ca de vina sunt povestile cu printi din copilarie)!
Pai si daca m-am maritat ce, trebuie sa stie tot poporul? Sau daca nu m-am maritat primesc vreo bila neagra, voi purta un stigmat?
In opinia mea aceste intrebari au un caracter foarte intim, ca si cele legate de existenta copiilor sau marirea salariului, spre exemplu. Si daca vreau, comunic chiar eu aceste informatii iar daca nu spun nimic poate consider ca nu te priveste sau nu este momentul sa afli raspunsul!
Contrariant este ca nu te intreaba aproape nimeni daca ai mai facut vreo scoala sau ce alte realizari ai mai agonisit in tolba de cand nu te-a mai vazut sau auzit?

Cred ca idealul ar fi banala intrebare: ”Si, cu ce te mai lauzi?”

Si atunci omul intrebat, evaluand cele intamplate in ultima vreme, va raspunde ce va considera el ca este motiv de lauda: - Pai am castigat o bursa la Londra, am fost in concediu in Apuseni, mi-a inflorit orhideea, am luat nota 10 la dreptul muncii, am botezat un copil, mi-am cumparat al 7-lea imobil, mi-am achitat datoriile, m-am lasat de bautura, m-am casatorit, am mancat fructe de mare, mi-am facut un piercing, am descoperit un magazin cu reduceri substantiale, am mai invatat o poezie in engleza, am fost la film, am castigat un proces, am reparat scaunul din bucatarie, am fost la nudisti, am primit o mostenire, am slabit 3 kg, etc, etc, etc.
In felul acesta fiecare iese din incurcatura. Cel ce intreaba nu va fi acuzat de indiferenta iar cel ce raspunde va sintetiza dupa bunul plac ceea ce considera ca trebuie sa transmita mai departe.

Si daca m-ai intreba pe mine acum cu ce ma mai laud, ti-as raspunde fara ezitare:
”Mi-am facut Blog!”
Restul motivelor de lauda vreau sa le tin deocamdata pentru mine!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu