joi, 30 iulie 2009

Just an ordinary day sau Cum sa iti pierzi definitiv speranta

Daca ai treaba in vara asta la Registrul Comertului (Bucuresti), te sfatuiesc sa te abtii sau sa iti trimiti avocatul la inaintare, dar asta numai in conditiile unui onorariu gras pentru ca in definitiv omul nu ti-a gresit cu nimic si nu iti este dusman!
Daca totusi insisti, inarmeaza-te cu rabdare, sticle cu apa, provizii, evantai, ziare si nervi tari. Eventual daca nu esti in concediu, ia-ti o zi libera si pierde-ti orice speranta ca vei mai face si altceva in ziua respectiva.
Sa nu te lasi pacalit de faptul ca la depunerea dosarului ti-au mers toate ca pe roate, lume putina la ghiseu, referent amabil si binedispus, dosar fara probleme.
Adevarata incercare vine la termenul de judecata. Stiu ca suna pompos, tin minte cand am auzit prima oara de asa ceva si imi inchipiam ca voi intra in vreo sala de sedinta ca la tribunal si ca voi fi urmarita de aceeasi solemnitate de acolo. Naivitate de copil …
Este posibil sa te nimeresti intr-o zi cand magistratii protesteaza asupra masurilor salariale (sau mai bine zis a lipsei acestora) luate de minister si activitatea sa fie suspendata fix pana la ora 12. Greva, mai pe romaneste!
Aceasta informatie iti va parveni candva pe la 10.30 pentru ca numai bine sa ai jumatate de zi deja compromisa. Tare as simpatiza cu ei, dar ce vina am eu si alti o mie de oameni (cam atatea dosare se judeca simultan, pe perioada vacantei, de doua ori pe saptamana), care fie ne facem meseria, fie avem o problema de rezolvat. Macar daca ne anuntau din timp … macar.
Ce poti sa faci in aceasta ora si jumatate de “relaxare”? Pai sa citesti ziarele pe care ti-am recomandat sa le iei cu tine, sa butonezi laptopul in cazul in care ai biroul mobil asupra-ti, sa bei un suc la cafeneaua de la parter, sa te duci la biserica Sfintii Imparati Constantin si Elena sa te rogi sa scapi mai repede din infernul birocratiei si lipsei de respect pentru cetatean in care te afli…
Sa nu comiti greseala sa abandonezi si sa nu te mai intorci bazandu-te ca nu are ce sa se intample, ca vei reveni pe data eliberarii actelor si vei scapa astfel de surghiun! Crede-ma pe cuvant ca o astfel de atitudine indrazneata te poate costa chiar si 5 saptamani de amanare in ce priveste solutionarea dosarului (nu de alta, dar scrie mare pe toti peretii). Riscul de care vorbesc este ca la prima ora cand este afisata lista sutelor de dosare ce urmeaza a fi solutionate in sedinta respectiva totul sa fie ok, dosar fara probleme ca la depunere, dar pana sa iti vina randul sa te trezesti ca ai o problema (semnul distinctiv fiind incercuirea numarului tau de ordine) pe care o voi afla abia cand vei intra in sala, respectiv cand vei fi poftit sa intri, ca doar nu poti da buzna cand ai tu chef!
Evantaiul de care vorbeam ar putea deveni o binecuvantare pentru ca aerul conditionat este sublim, dar lipseste cu desavarsire … iar la cat popor se ingramadeste pe langa usi este greu sa mai si respiri. Atentie, scaunele sunt intr-un numar limitat, deci ia-ti incaltaminte comoda.
Lasciate ogni speranza, voi ch'entrate! Nu, nu ma refer la Infernul lui Dante Alighieri ci ma refer la propriul nostru infern, la lipsa de respect si de consideratie pentru oameni, la faptul ca nimeni nu iti spune nimic pana in ultima clipa si te trateaza ca si cum tu ai fi cauza problemelor sale. Nu e frumos si nu e corect fata de cetateni, parca era vorba ca suntem egali cu totii!

Cel mai mare succes este atunci cand dupa ore intregi de stat in picioare, de potential diagnostic de varice, de transpiratie, de iminenta de lesin, de foame si sete, de socializare fortata, ti se permite accesul in camera aceea, taram al fagaduintei, si iesi victorios ca ti s-a semnat dosarul si vei ridica actele la timp, iar cei ramasi in continuare la coada te privesc cu invidie si iti spun ca trebuie sa te socotesti fericit!
In acele clipe te poti socoti cu adevarat stapanul lumii!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu