De cateva zile, se pare ca am deprins un obicei. Nu stiu daca e bun sau rau, dar cred ca suna/pare cel putin ciudat. Adica... pe strada sau in diverse mijloace de transport, ma uit la incaltarile oamenilor. Bineinteles mai ales la cele etalate de doamne si domnisoare.
E vara, e cald afara, toata lumea isi permite excentricitati – papuci, balerini, sandale – mai cu o baretuta, mai cu 2 cureluse... si atatea culori... cate-n luna si in stele cum s-ar spune.
Nu e un secret ca am o pasiune pentru tot ce intra in categoria “obiecte utilizate pentru deplasare pe diverse suprafete, concepute initial pentru a proteja piciorul, dar de fapt cu mult mai multe capacitati de a delecta ochii privitorului”. Daca vrei sa imi faci un cadou sa ma unga la suflet, ia-mi o pereche de sandale sau pantofi (port cam 38-39 :)))). Dar acum e vorba despre un pic altceva – inaltamintea si piciorul imi atrag atentia pentru o analiza unitara.
Nu cred in prima impresie si nu cred ca e neaparat relevant sa judeci un om dupa haine... si nici macar dupa comportamentul de o zi. Mi s-a intamplat de mai multe ori ca intr-o zi un om sa mi se para urat si a doua zi sa mi se para frumos si invers. Cred ca asta depinde si de starea celui care este privit, dar si de starea privitorului.
Intotdeauna dau omului si a doua sansa... sau cel putin asa cred. Pentru ca de foarte multe ori imi doresc ca si eu sa primesc a doua sansa. Dar, involuntar poate uneori, judec. Si in ultimele zile am tot catalogat oamenii dupa incaltamintea pe care o poarta. (Cei care m-au intilnit zilele astea s-ar putea sa ridice o spranceana... daca au intrat in raza mea vizuala?!?!) N-am gandit lucruri rele, n-am “desfiintat” pe nimeni... desi unele mi-au placut si altele, normal, nu mi-au placut. Am incercat doar sa fac un exercitiu de imaginatie si psihologie (cred), in speta pentru persoanele pe care le vedeam prima data (altfel as fi cazut in capcana subiectivitatii). De exemplu, daca porti sandale cu toc asortate la restul tinutei, esti o doamna cocheta, foarte atenta cu imaginea proprie sau doar incerci sa dai ce e mai bun in tine pentru interviul vietii tale? Daca pantofii tai sunt prafuiti e pentru ca nu dai doi bani pe felul in care arati cand pleci de acasa sau poate ai avut cea mai grea zi din ultimii cinci ani?
In principiu curiozitatea mea a fost legata de potrivire. Senzatia mea era ca toate partile constitutive ar trebui sa fie in concordanta si m-am amuzat in felul urmator: priveam mai intai partea de jos (incaltarile), apoi imi inchipuiam si restul si in final analizam din cap pana in picioare subiectul (ce fitzos suna!) sa vad daca e conform presupunerilor mele. Concluzia?! Daca as fi facut pariuri, as fi pierdut bani buni. E vorba de perceptia fiecaruia probabil – anormalul meu e normalul altora... si invers.
Oricum totul e subiectiv. Pantofii care imi plac mie poate nici nu sunt in trend acum. Sandalele pe care o colega (pe care nici nu stiu cum o cheama) si le lauda alteia (stiuta, la fel, din vedere) la o mica sueta pe unul din coridoare se prea poate ca mie sa nu imi inspire nimic. Si ce sa mai zic de mine?! Am o pereche de pantofi si una de sandale, noi, care imi plac la nebunie, dar pe care nu le-am incaltat niciodata! Oare n-am curaj pentru ca sunt foarte elegante si nu am pornirea sa le asortez mai fistichiu? Oare sunt prea comoda si astept o ocazie super speciala? Sau poate imi e teama ca o sa ma analizeze cineva? :)))
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu